singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 7
mihaela amalia spune:
rilbuc...nu i-am spus sa divorteze...si intr-adevar trebuie sa se gandeasca si la copil, dar nu in sensul ca trebuie sa aiba un tata langa el, ci la ce e mai bine pentru copil.
Si crede-ma ca eu stiu ce inseamna sa traiesti intr-o familie care... nu mai e familie(eu=copilul din acea familie)........................
"Nu-ti fie teama ca vei muri, ci ca nu ai inceput sa traiesti."
alma spune:
Elle, stiu ca nu e povestea ta cea la care facea referire Mihaela, e postata de babyblue, insa ea spunea ca poti s-o iei de la capat dupa un divort, ca exista si finaluri fericite. Sigur ca exista, nu neaga nimeni, insa finalul e posibil sa fie fericit numai pentru mama, nu si pentru copii.
Eu, cel putin, stiu ca fata mea sufera si n-am nici o putere in privinta asta. Am un prieten, va urma si casatoria, insa nu sunt pe deplin impacata cand stiu ce mult isi iubeste ea tatal. Probabil ca daca as putea da timpul inapoi, as sta departe de el o perioada, pentru ca separarea mi-a dovedit ca inca il mai iubesc.
Daca separarea, in cazul vostru, va dovedi ca sentimentele tale pentru el nu mai exista, eu cred ca o sa faci ce-ti spune tie inima. Cu atat mai mult cu cat copilul tau e micut si in amintirile lui nu va exista imaginea voastra de acum, impreuna cu tati. Sfaturile sunt greu de dat, pentru ca nimeni nu stie ce e in sufletul tau, mie mi-e mai bine acum psihic, impreuna cu ex nu ma puteam aduna, nu puteam sa fiu relaxata, intre noi parca era o lupta continua.
poze de la mare
poze de la munte
claudia_a spune:
Acum am intrat si eu pe aici si am citit cate ceva despre viata ta!Am sa imi zic si eu parerea, ca doar de asta ai scris...
Dupa mine, atata timp cat sentimentele tale pentru el nu mai exista, ca nu simti nimic nici fizic, nici sufleteste - e clar ca degeaba stati impreuna! PEntru copil??? Cat timp ai sa rezisti? Poate pana ai sa devii nesigura, neimportanta si neglijata... atata timp cat sufletul tau nu ofera si nu primeste iubire!!!
DAca ar mai fi existat putina dragoste pentru el... poate ca merita sa faci si tu eforturi, dar asa, pentru ce???
Poate altundeva viata ti-a pregatit ceva mai bun .... nu se stie niciodata!!!
Curaj si tarie...
Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
iv spune:
Am intrat si eu in discutie.
Cred, parerea mea ca intre cei doi este o problema de comunicare, ei se iubesc tare, sunt nebuni unul dupa celalalt.Sunt caractere puternice si greu cedeaza.
Draga doamna, incearca sa fii gatul familiei, nu te mai polemiza cu sotul.Iubeste-l si atat.
Problema e daca el are pe altcineva.
E nasol, ia copilul, cereti drepturile si dute.
Maine poimane imbatrinesti si nu ai un tovaras langa tine, ccopilul isi va forma propria viata.
Lasa-l si cautati pe altcineva.
Succes.
Elle_seb spune:
Draga IV, multumesc ca ai intrat in discutie. Nu suntem nebuni unul dupa celalalt, cel putin eu nu (mai) sunt. S-au intamplat prea multe ca sa pot uita sau ierta. Acum cred ca adopt atitudinea strutului, deh... nu sunt in stare sa iau nici o decizie, mai ales ca el acum face tot posibilul sa fie bine, e dragutz cu mine, etc. Problema e ca ma astept in fiecare clipa sa-si dea aceasta masca a bunavointei jos ca sa redevina ce a fost. Si ma inspaimanta gandul asta. Mi-am pierdut increderea in el... si nu stiu cand si daca o voi mai recapata vreodata.
Ooof, Claudia, tu zici bine acolo... insa nu sunt pregatita, cred, sa fac asta... el face eforturi sa fie ok si chestia asta ma debusoleaza. Am nevoie de mai mult dpdv sufleteste si emotional decat imi poate oferi el, insa oare nu este asta egoism din partea mea? Cum i-as putea spune copilului meu mai taziu: "stii, puiule, tati a facut o serie de gafe si mami nu-l mai iubeste si de aia nu mai suntem impreuna"?
geut spune:
Stii ce cred eu? Trebuie sa te gandesti si la copil, dar si la tine!
Esti tanara si nu poti trai asa.
Daca acum, dupa cativa ani impreuna se comporta asa, dupa ce vor trece anii se va purta si mai urat si tu ai sa te obisnuiesti cu ideea ca nu ai incotro.
Eu de 15 ani putrezesc langa un om de nimic si abia acum m-am trezit, cam tarziu, dar nu PREA tarziu. Abia cand mi-am dat seama ca nici cu copiii nu are nici o treaba si ca mi-ar fi mult mai bine fara el, am realizat ca am pierdut atatia ani din viata degeaba. Si pentru ce?
Nu sunt pentru divort, dar copiilor le e mai bine in liniste si inconjurati de dragoste alaturi de mama lor, decat in zbierete si certuri, cu ambii parinti.
Elle_seb spune:
Buna, Geut! Cum ai rezolvat intr-un final problema?
Primisem un mesaj pe privat de la una din fete sa ma intrebe cum mai stau lucrurile, si am sa va raspund. Una calda una rece. Acum vreo 3 saptamani mi-a facut o vizita la birou (eram singura), am avut o discutie mai lunga, i-am explicat ce simt (sau mai bine spus, ce nu mai simt) pentru el, la care, din putzul gandirii lui imi spune ca in cazul asta, el o sa-si faca o asigurare de viatza "ca sa asigure copilu' ", adica ma ia cu santaje de-astea ordinare, de 2 lei. Bineinteles ca m-au apucat spumele, i-am zis sa nu ma ia pe mine cu kkturi de-astea, ca n-are decat sa se arunce de la balcon. Ma rog, intr-un final, imi zice ca-i o gluma...
Mai de curand, din cauza ca sefii firmei la care lucreaza au considerat ca pot amana plata salariilor cu cate o luna, l-am tot batut la cap sa insiste, sa le ceara salariul cuvenit. Alte discutii. Cica-s materialista si numai cand sunt bani e bine . Ca stau cu el pentru bani. Si m-a umflat rasul, si i-am zis ca lucram amandoi pe salarii EGALE, ca nu ma intretine el pe mine.... si le spunea asa... pe un ton ironic, zeflemitor... de-mi venea sa-i dau cu ceva M-am simtit ca un kkt, asta in conditiile in care de cand cu problemele astea financiare la ei la serv am trait din salariul meu. Da' nu conteaza, asta, conteaza cum ma face el pe mine sa ma simt, tot timpul rastalmaceste, tot timpul, gaseste vina la mine, tot timpul eu sunt cea care nu-l intelege pe el si tot timpul el este cel care are dreptate... si nu vrea sa admita ideea ca nu-l mai iubesc...
geut spune:
N-am rezolvat inca nimic. E atat de complicat totul!
Nu i-am spus inca ce am de gand, de teama unei reactii violente, dar stim amandoi ce va urma. Nici macar nu mai facem efortul sa ne salutam. Asta e, dupa 15 ani de convietuire probabil ca numai atata merit.
Dar viata merge inainte!
Problema e ca va trebui sa-mi schimb si serviciul, am o individa care imi omoara nervii si-asa tociti de nebunia de-acasa.
Deci am de facut urmatoarele chestii intr-un interval de cateva luni: sa-mi gasesc alt servici (urgent), sa vand terenul de la Peris, sa cumpar alt teren in Brasov, sa-mi gasesc o garsoniera in care sa stam cu chirie, sa caut scoala si gradinita pentru copii in Brasov, si toate astea cu zambetul pe buze si usor, ca sa nu le fie foarte greu copiilor.
Si culmea e ca sunt atat de inconstienta incat nu ma sprie toate astea.
mihaela amalia spune:
Elle ce mai faci???Ce ati mai facut, nu ai mai dat nici un semn de viata...
"Respecta-te pe tine insuti, caci, daca nu, respectul pe care-l dai altcuiva nu are nici o valoare..."
pisimuky spune:
Elle, te inteleg ce simti pentru ca si eu sunt oarecum intr-o situatie asemanatoare. Nu e o drama sa fii singur insa sa te simti singur e cu adevarat foarte trist.Desi fizic sunt alaturi de sotul meu, sufleteste nu cred ca am sa mai fiu vreodata. Asta este... Sunt Leoaica iar leii nu prea stiu sa ierte si sa uite. Cel mai probabil, dupa cum ma stiu, daca voi intalni persoana potrivita, o sa-l las... Pana atunci, traiesc clipa...In orice caz, sub nici o forma n-as ramane intr-o casnicie de dragul copiilor. Parerea mea...
Mamica de nazdravan Rares si Mihnea
Good things last forever.