gradinita pentru copii cu dizabilitati
Raspunsuri - Pagina 7
Milena Surdu spune:
Paula, imi pare rau ca ai aceste probleme... sper sa va intoarceti cat mai curand acasa.#13;#10;#13;#10;Irina, nu trebuie sa te simti vizata in vreun fel de afirmatiile mele... personal, am intalnit oameni exraordinari la gradinita speciala unde a invatat Mara, e drept ca nu a fost una de stat; insa nu m-am referit la "fonduri" cand am spus ca societatea ar trebui sa se implice mai mult..., ci doar la disponibilitatea personala a fiecaruia de a face cat de putin. Si, da, ai dreptate,gio, am intalnit si parinti carora le pasa mult prea putin... #13;#10;#13;#10;Poate nu am fost suficient de explicita dimineata, reiau ideea din mesajul meu anterior... repet, fara sa vreau sa supar pe cineva: nu e firesc sa pui un copil normal intr-un mediu care nu-i favorizeaza o dezvoltare normala... E ca si cum ai incerca sa repari ceva, dar la un moment dat ai ajunge sa-ti strici si unealta... e o comparatie poate cam fortata, insa nu stiu cum sa explic altfel.#13;#10;Hai sa fim noi mai buni, pentru inceput...#13;#10;
ardeiash spune:
In SUA o clasa de severi e formata din 2-3 copii ,cu care sta un profesor si o educatoare.La noi sunt 8-10 copii intr-o clasa de severi,iar profesorul e singur.In conditiile astea,ca profesor,abia reusesti sa mentii ordinea,ce sa mai lucrezi cu ei?Iar la normal e acelasi lucru,prea multi copii,programa incarcata,foarte multa presiune psihica si pe copii,si pe elevi...
[/quote]
draga mea.... ai perfecta dreptate. vorbins asa fara sa cunosti locul de munca al fiecaruia si ce face el acolo... sigur ca nu ne-ntelegem..
off topic" si eu am fost nevoita sa predau - intr-o scola normala - informatica intr-o clasa de 24 de copii pe 3 calculatoare... si stii ce faceam ? puneam un calculator la est. unul la vest si unul la nord... ca pe-al patrulea nu-l aveam sa-l pun la sud.. sau ce punct cardinal imi mai ramanea.. si acum zi si tu: cat de buna puteam fi? ce metode puteam folosi ? ce strategii? 3 calculatoare la 24 de insi... ca daca pream romana... era o chestie! dar informatica!!! si asta intr-o scoala in buricul orasului si cu pretentii ! daca statul ro,an nu-si gaseste bani pentru copiii normali.. cred ca-si vor aduce aminte destul de greu de cei cu probleme... cum de altfel si fac!
paula: Dumnezeu sa v-ajute! multa, multa sanatate si va tin pumnii!
s-auzim numai de bine! si
adelyna spune:
Of fetelor,stau si citesc ce ati mai postat si imi pare rau pt.suferinta voastra.
Paula multa sanatate la copilasi.
Cum am spus si eu am copil cu probleme(mutatie cromozomiala)si am suferit mult cand am aflat.Am stat mult si merg cu ea inca prin spitale de recuperare si nu numai.facea convulsii in afebrilitate si multe altele,dar am muncit si muncesc in fiecare zi cu ea si nu ma intereseaza parerea nimanui(cum o priveste sau ce se spune despre ea).Sunt extrem de calma cu ea,desi eu sunt o fire agitata.Eu stiu ca Dumnezeu mi-a dat-o asa si este a mea si sunt singura datoare sa fac mai mult pt ea.Unele dintre voi sunt chiar fericite sa mai aiba si un copil sanatos pe langa ,care sa-l ajute in procesul de dezvoltare si integrare.
Ma rog in fiecare zi pt. fetita mea si am avut ocazia sa vad minuni.La un an si jumatate nu facea nimic(nu statea in sezut,nu lua nici o jucarie din mana mea),iar acum la 4 ani merge(nu alearga,stie alfabetul,figuri geometrice ,culori,numara pana la 10,intelege aproape tot ce-i cer si are un suflet de aur).Pentru mine este o adevarata minune.
Am povestit toate astea cu speranta ca va voi umple sufletul de incredere .Nimic nu este intamplator .Nu fiti mai triste decat este cazul ,pt ca sistemul si lucrurile bune in tara asta nu vor aparea peste noapte,iar copii nostri au nevoie de o atitudine pozitiva.
paula2003 spune:
La cresa nu sunt educatoare! Asa le spun eu fetitei ca sa nu o aglomerez cu prea multe cuvinte in termen foarte scurt. Sunt doar infirmiere si acum nu mai am voie sa o duc. Am sa vad ce fac cu ea macar dimineata. Cred si sunt sigura ca de la cresa s-a imbolnavit. Iaurt rece dimineata, curent, neglijenta....si nu-i trebuie mult timp ca sa racesca. De data aceasta este cam grav sa o mai duc. Acum se simte mai bine dar tot cu febra, cu gat rosu...
Paula cu Paul 03.01.2006 & Alexandra 13.12.2003
ardeiash spune:
paula: mu,ta sanatatemicutilor! sa ajungeti curand acas'... soi fii puternica!
s-auzim numai de bine! si
LindaZ spune:
Buna! Eu am fost sa o inscriu pe Ioana la gradinita Bambi Step by Step pentru ... la anul si mi s-a spus ca in fiecare grupa exista un copil cu dizabilitati. Pentru mine asta a fost o surpriza frumoasa si un punct in plus pentru gradinita si pentru directoare. Da, ni s-a spus ca unii parinti sunt deranjati de asta fiindca incetineste ritmul de "predare a materiei" pentru ceilalti copiii intrucat educatoarea trebuie sa se ocupe in mod special si probabil mai des de copilul cu probleme. Dar pentru fetita mea mi s-a parut super ok sa invete de la 3 ani sa relationeze si cu copii autisti, cu sindrom Down, etc. Nu, eu nu stiu cum este sa ai un copil cu dizabilitati, sper sa nu aflu vreodata, dar stiu cum este sa ti se spuna despre copilul tau nenascut ca va avea sindrom Down si sa astepti rezultatele o luna si sa vina inainte cu 2 zile de a naste. Eu plangeam atunci de cum deschideam ochii dimineata, inainte de a ma ridica din pat, incontinuu. Nu pot sa imi inchipui ce poate fi in sufletul parintilor unor astfel de copii, dar de ce sa le facem si noi viata mai grea dupa cate greutati au, cand am putea sa le-o facem nu stiu daca mai frumoasa, dar cat mai aproape de obisnuit macar. Cat despre directoarele care nu accepta copii cu dizabilitati la gradinite si scoli, nici n-am cuvinte ...
Deci, am bucur ca suntem din ce in ce mai multi cu aceasta atitudine.
cristina_t spune:
quote:
Originally posted by LindaZ
Eu plangeam atunci de cum deschideam ochii dimineata, inainte de a ma ridica din pat, incontinuu. Nu pot sa imi inchipui ce poate fi in sufletul parintilor unor astfel de copii
Pai mai intai este o perioada de "doliu" in care plangem copilul pe care il asteptam. O particica din asta ai simtit si tu. Suntem daramati din cauza grijilor, ne punem o gramada de intrebari, incercam sa anticipam, ne proiectam intr-un viitor foarte sumbru . Dar in acelasi timp copilasul ne aduce bucuria aceea imensa pe care o simt toti parintii si asta ne da puterea si motivatia de a continua.
Initial amestecul asta de sentimente contradictorii este greu de suportat, dar treptat bucuria de a avea un copil devine ingredientul lui principal, asa ca ne repliem si incercam -ca toti parintii - sa facem "the best" pentru copil. [Da, nu numai tu mona ti-ai promis si vrei pentru copilul tau ceea ce e mai bun pe lume, si noi simtim la fel, e simplu de inteles asta, nu ?]
Bineinteles ca nu putem face mare lucru de unii singuri, si aici vine inca o povara - marginalizarea. Parintii si copiii "normali" , vad nu atat copilul ci dizabilitatea (asa cum am simtit si noi initial), asta ii copleseste si cei mai multi aleg sa ne evite. Nimic nu ii obliga sa depaseasca aceasta faza de blocaj.
Si poate mai tarziu, cand un prieten, un parinte, o ruda va capata o infirmitate, vor fi la inceput la fel de fara speranta, desfiintati, daramati, cum am fost noi. Pentru ca nu au avut ocazia sa afle ca si daca ai un handicap esti tot o persoana: cu calitati, cu defecte, cu sentimente, uneori trista alteori fericita, nu handicapul te defineste.
De aia cred ca e bine sa ai ocazia sa cunosti din gradinita, din scoala, si copiii cu handicap. Nu te vei mai bloca intalnindu-i, pe unii ii vei si iubi. Zic eu ca vei avea o perspectiva mai corecta asupra vietii. Poti si invata de la ei, multi trec prin momente dificile si asta ii intareste. Vorba unei doamne de pe alt forum, "sunt puternica, de mica m-am calit - nu e simplu sa nu poti recunoaste chipul mamei nici cand te tine in brate "
monalac spune:
of...in primul rand,eu v am cerut scuze...in al doilea rand,am explicat de ce nu eram de acord sa mi dau copilul la o gradinita cu copii cu probleme-eu ma refeream strict la o gradinita similara cu cea la care preda sotul meu...nu stiam ca exista si altele,altfel...asta e,inainte de a da un raspuns,o sa ma documentez...dar nu ma mai judecati ata,ca deja mi se pare ca incercati sa gasiti un vinovat,in care sa aruncati cu pietre.
Crisa-77 spune:
Nu cred ca s-a aruncat cu pitre.Doar ca din cauza unor oameni ca tine....noi cei cu copii cu probleme nu avem loc in societate.Te-ai gandit vreodata ce-ai fi facut daca aveai un copil ca ai nostri????Ia incearca sa-ti imaginezi ce ai face cu un astfel de copil.Cred ca l-ai fi abandonat????Nu stiu ....Stiu sigur ca ,copiii speciali si parintii lor sufera din cauza unor oameni cu astfel de mentalitati ca a ta..Copiii nostri nu sunt rebuturi si nu trebuie aruncati la gunoi.
Krys si Andrei-Bogdan(23.03.2005)
"Sa fii vesel tuturor si nimeni sa nu vada ca si fulgii de nea sunt
lespezi de mormant."(Goethe)
http://community.webshots.com/user/krysadi