Durerea unei pierderi de sarcina (3)
Raspunsuri - Pagina 20
lariana spune:
Subiectul cu donatori ma intereseaza si pe mine dar mi-a fost jena sa intreb si nu stiu cui sa ma adresez.Si as vrea sa mai stiu cum se procedeaza.
dj_mama spune:
Bubulina, aceasta veste nenorocita vine chiar pe neasteptate. 
; pe toate ne intristeaza si incercam sentimente de neputinta in a te ajuta, in schimb, te incurajez sa privesti doar inainte; trebuie sa te refaci fizic dar mai ales psihic ca sa o poti lua de la capat; lista fetelor care au trecut prin asta e cam egala cu a tuturor aspirantelor de pe forum, din pacate;
Statistic vorbind, dupa o pierdere de s. urmeaza o sarcina adevarata, asa am citit; corpul tau a beneficiat de o furtuna hormonala pozitiva care te va ajuta;
n-am s-o uit pe colega mea de serviciu cat de daramata a fost; a facut doar o luna pauza si acum are deja o fetita care a crescut mult pt ca au trecut ani; ... si nu e caz singular;
trebuie sa accepti ca Dumnezeu a ingaduit sa se intample asta pt. a va proteja de ceva ce era probabil construit cu defecte; adica, tot raul spre bine;
Dumnezeu sa va ajute sa aveti curand parte de o noua bucurie;
Doamne ajuta! 
Mariee spune:
Imi pare rau bubulina pentru durerea p care o traiesti!!!!
Va trebui sa iti stergi lacrimile si sa cauti in tine puterea de a merge mai departe!!!! Asa a fost vointa lui DD si trebuie sa te gandesti doar ca puiul tau este acum la EL si ca este bine!!!! Intodeauna o mare durere ascunde o mare bucurie, trebuie sa te ridici, sa crezi in DD si sa Il implori sa iti redea ceea ce ti-a luat!!!
Doamne ajuta!!!!
Tabitha spune:
lariana, cicina: eu zic sa ne mutam cu discutia despre donari / donatori la un alt subiect, ca sa nu fim off-topic aici. Ce ziceti? Haideti la subiectul inseminare, ca se potriveste mai bine acolo.
nushulica spune:
bubulinastiam eu ac o sa gasesti puterea sa intri sa vorbesti cu noi...ma bucur ca ai facut-o pentru ca vorbind aici cu fete care au trecut prin aceleasi nenorociri iti este mai usor sa treci peste si asa cum au zis si ele timpul vindeca toate ranile...eu ce sa-ti mai zic ...ma bucur ca am putut sa fiu alaturi de tine si sper ca te-am ajutat(atat cat se poate intr-o asemenea situatie)...e greu si stiu ca doare ...stiu ca esti nervoasa si ca repeti intr-una "de ce eu??""cand o sa mai fac un copil??" si tot felul de intrebari dar iti zic din proprie experienta ca,cu multa credinta vei gasi raspunsuri la aceste intrebari si iti vei gasi si linistea sufleteasca atat de necesara pentru noi cele care am suferit o asemenea pierdere
te astept sa intri in continuare aici si noi iti vom fi alaturi
celelalte fete
ps:eu stau tare bine la capitolul chef de 
INGRID
ada1976 spune:
Bubulina e greu sa treci imediat peste asa ceva, te inteleg perfect. Si eu am avut o sarcina obtinuta greu si oprita din evolutie la 7 saptamani. Asta se intampla anul trecut in septembrie. De cand ma stiu am avut o menstruatie dereglata si tot felul de probleme hormonale. Dupa 9 luni aproape de la intamplarea asta nefericita, am inceput sa ma simt ciudat, dupa o luna in care nu prestasem decat devreo 2 ori. Ciclul nu-mi venise si nici nu-l asteptam pentru ca se dereglase iar, dar simteam ca e ceva. Fusesem la doctor cu vreo 2 saptamani in urma si imi spusese sa astept ca menstruatia o sa vina. Sa nu uit sa spun ca facusem un tratament homeopat vreo 2 luni inainte. De curiozitate mi-am facut un test de sarcina. Surpriza, slab pozitiv. Nu m-am entuziasmat, am zis sa mai astept. Dupa vreo 5 zile am facut un Clear Blue. 100% pozitiv. Am fost la eco, mi-a confirmat sarcina, am inceput tratament cu duphaston, no spa si utrogestan si acum am aproape 15 saptamani. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata ca as fi ramas insarcinata exact in luna in care nici n-am prestat si nici nu m-am mai gandit la asa ceva. E greu, dar nu dispera, incearca sa fii optimista pentru ca asa cum ti-au zis si fetele a doua sarcina va fi dusa la capat fara probleme. Sper ca povestea mea te-a incurajat. Te pup si s-auzim numai de lucruri bune.
msemcu spune:
Bubulina, suntem alaturi de tine! Din pacate viata ne-a aratat tuturor ca nu este chiar dreapta! Dar sper as gasesti puterea de a o lua de la capat! Si eu nu credeam ca imi voi reveni, dar dorinta de a avea un copil a fost mai puternica! Iar acum, speranta ca pana la urma va fi totul bine si ca vom reusi sa avem un copilas al nostru este tot ceea ce ne duce mai departe! Sper as fie la fel si in cazul tau!
Arthurana, nu mai avem nici un semn de la tine! Sper ca e totul OK si vestile pe care le-ai primit sunt bune!
Revin si eu cu noutati de la doctorita mea! Fetelor, dupa urmatorul CM am LIBER!!!!
La prestat bineinteles Si promit ca vom fi ocupati nu gluma!
Endometrul meu este cam subtirel saracutul, doar vreo 6,3 mm. Vestea buna este ca am avut ovulatie luna trecuta!
Am descoperit insa si urmele unei infectii cu CMV (doar IgG-ul este pozitiv) si trebuie sa monitorizam in lunile urmatoare, asta in cazul in care chiar reusesc sa raman asa repede!
Si ar mai fi doua mici puncte de calcifiere, care nu si-au schimbat nici forma si nici dimensiunea fata de ultimul ecograf. Stiti mai multe despre asa ceva? O sa incep si eu sa ma informez de pe net!
Incepand cu prima zi din CM mi-a dat sa iau niste antibiotice (nu stiu acum cum se numesc) care ar trebui sa pregatesca mucoasa uterina, si clasicul acid folic!
Astea ar fi vestile mele!
Va pe toate!
Mari
nushulica spune:
mari ma bucur enorm ca ai acush liber la prestat...eu iti doresc sa se prinda din prima ...cat mai repede posibil ca stiu ca asta e cea mai arzatoare dorinta a noastra
INGRID
bubuleana spune:
bubulina mea: scumpa, draguta de tine am intrat aici sa-ti spun ca sunt cu sufletul alaturi de tine si sper sa ai putere sa treci peste asta si sa continui lupta. Nu-mi vine sa cred...uuuuffff ce tristete...n-am cuvinte sa-ti spun cum mi s-a "golit" inima de suflu cand am citit mesajul alionei de la aspirante ...si nici macar nu-mi pot imagina prin ce trebuie sa treci tu acum... mult curaj si putere!
bubuleana
luy spune:
Bubulina, nu am cuvinte ... Stiu ca acum cuvintele noastre nu te vor ajuta prea mult, dar din pacate asta este tot ceea ce putem face... Sa incercam sa-ti transmitem multa dragoste si intelegere din partea noastra si faptul ca nu esti singura... De asemenea, vrem sa-ti transmitem si faptul ca toate fetele care au trecut prin asa ceva (din pacate si eu ma numar printre ele) au reusit sa-si revina sustinute de uriasa dorinta de a-si tine in brate puiul intr-o buna zi... Dupa prima perioada, cea in care suferinta este atat de coplesitoare ca nu mai intelegi care este rostul tau, ai sa vezi ca lucrurile se vor indrepta usor-usor daca iti vei concentra privirile catre viitor... Si trebuie sa crezi cu tarie ca vei avea si tu bebele tau...
Stiu... acum e greu de crezut... dar mai tarziu o sa-mi dai dreptate...
Si eu am 32 ani, dupa un an de monitorizari si 2 IAS-uri am reusit sa raman in luna aprilie 2006, dar sarcina s-a oprit din evolutie la 7 saptamani... Acum astept sa-mi dea doctorul OK-ul pentru a o lua de la capat. Si stii ce ? In adancul sufletului meu simt ca nu voi avea prea mult de asteptat pana voi afla din nou ca sunt 
si de data asta o sa fie totul bine si o sa vina BB...
Trebuie sa fim puternice, din pacate viata ne ofera si momente grele, lovituri pe care n-am fi crezut vreodata ca vom fi in stare sa le infruntam...
Suntem alaturi de tine... 