INdispozitia in sarcina?!
Raspunsuri - Pagina 2
J G spune:
Megbeng si eu m-am simtit la fel in timpul sarcinii: o stare de nervi de nedescris, nu m-am atasat de bebe in burtica pt ca tot timpul mi-a fost teama ca o pierd - si asa am tinut-o toata sarcina!
Inca ceva - era mai bine sa te fi lasat mai de mult de fumat... in fine acum faptul e consumat, dar eu am facut ff urat cand m-am lasat, tot in sarcina.
Iar despre cei care iti zambesc cand te plangi... obisnuieste-te... o sa ai 15kg in plus, dureri de oase si cate altele.. si tot o sa-ti zambeasca tampi si o sa-ti spuna ca e normal in sarcina(am urat chestia asta!!)!
Si eu iti recomand MagneB6 (sau magneziu forte cu VitB6, tot aia)- eu am luat 4 pe zi, la recomandarea medicului.
J si Carla (05.02.2006)
megbeng spune:
va multumesc tuturor..chiar imi prinde bine sa stiu ca nu sunt singura care in loc sa radiez de fericire sunt mai mult nervoasa, desi NU asa mi-e felul..
J-G, nu fumam mult, cam 1-2 tigari/zi, si asta doar de vreo 2 luni de zile, de cand m-am apucat tare de tot de invatzat..ma rog, am mai fumat si prin liceu si anul 1, dar tot asa, cate putin..la cafea in schimb eram campioana..probabil ca sunt nervoasa si ca mi-e somn mai toata ziua si nu pot invatza cat vreau, nu mai tin asa curatenie-luna in casa ...si da..mi-e si teama putin...incerc insa sa ma rog cat mai mult la Dumnezeu, sa-mi lase de data asta DARUL
suceava! 
Principesa spune:
Megbeng, experienta ta anterioara face ca intrebarea sa nu fie pur si simplu dispozitia in sarcina. Ci care este dispozitia in sarcina cand travaliul de doliul dupa pierderea sarcinii anterioare nu s-a incheiat.
Spui foarte bine ceea ce simti: anesteziere. Aceasta anesteziere este un mecanism de aparare cu o intentie foarte pozitiva. Vrea sa te protejeze de emotiile tale autentice care simti ca te-ar coplesi si te-ar dezechilibra. Spune-mi, daca nu ai fi anesteziata, ce ai simti?
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
romana_74 spune:
Ma bucur din suflet pentru reusita ta! Stiu ca ai pierdut o sarcina si erai tare suparata si vroiai sa schimbi mamica studentica, nu? Ei vezi ca ai reusit!!!Sa nu te mai supari ca acum tot ce conteaza e puiutul tau care simte ca esti necajita! Fii tu insati si incearca sa iti gasesti o preocupare care sa te linisteasca. Hormonii sunt de vina pentru poate neplacerile sarcinii de inceput. Te pup si iti doresc sarcina usoara si ai sa vezi ca 3 luni zboara repede si in curand toata lumea va fi a ta!!!
ROMANA , MATEI(04.07.2003) si bb LUCA (28.08.2005)
megbeng spune:
roxana, principesa, 
..acum m-ati facut sa plang..nu aveam idee ca stie atata lume ca am trecut printr-o pierdere..da, eram mamica-studentica...
principesa, daca nu as fi anesteziata as avea un suflet pana la cer, cum zicea o prietena de-a mea..de altfel in momentul asta recunostiinta mea fata de Dumnezeu nu putea fi mai mare!.doar ca mi-e frica sa ma bucur..inca..si sper din tot sufletul sa revin la subiectul asta peste cateva luni si sa va spun cat de fericita sunt, ca merge totul bine
suceava!
Principesa spune:
Megbeng, mi-ai raspuns la intrebare. Intr-adevar despre frica este vorba. Da-ti voie sa incepi sa te bucuri.
Scrie-i o scrisoare fatului pe care l-ai pierdut in care iti iei la revedere de la si de la tot ce ai pierdut odata cu el si ii impartasesti si bucuria ta pentru sarcina actuala.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
sanziana72 spune:
Megbeng si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare.
Cand am ramas prima oara insarcinata am fost in al noualea cer. Imi venea sa spun tuturor. A fost un sentiment de fericire de o intensitate pe care nu am mai trait-o niciodata, un miracol. Nu puteam decat sa zambesc continuu si nu ma gandeam decat la minunea din burtica, eram pe alta planeta.
Din pacate s-a dovedit destul de repede ca era o sarcina oprita in evolutie, un ou vid si trebuia scoasa. In ziua in care am aflat acest lucru parca mi-ar fi furat cineva soarele. Nu intelegeam cum lumea poate fi atat de indiferenta cand se intampla o astfel de tragedie. Era un asemena gol in mine incat mergand la cumparaturi am simtit nevoia sa imi iau un ursulet alb de plus ca sa umplu golul. Era ca si cum acel ursulet ar fi devenit copilul nenascut. Chiar si acum ma gandesc la el nu ca la o jucarie ci mai degraba ca la un fratior al Marinei. Asta a fost modalitatea mea de a face fata durerii, de a ma detasa de ea, de a o obiectualiza.
Dupa ce au scos sarcina respectiva nu ar fi trebuit sa raman din nou cel putin 3 cicluri. Dupa primul ciclu am ramas insarcinata din nou. Cand am vazut rezultatul testului de sarcina pozitiv, in loc sa fiu fericita am inceput sa plang ca si cum mi s-ar fi intamplat o nenorocire. Imi era frica ca nu am respectat cele 3 luni pe care mi le spusese doctorul, credeam ca bebelusul e compromis din start si nu indrazneam sa imi permit sa sper. Era ca si cum daca mi-as fi permis sa ma bucur din nou as fi provocat iar o nenorocire. Incercam ca si tine sa imi inghet sentimentele indiferent de natura lor. Mi-era frica ca prea multa fericire sa nu imi aduca din nou prea multa durere. Imi era frica sa nu reproduc ultima experienta.
Trebuie sa recunosc ca mi s-a muiat inima cand am vazut prima ecografie, dar eu nu vroiam sa ma moi. Trebuia sa fiu tare si pregatita pentru orice.
Eram de fapt intr-un stress continuu care cumulat cu oboseala primului trimestru nu cred ca faceau din mine o persoana prea agreabila. De fapt eram atat de concentrata pe ceea ce se intampla in mine incat orice interventie din exterior ma agasa.
Nu vroiam sa spun nimanui ca sunt insarcinata. Am asteptat destul de mult pana sa vorbesc cu ceilalti despre asta.
In acelasi timp ma simteam si vinovata fata de Marina ca nu mai sunt in stare sa ma bucur ca inainte. Era ca si cum nu ii dadeam tot ceea ce merita, iubire cu lingurita. Nu era de fapt iubire cu lingurita, ci iubire amestecata cu frica si neliniste. Cum nu vroiam sa ii dau prea multa frica si nu reuseam sa o separ de iubire trebuia sa ii dau masurat din amandoua.
Cand oamenii imi spuneau ca ar trebui sa fiu vesela ca bebe din burtica simte imi venea sa urlu. Ma faceau sa ma simt si mai vinovata, o mama si mai mizerabila. In loc sa ma ajute ma demoralizau si mai mult. Nu era de ajuns ca ma invinovateam singura, mai puneau si ei sare pe rana.
Pana am priceput ca cu cat vreau mai mult sa fiu altfel decat sunt si simt cu atat e mai rau si sunt cu atat mai stresata. Imi adaugam singura un stress care nu era necesar incercand sa fiu fals "fericita" pt bebe. Nu reuseam si ca urmare intram intr-un cerc vicios.
Bineinteles ca si schimbarile hormonale isi spunea cuvantul. In general sunt o fiinta echilibrata dar atunci saream de la ras la plans, nu reuseam sa fiu consecventa nici in emotii si nici ca vointa. Plangeam de la orice, ma emotionam subit, nu mai suportam lucruri si comportamente care altadata imi erau complet indiferente. Era de fapt ca si cum cineva preluase controlul corpului si emotiilor mele iar eu faceam ce puteam sa imi mentin echilibru. Dar era destabilizant.
Dupa ce am trecut de primul trimestru m-am mai relaxat putin pentru ca incepusem sa fiu mai increzatoare in posibilitatea de a duce sarcina pana la capat. Dar au aparut alte complicatii si motive de stress. Dar cu cat ma apropiam de nastere cu atat eram mai fericita si mai relaxata. Frica se estompa. Aproape reusisem. Dupa aceea au aparut alte temeri, dar despre astea iti mai spun cand vei deveni mamica.
Asa ca fii cum iti vine in momentul de fata chiar daca nu semeni cu imaginea idealizata pe care ti-ai facut-o despre aceste momente. Macar acum ai o scuza ca esti asa! Pentru bebe eu cred ca e mai rau daca iti tii frustrarile in tine decat daca le dai drumul sa se exprime. Atunci vin si se duc cum au venit, altfel se acumuleaza.
Spor la invatat si sa fii o mamica fericita (chiar daca acum esti o burtica nervoasa - nu esti singura)! 
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
megbeng spune:
, sanziana!! cat de frumos ai povestit, si cat de mult ma ajuta astfel de povesti
si eu am simtit "atunci" nevoia de a spune tuturor bucuria mea, frematam de emotie toata, zambeam mereu..
acum insa chiar nu simt nevoia sa spun nimanui..stie doar forumul..dar forumul exista (pentru mine) doar daca il vreau eu..daca nu-l vreau e suficient sa nu-l deschid, si atunci e ca si cum nu ar sti nimeni..in plus am descoperit cat de frumos e sa traim in 2 minunea asta, doar eu si sotul..am decis sa le spunem parintilor si prietenilor doar dupa ce se vede burtica, deci de prin trim 2, cand riscul de a se intampla ceva rau scade mult.
oricum , acum stiu cum e caderea..prima data nici nu-mi imaginam ca s-ar putea intampla ceva rau cu o sarcina atat de dorita, obtinuta in luna de miere..acum stiu cum arat aprivirea trista si compatimitoare a dr care te anunta ca nu e bine...asa ca de data asta sper ca o sa vad si zambetul dr si incurajarea ca totul merge bine
suceava!
sanziana72 spune:
Megbeng, cum mai stai cu moralul ? Ma bucur ca povestirea mea ti-a fost de folos si sper ca ai reusit sa te mai relaxezi. Ce mai face minunea din burtica ?
Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze
Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.
MaryP spune:
Draga mea,
Eu cred ca trebuia sa intitulezi subiectul "INdispozitia in sarcina", pentru ca si eu am doar astfel de amintiri legate de acea perioada. Uite, acum sunt mamica de aproape trei saptamani si cred ca "baby blues" nu se compara cu nervii si depresiile pe care le aveam in timpul sarcinii, adica atunci erau muuult mai puternice.
Asa ca nu te lasa si gandeste-te ca e ceva absolut normal! Si mai ales...ca nu esti singura!
POZE CU RAZVAN MIHAI