Semnalul de alarma!
Raspunsuri - Pagina 5
anaana spune:
Am avut si io un prieten pe care il iubeam. Reprezenta totul pentru mine si ii treceam cu vederea multe chestii cu care practic nu eram deacord sau chestii care ma mirau. De exemplu, imi mai spunea uneori ca maica-sa e deacord cu mine, ca-s fata de inginer dar mai trebuie sa-l convinaga si pe taica-su, bine nu ziceam nimic ca nu ma impresiona parerea alor lui si cred ca in adincul inimii speram sa nu creada ceea ce spunea. Ai lui ii cumparau electrocasnice pt casa lui si in mintea lui aveam programata nunta in 2 ani si ceva, eu ma gindeam ca poate in 2 ani imi va parea normal sa ma casatoresc. Avea f multi bani, si multe neamuri in toata tara in functii importante si intr-o zi ii s-a pus lui pata ca nu trebuie ca eu sa studiez in orasul in care vroiam eu (oricum urma sa ne continuam studiile in orase diferite) si tinindu-ma de mina am primit cele mai crunte amenintari -cum ma va urmarii el pe mine si cum ma baga in inchisoare daca il parasesc. La inceput in primele 10 min credeam ca este o gluma dar cind imi insira toate rudele de procurori si mai stiu eu ce iaca desi nu-mi venea sa cred, era adevarat. Nu ma gindisem o secunda sa ma despart de el, nu ma gidisem sa-l insel, pina in acel moment el era totul pt mine, dar asa ceva nu eram pregatita sa aud.
Am plecat la studii, fara sa ne mai intilnim, a aflat adresa de la ai mei, mi-a trimis o scrisoare (parca numai una) pe care am aruncat-o nedesfacuta (desi acum as fi curioasa s-o citesc), a venit sa ma caute, din fericire nu eram in zona (la vremea respectiva nu erau mobilele la putere) asa ca am pierdut legatura. Ne-am mai intilnit o data in care mi-a zis ca a gresit (oare si-a dat seama??) o data, si m-a intrebat daca vreau sa ne despartim dintr-o singura greseala. Nu i-am raspuns dar a inteles.
A... sa nu uit el s-a casatorit in 2 ani si ceva cum era programat.
La mine a trecut mult timp pina sa iubesc cu adevarat pe cineva. Am mai avut prieteni dar degeaba imi dadeam seama ca nu-i iubeam.
In timp am mai luat legatura cu fostul prieten, imi pare bine pt el si fam lui, cred ca e fericit si eu sunt fericita ca totul s-a oprit acolo. Avem pareri tare diferite despre viata si nu cred ca as fi fost fericita linga el.
Pe sotul meu il iubesc si el ma iubeste. Au fost 2 momente in care m-am suparat pe el si am plins de ciuda ca nu pot sa-i intorc spatele si sa plec, as fi plecat fara sa ma uit in urma, dar... unde sa plec in lume cu un copil care ne adora pe amindoi si ce sa-i explic. Sotului i-am spus clar ceea ce simt si cum as proceda. Am trecut peste, am avut nevoie de sustinerea si intelegerea sotului, am avut momente grele in care sotul a incercat sa ma ajute si m-a ajutat de fapt sa le depasesc.
Oricum ma uit in urma si nu regret nimic din ce-am facut.
Numai bine la toata lumea
Ana
miria_cristina spune:
SANZIANA - Multumesc ca mi-ai raspuns!
Nu stiu, insa, daca ar fi explicatia ta posibila. Eu ii cunosc pe amandoi. Si nu cred ca-i vorba de vreo gelozie din partea lui din cauza copilului.
Mai repede as crede ca si-a dorit mai mult un copil decat o nevasta. Iar daca ar pleca Ana de la el ar pierde copilul, caci n-are cu ce sa-l intretina singura.
Este un tata mai bun decat ca sot. Vorbeste si se lauda cu copilul lui fara sa minta. De asta sunt sigura. A plans pentru copil si a cheltuit pentru el cand avea probleme mai mult decat altii, care poate au posibilitati.
Nu cred ca-i din cauza copilului.
M-am gandit si eu, ca poate si-a pierdut interesul pentru ea, dar asta nu-i justifica felul de-a se purta, mai cu seama ca mai vrea un copil, ba chiar trei.
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."