Cum sa il uit?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bidiloi spune:

Dar Maria viata noastra a tuturor devine lineara ... si plafonata dupa ani si ani, totul este sa fii convinsa ca merita sa iti traiesti viata de cuplu alaturi de acelas om tot restul vietii, si dupa aceea sa incerci sa "jonglezi" cu starile de "depresie-si plafonare" atunci cind apar!
Tu crezi ca viata femeii e mai "usoara "atunci cind apare si un copil?Eu nu mai vreau sa comentez dar poti sa fii sigura ca toate mamicile de pe acest forum au renuntat la foarte multe atunci cind in viata lor a aparut un copi, si sint asa multe de povestit ca as putea sa umplu multe pagini cu acest subiect.Chestia este ca unele reusesc sa priveasca mai detasat aceasta plafonare in cuplu cu tot ce implica viata de cuplu, iar altele sint mai patimase si "radicale" in aceste situatii.Concluzia mea, daca esti convinsa ca partenerul din viata ta este cel fara de care nu poti trai cu calitati si cu defecte atunci nu te mai "crampona" de astfel de motive care ptr. o femeie care are in spate experienta unei vieti de 12 ani traiti alaturi cu bune si cu rele ar trebui sa nu mai fie o problema!
Gindeste-te prin ce trec cupluri al caror copil se imbolnavesc de cancer la 5 ani si toata viata trebuie sa poarte povara acestei boli si traiesc cu frica tot timpul, sau atitea alte exemple! Important e ca sinteti sanatosi si sa luati din aceste provocari doar ce e bun, sa ginditi pozitiv si constructiv!Va sarut si scuzati-ma daca m-am intins asa de tare, dar aveam in cap doar problema fratelui meu care are un copil bolnav de cancer si care la 30 ani mi-a dovedit cit de tare si de puternic poate fi un om.Asa ca multumiti-i lui D-zeu ca sinteti sanatosi ,ca numai asta conteaza in viata!Numai bine si tot ce va doriti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

Absolut deloc nu am zis ca ar fi mai usoara viata cu un copil, din contra...
Imi pare rau de necazul prin care trece fratele tau si mai ales copilul lui. Si noi am stat sub amenintarea acestei boli (adica eu), si chiar daca nu am scris aici, am trecut si noi prin situatii 'stranse'. Nu despre asta era vorba...
La urma urmei, sunt copii in Somalia vai de steaua lor...daca ne-am gandi numai la astea unde am ajunge...

Refacere cat mai buna copilului si oricum multam' de ganduri.


Mergi la inceput