Ma simt neputincioasa si neinteleasa si nu-s geniu
Raspunsuri - Pagina 2
Ramona J spune:
Astea sint lucruri la care nu e cazul sa te gindesti acum. Nu poti uita trecutul desigur, dar ai alte griji.
De fapt eu cred ca in momentele grele ti-ai dori sa poti lasa copilul undeva. Atunci iti amintesti de toate prin cite ai trecut si nu-ti doresti ca el sa fie cu parintii tai.
De fapt cred ca ai nevoie de un pic de ajutor. Asta o stii desigur si tu. Nu trebuie sa te simti deloc vinovata. Orice mama trece prin momentele astea. Incearca sa gasesti ajutor in alta parte. La socri, poate sotul poate sta cu copilul o ora-doua si sa pleci singura undeva... Cauta solutii.
Esti obosita psihic si atunci te gindesti la toate astea. Nu le mai poti schimba. Tu ai datoria sa inveti din cele intimplate si sa procedezi altfel cu copilul tau.
Iti spun cum am procedat noi. Am gasit babysitter pentru weekend. Vineri dupa-masa venea cineva pentru vreo patru ore si eu si sotul meu mergeam la un film, poate la cina. Iti incarci bateriile si e bine si pentru casnicia ta. Crede-ma, e bine si pentru copil. Te intorci mai relaxata.
Asta a fost solutia mea. Poate pentru tine merge altceva. Dar trebuie sa cauti o solutie. In primul rind trebuie sa fii sincera cu tine. Eu cred ca vrei sa faci prea multe si nu mai poti. Iti trebuie si tie un pic de pauza. Dar ajutorul nu cred ca poate veni de la parintii tai.
Elise spune:
parintzii... nu ni-i putem alege.
aia sint.
buni sau rai.
si eu am fost un copil de la care s-a pretins mult, foarte mult, tot - insa am avut norocul sau ghinionul ca pe parcurs sa apara unul mai mic, care le-a captat atentzia si focusat pretentiile.
M-am simtit o perioada lasata de izbeliste, dupa care am inceput sa constientizez avantajele: faptul ca puteam sa cad si sa ma ridic fara sa dramatizeze, sa faca nimeni o tragedie din asta.
Iar intelegere si afectiune... nu exista numai in familie.
De la o virsta intervin prietenii, colegii, diverse grupuri sociale care te fac sa nu te mai simti singur.
Poti sa cauti apreciere si printre cei de o virsta.
Nu neaparat la parintzi.
Totusi, nu pot sa zic ca am uitat.
Drept urmare, prima pretentie pe care am avut-o de la cel care imi e sotz a fost sa ma iubeasca in primul rind pe mine.
Buna-rea cum sint.
Nu pe mama-sa, taica-sau sau altcineva.
Sa ma sprijine in mod egal, si in momentele bune, si in alea proaste.
Daca reusim asta, din punctul meu de vedere avem o casnicie fericita.
Altfel, nu pot sa zic ca ma simt marcata, traumatizata de copilaria mea, etc: doar ca mi-o amintesc ca pe o perioada cam cenusie.
Elise
carrie spune:
LIa, eu cred ca la tine e un caz tipic de lipsa totala de comunicare si intelegere din partea mamei, un ochi mult prea critic al ei.iar momentul in care va constientiza -daca va veni vreodata va fi foarte foarte tarziu din punctul tau de vedere.
Cred ca relatia voastra are mari lacune adancite in timp si ar mai putea fi recuperata doar cu efortul amandorora, nu numai al tau.
iar daca din partea ei nu va veni, nu cred ca tu in acest moment poti schimba ceva.
insa toate aceste frustrari refuleaza asupra copilului, risti sa-l sufoci si dintr-o grija excesiva de a nu repeta greselile mamei, sa exagerezi din alte puncte de vedere.
nimeni nu e perfect, dar cred ca la tine e momentul sa pui putina distanta intre tine si ei, sa te bucuri de un copil frumos si sanatos(ca hai sa fim seriosi virozele, nemancatul si alte minuni sunt specifice varstei) si sa nu-ti amarasti si umbresti viata cand ai putea sa te bucuri de ce ai.
ce zici?o infuzie de autosugestie si vointa cred ca tine locul oricarui psihiatru.
te pupa
Cristiana si gagalicea Theodora Alexia (aproape 3 anisori)
Thea Alexia
noi si Roma 2006
www.kodakgallery.com/BrowsePhotos.jsp?&collid=52286767308&page=1&sort_order=0" target="_blank">la mare 2005
www.desprecopii.com/info.asp?id=531" target="_blank">nasterea papusii
Dorsilia spune:
Corina, nu stiu sa am probleme cu tiroida.....dar ca sa-ti raspund la intrebare, parerea mea e ca ar fi cam multi suferinzi cu "glanda" pe lumea asta daca asa i-am eticheta pe toti cei ce au avut o copilarie mai putin armonioasa si se resimt si ca adulti mai ales in perioadele in care sunt supusi unor repetate evenimente de viata stresante. Nu crezi?
corinadana spune:
Eu stiu ce zici Lia dar starile pe care le descrii tu sunt asemanatoare cu acele stari date de nu chiar buna functionare a glandei tiroide. Dar sa stii ca sunt si adulti fericiti care au avut o copilarie nu chiar fericita.
Sau poate acum sa treci printr o perioada mai grea?!
corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.
Dorsilia spune:
Da, Corina, trec iar printr-o perioada mai grea, sunt obosita. Si da, exista si adulti fericiti care n-au avut copilarii fericite dupa cum exista si contrariul, e ceva de la sine inteles. E vorba despre impactul pe care-l are asupra fiecarui individ un anumit factor strasant. Unii nu au asa mecanisme bune de copping cu stresul. Daca o fi si tiroida parte din problema chiar nu stiu, si chiar nu e momentul sa ma mai bag si-n investigatii endocrine acum. Oricum daca e sa ma analizez asa peransamblu si sa iau in calcul problema tiroidei....ar fi problema veche, taman din mica mea copilarie datata, pt ca de atunci am fost un copil sensibil si oarecum nefericit,extrem de timid si de docil acasa si peste tot, trist, dar nu fara motiv ci pt ca mereu ma asteptam sa se declanseze "razboiul atomic" acasa. Si nu aveam mult de asteptat, te asigur. Un singur paharel in plus si era pus fitilul. Ei, acum ar trebui sa-ti fie clar tabloul.
corinadana spune:
Atunci Lia gandeste te doar la copilasul tau si incearca si fa i o viata frumoasa. O cu totul alta viata decat cea prin care ai trecut tu. Ca tu stii bine ce greu a fost.
Sa stii ca si eu o cert pe Raluca destul de des si uite fac mari eforturi sa nu mai fac asa ceva ca nu vreau sa ma tina minte tot tipand la ea. Mai ales ca eu am probleme cu tiroida. Mi e greu uneori mi e tare greu dar nu am ce face. Noi suntem aici departe doar noi trei nu am pe nimeni aproape de noi. Si n plus totul e NOU aici. Raluca mea e n clasa 1a si tot timpul aflu cate ceva nou aici cum nu e in tara si ma zbat, ma zbat ca nu am ce face. Intru si eu cateodata in niste depresii dar tot eu ies ca ma gandesc la Ralu, ea ma are doar pe mine si pe tata ei aici. Cum o poate ajuta o mama depresiva?
Si apoi arunc un ochi la supernecajiti de pe strazi si s fericita ca nu s ca ei.Si trece!Si nu vreau sa dau bani pe la psihiatri ca te usuca al naibii, nu mai bine i spargem noi?!
Iti tin pumnii!
corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.
Dorsilia spune:
multumesc mult pt suport si sfaturi, de incercat si eu incerc, insa cand ma ajunge iar oboseala si se mai aduna si cateva probleme de sanatate ba al;ea noastre ba ale celui mici, iar cedez, din nefericire,si atunci ma invadeaza toate amintirile neplacute