Temeri...
Raspunsuri - Pagina 2
GD spune:
Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari.
Deja ma simpt mai bine stiind ca nu sunt singura care gandeste asa si ca sunt mamici care au putut rezolva problema asta. Dar cu siguranta o sa cer ajutorul unui specialist, pentru ca se pare ca asta este cea mai buna solutie.
GD
Mirunaa spune:
Si eu am asemenea temeri...mai mult sau mai putin.Acum insa se apropie ziua cand va trebui sa-l dau la gradinita.In toamna.L-am si inscris....
Ma trezesc noaptea si ma uit la el si ma gandesc.....cum sa-l dau eu la gradinita?!?!?!
Toate cele bune!
sanziana72 spune:
De cand sunt mamica imi trec tot felul de scenarii periculoase prin cap referitoare la fiica-mea (mai ales ca la un moment dat chiar a cazut in cap de pe masa).
Incerc sa ma educ ca in loc sa ma cufund in ele, sa deschid mai bine ochii la ceea ce se intampla intradevar ca sa le pot preveni.
Poate ca nu sunt o mamica perfecta, dar stiu ca incerc sa dau tot ce am eu mai bun si ceea ce imi sta in puteri (pentru ca uneori as vrea sa pot da mai mult decat ma tin puterile).
Mi-am dat seama ca nu pot trai fiindu-mi frica continuu pentru ceea ce s-ar putea intampla daca vreau sa ma bucur de viata. Asta e ca in povestea cu prostia omeneasca cand plangeau ca o sa cada drobul de sare peste copil. Cand imi vin astfel de ganduri imi aduc aminte drobul de sare ca sa imi dau seama cat de caraghioasa sunt. Umorul ma ajuta sa ma relaxez.
Cred ca un rol major in aceasta sa spunem psihoza de tanara mama il au si oboseala si lipsa de somn. Din cauza epuizarii fizice simt uneori ca situatia imi scapa de sub control, ca nu pot reactiona in timp util daca e nevoie, iar asta amplifica si mai mult frica.
Cand simt ca intradevar nu mai pot, fac cure de vitamine si minerale. Calciu si magneziu iau lunar la ciclu pentru ca atunci il pierd. Curele m-au facut sa ma simt mai bine in corpul meu, am devenit mai stapana pe situatie si am obtinut o viziune mai optimista asupra vietii. Nu m-a scapat de ingrijorare, dar mi-a dat mai multa forta sa fac fata situatiei.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
me_evrika104 spune:
dragele mele ,ingredientele pt o buna educatie a copilului ,pt a creste puternic si increzator in fortele=i proprii ,sunt : autocontrolul(totul se rezolva cand vrei si cu creierasul ) ,optimism si mai ales, sa nu uitam nici un moment ca suntem un model pt copiii nostri, ne imita in bune si rele ,le face placere sa fie ca mamica si ca taticul si sunt convinsi ca noi le stim pe toate.Pt mine asta este cea mai puternica motivatie si astfel,lupta contra diverselor temeri este mult mai usoara.Grea raspundere,nu?;)))
corianai spune:
Mi-a facut bine sa citesc aici si sa aflu ca nu sunt singura in aceasta situatie si mai ales ca iesirea e atat de aproape. Si eu ma tot gandesc sa apelez la un psiholog pt aceasta problema, mai aman putin gandindu-ma ca cei doi ani in care am stat acasa au fost de vina si poate in toamna cand voi incepe sa am alte activitati va fi mai bine. E mai complicat la mine, cred ca merge mai usor sa ai unele discutii mai intime cu o persoana care vorbeste limba ta.
Principesa 
stii cumva daca exista psihoterapeuti in Romania care ofera consultatii pe intenet? M-ai putea ajuta cu niste sfaturi??
Corina
Principesa spune:
Corinai, da te pot ajuta. Imi poti scrie pe PM.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
eLaura spune:
Ma recunosc in temerile astea atat de bine :(
Ajunsesem la un moment dat sa vizualizez cum si in ce fel mor si eu in urma...copilului meu, brr, Doamne ajuta-ne, te rog!
Principesa, te rog frumos, ma poti ajuta in acelasi fel cum te-a rugat corinai, stau intr-un orasel minuscul unde lipsesc multe altele pana la psiholog!!! 
Laura, mama lui Catamic
Principesa spune:
Da Laura, scrie-mi si iti voi raspunde.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
annatino spune:
ce cred eu ca ai este ce am si eu. Este o boala psihica, cu care ma confrunt de 3 ani jumatate. Baietzelul meu are 4 ani jumatate , il iubesc la nebunie si am facut o obsesie .diagnostic - obsesiv-compulsiv. Lipsa de serotonina , in creier imbalantz chimic care afecteaza emotziile , gindurile etc...parca imi aud propriile ginduri dar care sunt demonice , nebunesti care se reflecteaza pe baiat. Ca sa scapam de asta ne trebuie o medicatzie , atentzie ce fel de medicatzie pt ca multe nu ajuta; trebuie sa gasesti medicatzia potrivita creierului tau . Eu am discutat cu o persoana care este pe medicatzie si o ajuta enorm . Nu merita sa ne chinuim asa . Sunt ginduri care vin in minte si se repeta continuu si cu cit incercam sa le ignoram cu atit nu scapam de ele. Spune psihiatrului problema si intreaba de medicamentul Paxill, sper sa il aibe si in Romania.Plus ca e bine sa ai cel putin 10 shedintze cu un psiholog . Sper sa aud de bine .
giulia71 spune:
Annatino, ai perfecta dreptate si eu sufar de OCD si i-am gasit intr-un fel leacul cu Prozac.
OCD este o boala cumplita. Mi-ar placea sa imi dai un PM si sa schimbam impresii.
Acum sunt suparata de moartea cuiva apropiat si parca nici Prozacu' nu-si mai face treaba.
Iti doresc din inima numai sanaatte tie si familiei!
Sa auzim de bine ;)