dificila problema - va rog un sfat !!!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

cris_tiana spune:

va multumesc din tot sufletul ptr gandurile voastre. in ultima sapt nu am putut accesa site-ul, si acum simt ca sunt doatoare cu niste lamuriri. ati pus o multime de intrebari, voi incerca sa raspund la cateva, poate voi reusi sa ma fac inteleasa. nu, nu credeti ca incerc sa-mi justific fapta, in fond asa cum ati spus responsabilitatea e pe umerii mei, dar poate ca avand mai multe date, veti reusi sa intelegeti. pe tot parcursul casniciei mele au fost niste " mici probleme", adica sotului meu ii placea sa se intalneasca si ca alte femei. evident se afisa uneori, si nu era greu sa aflu. asta ma facea sa ma simt nedorita, urata, fara valoare.de fiecare data cand aflam relatia respectiva mai contiunua ceva si se stingea. urma ptr noi timpuri bune. de altfel el e un om bun, nu am avut alta suferinta niciodata. in ultima perioada m-am simtit atat de nesigura pe mine, si de singura incat am dat curs unei foarte scurte aventuri. dar in paralel eu si sotul meu faceam eforturi sa avem un copil. trebuie sa recunosc ca mai mult eu.. dar cu " acordul lui". au fost ani si multe esecuri si multe dezamagiri. Cu celalalt, de care pot spune ca am fost indragostita, dar mi-a trecut destul de repede, realizand ca nu pot trai cu alt barbat decat cu sotul meu, nu s-a intamplat decat o singura data, O SINGURA DATA. si asta cand eu deja imi pierdusem orice speranta de a avea copii, asta e si motivul ptr care nu m-am protejat, nu aveam de ce... si se pare ca s-a intamplat un miracol? oare poate fi numit asa? dupa ce am aflat.. sotul meu a fost extrem de incantat, bine nu stiu cat va schimba asta atitudinea lui.. iar pe celalalt l-am indepartat. ma gandesc foarte serios in a pastra exclusiv ptr mine acest mare secret,sa intre acest copil in familia mea, bineinteles am decis ca voi pastra copilul, si sa uit chiar si eu de aceasta poveste care va produce multe daune in cazul in care s-ar afla. voi ce credeti? voi reusi? e atat de gresit ce gandesc? chiar ca e complicat... si nu am timp. in curand va trebui sa anunt familia

marci spune:

Nu prea ma bag la subiecte atat de delicate, dar de data asta....
Nu stiu cat de credincioasa esti, dar daca esti, poti merge la un preot, nu atat pentru spovedania in sine,cat pentru a-i cere parerea. Cel mai greu este sa gasesti un preot pentru a face asta.
Eu am gasit un preot f bun care, pe langa faputul ca este credincios, este si un foarte fin psiholog. Nu merg prea des la el, dar de fiecare data cand sunt intr-o situatie in care nu stiu ce sa hotarasc il caut.
Eu cred ca este foarte important ca atunci cand luam o hotarare sa fim in acord cu Dumnezeu, dar de multe ori nu ne iese, suntem oameni doar si supusi greselii.
Indiferent de hotararea pe care o vei lua tb sa fii f atenta la consecintele pe termen lung, in sensul ca pe termen scurt o decizie poate fi buna, sa multumeasca pe toata lumea, dar pe termen lung sa fie devastatoare.
Iti doresc multa sanatate tie si copilului tau si sa-ti dea Dumnezeu puterea sa faci alegerea cea mai buna, alegerea care sa te ajute sa-ti recapeti linistea sufleteasca!

dyonise spune:

Draga Cris-tiana,
Am urmarit cu mare interes acest topic si vazand raspunsurile anterioare am decis sa nu intervin. In fond, problema a fost deja abordata din toate unghiurile de vedere. Ultimul tau raspuns m/a facut insa sa ma razgandesc. Nu m/as incumeta sa/ti dau un sfat insa as vrea sa ridic o intrebare: te/ai gandit ca, de fapt, toate planurile tale de solutionare a situatiei sunt pripite?
La acest moment tu doar presupui ca sotul va avea x reactie si celalalt barbat y reactie. Poti pune mana in foc ca stii ce vor face si ce vor spune? E ca si cum ai desena planurile pentru o casa dar nu cunosti conformatia terenului pe care va fi aplasata.
Nu ar fi mai simplu sa ii confrunti cu adevarul, sa vezi cum reactioneaza si abia dupa aceea, in cunostinta de cauza, sa iei deciziile?
Evident eu plec de la premisa, enuntata deja si de alte persoane, ca e absolut inutil sa iti complici viata mintind.

cris_tiana spune:

nu exista varianta adevarului.. nu are cum ptr ca sotul meu nu ar accepta sub nici o forma macar un dialog. tradarea e mult prea mare ptr cat poate digera el.ar fi cred indreptatit sa fie asa. un mare procent din barbati ar reactiona la fel. l-as pierde, si nu stiu daca sunt pregatita ptr asta. nu asta mi-am planificat eu in viata asta..iar celalalt.. nu stiu cum ar reactiona.. dar numai faptul ca ar sti ar fi un pas gresit. sa zicem ca e de acord sa ramana cum am hotarat eu.. va fi un pericol permanent.. apoi poate va spune vreau sa vedem al cui e... iarasi va strica totul..numai faptul ca am fost cu un alt barbat l-ar indeparta pe sotul meu. ma descurajeaza fantastic punctul vostru de vedere.. incep sa ma gandesc daca nu exista inca o solutie... Dumnezeu sa-mi ierte greselile si sa ma ajute.

Guestus spune:

Daca amantul este negru eu zic sa-i spui sotului inainte de a naste.

cris_tiana spune:

ha ha ha funny, nu e negru. asta ar fi fost primul lucru la care m-as fi gandit singura. multumesc.

ankalaura spune:

quote:
Originally posted by cris_tiana

tradarea e mult prea mare ptr cat poate digera el.ar fi cred indreptatit sa fie asa. un mare procent din barbati ar reactiona la fel. l-as pierde, si nu stiu daca sunt pregatita ptr asta.

Adica,.... fa-ma sa inteleg.
Tradarea TA e PREA MARE, ca s-a intamplat o data si a rezultat un copil, pe care ti-l doresti dar de care iti este frica?
Tradarea LUI insa de pana acum, sau TRADARILE, ca sa ma exprim corect, nu-s mari? Sunt ok???
TU te temi ca-l pierzi? EL s-a temut vreun pic ca te-ar putea pierde???

Clar, asta nu e subiect de mine, pentru ca eu as fi stiut foarte bine ce am de facut cu mult timp in urma. Tu singura ai acceptat sa il imparti, sub ochii tuturor, si NU esti pregatita sa il pierzi? Crezi ca revenirile astea sunt relevante? Crezi ca nu va recidiva? Si in cazul asta, mai conteaza al cui este copilul???
Du-te tu la preot si spune-ti pacatele, si pe el lasa-l sa traiasca bine merci....

Nu vreau sa te supar, sunt agitata zilele astea. Dar chiar ma intreb, femeile chiar sunt PROASTE sau numai luate de proaste??

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

Guestus spune:

Pune si tu in balanta ce vrei mai mult adica sotul sau copilul apoi iei o decizie. Daca nu-i spui se poate ca sotul peste 3 ani la bere sa-si aminteasca de problemele de fertilitate si sa va duca la analize...si atunci sa vezi razboi ce iese

cris_tiana spune:

nu e vorba de a-si aminti ceva... oricum analizele au aratat ca e totul in regula cu el. dar eu cred ca nu a fost chiar in regula cu el din moment ce a fost suficient o singura data cu altcineva.
asta e... cred ca vreau copilul si il vreau si pe sotul meu ca tata al copilului meu. asta daca ceva se va schimba in atitudinea lui fata de familie.. altfel, raspunsul va veni de la sine probabil curand.chiar nu mai stiu.. sunt confuza.. si ma simt foarte rau si fizic, oboseala si incertitudinea ma omoara... va multutmesc din suflet ptr atentia acordata. in viata nu putem face numai ce e drept, din pacate... asa cred eu..nimeni nu face doar ce e drept..

Hildegard spune:

sunt de acord cu ce a zis rox

quote:
Originally posted by rrox3

In locul tau as pastra copilul mult dorit si as uita complet ca ar fi existat vreodata celalalt. Nu m-as gandi niciodata la el si mi-as privi sotul ca pe tatal copilului. E singura alegere care mi-ar asigura un castig sigur.
Dar nu sunt in locul tau... asa ca iti urez sa faci cea mai buna alegere si sa te linistesti

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

poze cu noi