am23 de ani

si bb a venit pe lume cand aveam doar21 si ceva.sotul meu avea25.de ce avem un copil cu sd?la aceste varste?nu stie nimeni.vrand-nevrand am invatat si ceva genetica,de care pana acum se pare ca nu eram chiar interesata.dar asta e...intotdeauna am mers pe premiza''cere si ti de va da''.eu am cerut luiD-zeu un copil,pe care dupa cam multe incercari mi l-a dat.dar cum? si de ce asa?sunt sigura ca aceste intrebari la care nu vom gasi raspunsuri niciodata vi le-ati pus si voi.imi face tare bine sa va scriu,simt ca mi se descarca sufletul.sper ca ma veti accepta ca fiind prietena voastra si vom vorbi de cate ori vom avea nevoie de un ajutor,cel putin sfatuindu-ne recuproc.eu probabil sunt mult mai mica decat unele dintre voi dar sa stiti ca ma simt in stare sa dau si sa primec sfaturi.nu sunt un copil...tare as fi vrut sa mai fiu.dar viata m-a intarit si nu mai stiu sa traiesc clipa.nu stiu de ce,nu stiu sa ma bucur,sa rad.efectiv nu pot.ca si voi probabil,consider ca nu voi putea trece peste asta si ca nu voi avea puterea.dar sper in acelasi timp sa o pot face.povestea mea...primul soc puternic al vietii mele a fost acum 2 ani,cand mi-am pierdut tatal.avea doar 52 de ani.a facut infarct.acest om era lumina ochilor mei.nu iubeam pe nimeni mai mult pe lumea asta decat pe el.aceasta dragoste era reciproca.acum sunt si eu parinte si stiu ce inseamna.nici acum,desi m-a busit alt soc,cel cu baietelul meu,nu mi-am revenit dupa moartea tatalui.nu va pot spune in cuvinte cat de greu mi-a fost sa accept ca tata nu mai e.aveam 21 ani.atunci aveam cea mai mare nevoie deel.era doar inceputul vietii mele.perioada-maturitate.cand a decedat,eram insarcinata cu ce ce avea sa-i fie primul nepotel...nu stiam asta.mi-a fost tare greu sa duc sarcina.eram doborata.am fi\ost in amenintare de avort pana la 5 luni.bubu s-a nascut la 8 luni si sunt sigura ca a vrut sa traiasca.l-as fi putut pierde oricand.acum ma uit la el si ma intreb''ce as fi facut daca nu ar fi fost langa mine?''am spus si voi spune toata viata ca acest copil a venit in locul tatalui meu.ii poarta numele.am citit ca va indemnati una pe alta sa aveti credinta in D-zeu.BRAVO!el este sg.care ne poate ajuta.desi,eu m-am lepedat de el dupa moartea tatei.recunosc.il gaseam pe el vinovat pt tot.usor,usor,mi-am recapatat credinta si m-am rugat pt copilul din pantecele mele.a doua oara m-a dezamagit!de ce mie?de ce noua?dar acum am ajuns singura la concluzia ca D-zeu are grija de toate.el ne pazeste,el ne fereste,are grija de noi.m-am rugat din nou pt sanatatea copilului meu si ...este bine.sunt casatorita de aproape 5 ani si va pot spune ca acest copil este absolut tot ce poate fi pt.noi.asa de mult ne-a unit,asa de multa putere ne-a dat,incat simtim ca putem merge mai departe.impreuna!pt mine sotul meu este si tatasi prieten si tot.absolut tot ce imi trebuie.iar cristinel este aerul pe care il respir.acum el este lumina ochilor mei.este atat de iubitor atat de cald,incat si atunci cand ma supara imi vine sa il pupacesc.el este clinic-sanatos.psihic,deocamdata e foarte bine.se comporta ca un copil normal de varsta lui,dar este foarte sensibil la plamani.iarna trecuta a pacut pneumonie de3 ori.de 2 ori l-am tratat acasa cu gentamicina,iar a treia oara
la spital.nu am venit bine acasa,ca dupa nici o saptamana a facut bronsiolita.acum este ok,dar mi-a fost tare greu.o sa va mai povestesc fetelor despre elce face,ce zice,data viitoare ca acum s-a trezit si...face ravagii.pana atunci ,eu va multumesc pt timpul acordat si va doresc din suflet multa sanatate.voua si la bebici.va sarut

georgi75 spune:

Aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=74567&whichpage=1 gasesti parinti care se confrunta cu aceeasi problema ca si tine.Sunt niste oameni extraordinari, ca si tine dealtfel.
Curaj si multa sanatate la bebel.



Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si să te inseli, decât sa fii pesimist si să ai dreptate

Georgiana-mami de Stefania(2,3 ani)

Avem si POZE

Liana30 spune:

mult curaj draga mea!!!
iti doresc tot binele din lume..
esti bine venita intre noi..o mare familie!!!
te primim in familia noastra cu suflet mare..
multa sanatate lui bubu!!!




"Nimic nu-i imposibil!"