Clubul nurorilor (59)
Raspunsuri - Pagina 15
Nadia1976 spune:
Andreea, te ajuta??? Fetele, ma iertati ca am postat aici, dar trebuie sa ne ajutam burticutza, nu?!
1.Conceptul de izvor al dreptului este folosit într-un sens strict juridic, sens prin care se au în vedere formele de exprimare a normelor juridice: acte normative (legi, decrete), obicei juridic, practică judiciară etc. Prin termenul de izvor sunt denumite sursele, originea, factorii de determinare și creare ai dreptului. Noțiunea de izvoare ale dreptului are două abordări, făcându-se distincția între: a) izvoare materiale, denumite uneori și #147;reale#148; sau #147;sociale#148; și b) izvoare formale. Această noțiune are în vedere forma pe care o îmbracă dreptul în ansamblul normelor sale. Așadar, prin izvoare ale dreptului (în sens juridic), știința juridică are în vedere, într-o formulare foarte generală, formele de exprimare ale normelor juridice în cadrul unui sistem de drept în diferite epoci și țări.
O împărțire a izvoarelor formale dreptului este aceea în: a) izvoare directe și b) izvoare indirecte.
a) Izvoare directe sunt considerate a fi actele normative ca legea, decretul, hotărârea, deoarece sunt elaborate nemijlocit de către organele de stat.
b) Izvoare indirecte sunt considerate a fi obiceiul și actele organizațiilor nestatale. Acestea au nevoie și de recunoașterea sau sancționarea lor de către autoritatea publică, pentru a căpăta forță juridică și a deveni izvoare de drept. Astfel, norma obișnuielnică are valoare juridică numai indirect, prin intermediul unui act de stat care o recunoaște (sancționează) ca atare. Deci, izvorul este indirect și complex, deoarece el este alcătuit atât din norma obișnuielnică, cât și din actul juridic al organului de stat care-i recunoaște forța juridică.
O altă împărțire este cea de: a) izvoare scrise și b) izvoare nescrise.
Clasificarea izvoarelor dreptului. Dezvoltarea dreptului de-a lungul istoriei ne demonstrează existența pluralității izvoarelor în sistemul de drept al fiecărei țări. Explicația acestui fapt trebuie căutată în complexitatea relațiilor sociale supuse reglementării juridice și totodată în varietatea formelor de organizare și guvernare a societății, a organizării activității și competenței organelor de stat, a autorității publice
2. Obiceiul juridic sau cutuma
După cum se știe, obiceiul este o regulă de conduită ce se formează spontan ca urmare a aplicării ei repetate într-o perioadă de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. Obiceiul, sub forma unor datini, tradiții și practici cu caracter moral sau religios, a reprezentat modalitatea principală de ordonare a relațiilor sociale și de influențare a acțiunii umane în comuna primitivă. Obiceiul a continuat să aibă un rol social și ulterior, de fapt în toate epocile istorice, ponderea sa variind de la o epocă la alta. Puterea de stat are față de obiceiurile existente următoarele atitudini:
a) de recunoaștere, consacrare și sancționare, dându-le forță juridică acelora pe care le consideră utile consolidării ordinii de drept.
b) de receptare și tolerare a acelora care prin semnificația și importanța lor nu reclamă transformarea lor în norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept.
c) de interzicere a acelora care contravin ordinii instituite și apărate de puterea de stat.
Obiceiurile recunoscute de puterea de stat și dotate de aceasta cu forță juridică devin obiceiuri juridice și sunt cunoscute și sub denumirea de cutume. Ele devin izvoare de drept. Modul de sancționare a obiceiului și de transformare a sa în obicei juridic s-a realizat în practica aplicării dreptului, prin recunoașterea sa de către instanțele judecătorești cu prilejul rezolvării diferitelor cauze. În epoca modernă și contemporană, actele normative al căror rol a crescut au prevăzut situațiile în care se recunoaște forța juridică a regulilor obișnuielnice. Începând cu epoca modernă, rolul obiceiului juridic scade, ajungându-se aproape la dispariția sa în dreptul european continental. Cronologic vorbind, cutuma a fost prima formă de manifestare a dreptului. Primele norme juridice nu au fost altceva decât chiar transformarea unor obiceiuri în norme obligatorii garantate de puterea publică. Asemenea obiceiuri au fost: răzbunarea sângelui, #147;legea#148; talionului și răscumpărarea. De altfel, primele acte normative scrise ale societății în stadiul ei inițial erau culegeri ale obiceiurilor preluate și transformate potrivit intereselor conducerii noii societăți.
Cutuma a rămas un izvor principal al dreptului de-a lungul antichității și evului mediu. Chiar dacă în epoca modernă rolul obiceiului juridic s-a redus, el se menține într-o măsură considerabilă în sistemul dreptului anglo-saxon și în foste colonii, astăzi state independente. Cutuma continuă, de exemplu, să fie un izvor al dreptului maritim datorită specificului formării normelor comerțului maritim, în special ale activităților portuare. Cutuma continuă să fie un izvor al dreptului internațional, deși în epoca contemporană s-a dezvoltat puternic tendința de reglementare scrisă și de codificare a acestuia.
Pentru a ușura cunoașterea obiceiului au apărut în special în evul mediu diferite categorii scrise ale cutumelor, fie sub forma unor acte cu caracter oficial, fie ca opere ale unor juriști, având un caracter privat. Exemple de culegeri: #147;Oglinda saxonă#148; (Sachsenspiegel) din 1230 și #147;Oglinda svabă#148; (Schwabenspiegel) din 1273-1282 denumită și #147;Kaiserrecht#148;, #147;Așezămintele lui Ludovic cel sfânt#148; din 1270, #147;Pravila rusă#148; din secolele IX-XIII ș.a. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost adunate în Franța cutumele locale, din ordinul M.I. Pentru recunoașterea prevederilor cutumelor, în Elveția s-a statornicit tradiția ca acestea să fie citite anual în adunările ținuturilor (Landesgemeinde) sau ale parohiilor.
Istoria dreptului românesc cunoaște obiceiul ca izvor al dreptului geto-dac, care s-a menținut în anumite limite și după cucerirea romană (cutuma, suos maiorum). Un rol deosebit de important l-a avut cutuma în perioada timpurie și apoi de-a lungul feudalismului. Este cunoscut sub acest aspect jus valachicum sau obiceiul jus valachorum, adică dreptul românesc (valah) sau dreptul românilor (valahilor) ca reglementare obișnuielnică recunoscută în rândul populației românești atât în țările române, cât și la românii din statele din jur (Polonia, Serbia, Ungaria, Bulgaria). O dată cu formarea statelor românești feudale, jus valachicum este recunoscut drept obiceiul pământului, ceea ce consfințește legătura acestui drept cu populația românească și cu terioriul pe care era ea așezată. Într-un document din vremea lui Ștefan al II-lea din Moldova (1445) se arată că un rob tătar va urma să trăiască după legea valahă. Obiceiul pământului a devenit apoi una din sursele de inspirație pentru #147;Pravilniceasca condică#148; (1780), pentru #147;Codul Calimachi#148; (1817) și pentru #147;Legiuirea lui Caragea#148; (1818).
Încetarea aplicării unei cutume se produce prin non-uzajul ei treptat și repetat, ceea ce în limbaj juridic se numește desuetudine. În general, cutuma ca izvor de drept este inferioară dreptului scris, ea nu prezintă certitudinea acestuia, fiind imprecisă, nesigură, mai greu de constatat și cunoscut. Ea cere prin natura sa un caracter conservator, deoarece consfințește comportamente rezultate dintr-o practică îndelungată. Ele consacră valori morale și spirituale, dar unele dintre ele au avut și un caracter retrograd, consfințind inegalitatea dintre sexe, intoleranța religioasă, discriminări naționale și rasiale.
În măsura în care este recunoscută, cutuma se aplică și în epoca modernă în dreptul privat (civil, comercial) și în dreptul comercial. Dar în dreptul penal s-a pus capăt cutumei ca izvor de drept, pentru că s-a instaurat principiul legalității incriminării și al pedepsei.
3.Legea și celelalte acte juridice normative.
Legea și actele normative, în general, reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept, căpătând un caracter predominant mai ales în epoca modernă și contemporană. Dreptul cutumiar nu a putut și nu poate singur să asigure reglementarea, consacrarea și apărarea relațiilor sociale, de aceea apar actele juridice normative, dreptul scris (jus scriptum) cum i se mai spune, în opoziție cu dreptul cutumiar nescris.
În toate țările și în toate sistemele de drept unde există mai multe categorii de acte juridice normative, locul principal îl ocupă legea. Sub denumirea de act juridic normativ apar toate normele juridice edictate de organele statului: lege, decret, hotărâre, cod, regulament, constituție ș.a. În limbajul juridico-politic, termenul de lege se folosește într-un sens foarte larg, acela de drept scris, cuprinzând orice formă a actelor normative. În principiu, denumirea de lege este dată pentru a desemna actul normativ cu forță juridică superioară adoptat de organul suprem al puterii de stat. În categoria legii intră și Constituția ca lege fundamentală și Codul. De aici decurge și cea mai generală clasificare a actelor normative în legi și acte normative subordonate legii.
Acte legislative adoptate în antichitate: Legea lui Bokoris (sec. VIII î.e.n.) în Egipt, Codul lui Hammurabi în Babilon (sec. XVIII î.e.n.), Legile lui Manu în India (sec. III î.e.n.), Legile lui Moise la evrei, legea Mu în China, Legea celor 12 table în Roma antică (sec. V î.e.n.), Legea lui Solon (sec. VII î.e.n.) și a lui Dracon (sec. V î.e.n.) în Grecia antică. În dreptul roman sunt cunoscute, în afară de legi, consulatele și constituțiile imperiale. Codificarea lui Justinian începută în 528 e.n. intră în istoria dreptului sub denumirea de #147;Codicele Dreptului Civil#148;, care reprezintă o culegere a dreptului roman pus de acord cu realitățile social-politice din acea epocă. Acte legislative adoptate în evul mediu: #147;Codul Penal Carolina#148; din 1532 în Germania; Codul comercial (1681) și Codul maritim (1643) în Franța; Pravilniceasca condică (1780); Codul Calimachi (1817) și Codul Caragea (1818).
Epoca modernă proclamă principiul legalității și supremației legii în cadrul reglementărilor și actelor normative. După victoria revoluțiilor burgheze, a fost creat un sistem al actelor normative, făcându-se distincția între lege ca act normativ adoptat de organul suprem al puterii, parlamentul, și actele normative subordonate, de regulă regulamente adoptate de organele administrative. Apar primele Constituții adoptate de un organ suprem special, constituant. Legea capătă un rol predominant între izvoarele dreptului în toate statele. Principiile legalității, supremației legilor și a Constituției nu au fost consecvent respectate, iar în perioada de regimuri autoritare, dictatoriale au fost brutal încălcate, legea devenind un act arbitrar al dictatorului și al clicii sale. În Declarația Omului și Cetățeanului din 1789 se arată că legea este #147;expresia voinței generale#148; și că #147;toți cetățenii au dreptul să concureze personal sau prin reprezentanții lor la elaborarea sa#148; (artic. 6).
Din cele expuse până aici avem toate datele pentru a defini legea ca fiind #147;actul normativ cu valoare juridică superioară, cel mai important izvor al dreptului, ce emană de la Parlament, organul suprem al puterii de stat, exponent al puterii suverane a poporului#148;.
Clasificarea legilor: a) constituționale sau fundamentale; b) ordinare #150; celelalte legi
Conținutul tuturor legilor trebuie să fie conform cu Constituția, cu prevederile acesteia. Nici o dispoziție dintr-o lege sau din alte acte normative sau izvoare de drept nu poate contraveni în nici un fel Constituției.
Noua Constituție a României prevede că parlamentul adoptă trei categorii de legi: constituționale, organice și ordinare. Cele ordinare se adoptă cu votul membrilor prezenți ai majorității fiecărei camere. Legea, în general vorbind, se adoptă după o anumită procedură precis stabilită și a cărei respectare este obligatorie.
O altă clasificare: legi generale, legi speciale, legi excepționale.
Ca izvor al dreptului de același nivel cu legea sunt considerate a fi și unele acte internaționale semnate și ratificate. Actele internaționale: tratate, convenții, acorduri etc. se încheie și se adoptă potrivit procedurii și competenței specifice organului emitent, în multe privințe deosebite de normele juridice interne. Urmare a creării CEE, este considerat izvor de drept în statele membre așa-numitul drept comunitar, care are chiar prioritate față de ansamblul dreptului național al fiecărei țări. În dreptul comunitar intră tratatele internaționale de înființare, reorganizare și lărgire a Comunității Europene, normele juridice elaborate de instituțiile comunitare (regulamente, decizii, recomandări), precum și deciziile Curții de Justiție. Evident că în aprecierea dreptului comunitar ca izvor de drept, atât pentru statele membre, cât și pentru cetățenii lor, trebuie avut în vedere caracterul suprastatal al CEE și prevederile constituțiilor statelor membre referitoare la posibilitatea transferării unei părți a suveranității unor organizații internaționale. Tot de nivelul legii sunt și ordonanțele de guvern, deși sunt fie emise în baza unei legi de abilitare date de Parlament, fie supuse aprobării ulterioare prin lege (fie ambele). Actele normative subordonate legii sunt: decretele (acte ale șefului statului), hotărârile (se emit pentru executarea legii) regulamentele, ordinele, instrucțiunile, deciziile (acte ale organelor centrale executive sau ale organelor locale).
4.Alte izvoare ale dreptului:
a) precedentul judiciar și practica judiciară
b) contractul normativ. Exprimă raportul de forțe între părțile semnatare. În acest sens poate fi amintită în Anglia Magna Charta Libertatum încheiată între baronii, cavalerii și orășenii răsculați și Regele Ioan fără de țară la 15 iunie 1215. Contractul colectiv este un izvor al dreptului muncii. Alte forme: convenția, tratatul, acordul.
c) doctrina sau știința juridică
d) actele normative ale unor organizații nestatale.
Ex. dreptul canonic, instituit de biserica catolică; dreptul musulman (în țările arabe și islamice).
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Nadia1976 spune:
Andreea, e mult prea mult sa-l copy/paste aici, iti dau linkul sa te inspiri:
Ideologia puterii monarhice în evul mediu
http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/html%20version/index/no_4/camil_muresan-articol.htm
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Nadia1976 spune:
Aici ai: "CERCETAREA ISTORICĂ PRIVIND VOIEVODATUL TRANSILVANIEI"
http://www.history-cluj.ro/Istorie/anuare/2003/Nicolae%20Edroiu.htm
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Nadia1976 spune:
Andreaa, uite inca ceva:
Izvoarele dreptului; e referat pe care=l poti descarca in varianta printabila, in comp.
http://www.e-referate.ro/referate/Izvoarele_dreptului2005-03-18.html
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Nadia1976 spune:
Andreea, ceva desre "judecata batranilor"
Scaunul de piatră și judecata celor ce-au greșit, de către bătrânii satului! Cei care au văzut, pe vremuri, filmul "Columna" (realizat în România, cu o distribuție internațională și prestigioasă), poate că își mai aduc aminte o scenă: aceea a judecării unui tânăr dac de către bătrânii satului, pentru că atacase pe unul dintre romanii cuceritori. Acesta a fost adus în mijlocul bătrânilor și, deși era fiul unuia dintre bătrânii sfetnici, a primit pedeapsa cuvenită.
Pentru unii aceasta a fost doar o scenă banală, dintr-un film, dar ea este totodată un fel de "document", sau mai bine zis transpunerea cinematografică a unui obicei străvechi, care s-a păstra până-n zilele noastre în anumite zone din Munții Apuseni. Tradiția judecării, de către bătrâni, a sătenilor ce au greșit grav față de comunitate sau față de semenii lor, este dovedită de așa-zisul "scaun de judecată" ce se mai află și azi în fața unor biserici din Țara Moților. (Astfel de "scaune de judecată" mai există azi în Almașu Mic de Munte- comuna Balșa și în fața Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", din satul Brădet, comuna Almașu Mare.)
După cum ne-a declarat un bătrân localnic, "acel membru al comunității ce se făcea vinovat de o purtare necuviincioasă era pus pe scaunul de judecată, cioplit în piatră, iar bătrânii se așezau pe scaunele de lemn dimprejur, în spatele lor aflându-se, ca asistență, întreaga comunitate. Bătrânii îl trăgeau la răspundere pe cel vinovat, apoi se sfătuiau și decideau ce pedeapsă i se cuvine, deși (cu excepția faptelor foarte grave), de cele mai multe ori morala în fața comunității și rușinea îndurată de cel judecat, erau suficiente.
De obicei cel judecat își cerea iertare, promitea să nu mai săvârșească astfel de fapte sau, după caz, se împăca și și bătea palma cu cel păgubit..."
Obiceiul s-a perpetuat până în zilele noastre nu numai pentru că era foarte simplu și drept, ci și pentru că astfel nu se mai cheltuiau bani pe drumuri, pe la judecățile "domnești". Un obicei similar exista la vechii nordici (vikingii), care aveau o stâncă a sfatului, unde se adunau, periodic, bătrânii, pentru a judeca pricinile personale și dintre triburi, ceea ce demonstrează apropierea "moșilor" noștri mai degrabă de nordici, decât de spațiul
oriental. (Dar, mă rog, această demonstrație trebuie făcută de specialiști).
Ioan HĂNȚULESCU
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Nadia1976 spune:
Inca una si ma duc...
ca tre' sa plec.
Andreea, sincer sper ca ti-am fost de ajutor; daca nu- scuzati spatiul folosit).
http://www.calificativ.ro/Dictionare_Dictionar_de_personalitati_PERICLE_CCA_490_IH_429_IH-su27-sc72-a3752-tP-e1.html#anc
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
a.cicel spune:
Nadia multumesc din suflet. 
Cea cu judecata batranilor e ok. Si o sa ma uit maine mai atent si sper sa reusesc sa fac un referat. Multumesc inca o data.
Eu acuma am mai primit o injectie de scobutil, ca iarasi m-au apucat contractiile astea groaznice. Fug in pat ca ma ia si somnul de la diazepam.
Va pup si vorbim maine.
Andreea 
31+ 
POZE
roxanicea spune:
nadia
ce prompta esti!!!!!!!!! ce de linkuri pt andreea- burtica! bravos!
pupi
roxi 
foto
Nadia1976 spune:
Andreea, din linkuri cred ca poti face un referat frumos despre istoria juridica.
Te pup si sper ca iti sunt de folos.
Te pupic sa treaca durerile.
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
SunSmile spune:
Bau!
Flaaaaaaaaa sunt happyyyyyyyyyy!!! BRAVO mai baieti! Asa...prietenul meu e bine, face gimnastica, doctorii sunt foarte incantati! De ziua mea am sunat eu k sa-mi spuna LMA si el cica...<stii Lush, tocmai iti scriam sa-ti fac un cadou! mi-am simtit degetele mari si le-am miscat putin!> Asa ca sunt fericita!
Fetele cum a fost? Cum v-ati distrat? Hai bagati aici la baba curioasa!!! Poze cumva?
Pup
La bine si la greu, STEAUA - Campioana sufletului meu!!!