sunt ingrozita si speriata
Raspunsuri - Pagina 2
oanademunck spune:
Anca, m-ai impresionat!Sa iti traiasca baietelul si o 
si de la mine!
karol spune:
Exact cum ti-au spus fetele, iti zic si eu:Nu dispera!
Consulta si alti medici, afla si alte pareri.
O prietena de-a mea a luptat 9 ani-mult ce-i drept-dar acum are 2 copii minunati.
Sintem alaturi de tine, draga mea.
Porumbita spune:
anca mi-au dat lacrimile..
fdoina spune:
Anca, 
, minunata povestea ta...
Eu am cunoscut recent o tanara, eram la o manastire, si ea venise sa se impartaseasca inainte sa nasca. Mi-a povestit ca de 10 ani incerca sa ramana gravida, disperase pana la urma si-i ceruse binecuvantarea duhovnicului ei sa adopte un pui mic, dar acela, in mod ciudat a respins repetat cererea ei, si-i tot spunea" fa rugaciune"...
Nu exista "nu se poate"..."ceea ce la oameni e cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta"
Flaflo spune:
Stiu ca esti socata si speriata, este cel mai normal lucru sa te simti asa. Insa faza asta va trece si vei putea din nou sa gindesti logic. Nu te lasa la mina unui singur doctor, si ei sint oameni si gresesc! Aduna mai multe pareri si persevereaza! Ai auzit de la o gramada de fete ca totul e posibil! Cu credinta, gindire pozitiva si sprijin din partea sotului sint convinsa ca vi se va indeplini visul!
Flavia si Bianca
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/fersedif/my_photos
magda30 spune:
Nu dispera! Iti spun din proprie experienta!
La 16 ani si jumatate am pierdut in urma unei operatii de apendicita nereusita, tormpa dreapta, iar cea din stanga functiona extraordinar de prost. M-am luptat cu chisturi ovariene... si toti medicii pe la care am fost mi-au spus ca nu pot avea copii... Numai unul singur mi-a zis ca mai exista si minuni! Nu va spun prin ce am trecut ca eu ma hotarasem la adoptie insa sotul meu nu voia sa auda de asa ceva... si printr-o minune, Dumnezeu mi-a dat o fetita scumpica si nebunica... asa ca... Mai exista si minuni!!!
Cu mult drag,
florentineea spune:
va multumesc din suflet fetelor!!incet,incet simt cum imi recapat puterea si vointa!incurajarile voastre inseamna mult pentru mine!nu ma voi da batuta si vom lupta-eu si sotul meu-pana la capat!exista speranta!cazurile relatate de voi m-au emotionat mult...e minunat sa ai prieteni carora sa le pese de tine!
asadar..si eu ma alatur voua si va sustin!!va voi tine la curent cu ce se mai intampla.va doresc numai bine si mult zambet!!!
biascarlia spune:
Dupa ce am citit mesajul tau de disperare parca m-am vazut cu ceva ani in urma pe mine. Sunt INVIGATOAREA poate aceleasi probleme cu care multe s-au confruntat. NU POTI AVEA UN COPIL, dar sunt FOARTE hotarata de regula sa-mi duc la bun sfarsit dorintele si parca aceasta caracteristica a mea care uneori poate fi buna alteori nu, m-a ajutat de am un baietel de aproape 3 ani(ii implineste pe data de 9 mai) Am avut(inca mai am)ovare polichistice(cu 2 luni inainte de a ramane insarcinata am facut laparoscopie la materniatea Giulesti), am uter bicorn(si ca sa fie si mai frumos cu o cornita mai mica si una mai mare dar sarcina la inceput s- fixat in cornita mai mica, logic nu?) aveam si 2 sinechii care mi-au fost curatate in timpul interventiei si timp de 8 ani am insistat si insistat sa am un copil, dar cu stimulari ovariene care au declansat o hemoragie intrachistica, cred ca m-au dereglat si dpv hormonal atatea tratamente hormonale, sarcina toata perioada am luat tratament si repaus TOTAL la pat (cu tot ce presupune luat kg multe...) si ca un facut dupa ce la inceputul sarcinii am avut sarcina desprinsa cu sangerari si emotiii ffff mari(mai pierdusem 2 sarcini la 10 saptamani) nu am avut nici un gand sa nasc(colul era tare si sus) si am intrat in cezariana in momentul in care lichidul incepuse sa se reduca si ca sa nu fie nevioie de chiuretaj dupa oretatie, zilnic eram urcata pe masa si chinuita sa pot sa elimin tot ce trebuia. Dar asta nu l-a impiedicat pe Bobo al meu sa nu suga 1,4 ani la san, sa fie nazdravan din cale afara, sa fie istet, frumos si ce sa mai fiecare isi vede puiul mai cu mot.
Cu credinta si multaaaaa... speranta, caci ea moare ultima, le facem pe toate, nu-i asa? Multa bafta si curaj si fruntea sus.
Beatris si Rares zis Bobo
Gandacel spune:
Eu nu prea am timp sa-ti scriu mai pe larg despre experienta mea nefericita care s-a transformat intr-o clipa in cea mai mare bucurie a vietii mele! Nu am timp pentru ca am un bebe energic de nici 6 luni, care imi ocupa fiecare minut si mi-l umple de fericire!
Noi am incercat timp de 8 ani sa facem un bebe, fara nici un rezultat. Intr-un final, mi s-a spus ca nu pot avea copii. Ambele trompe proaste, una ce-i drept doar avea nota 5, adica de trecere... Ovulatie de slaba calitate... In fine, am renuntat sa ne mai stresam dupa ce am facut si o stimulare ovariana care a dat gres. De ce? pentru ca mama mea s-a imbolnavit rau (cancer) si ne-am lasat pe noi pe planul al doilea. Am continuat insa sa iau cu regularitate picaturile de tincturi de plante pe care le luam de capul meu in perioada aceea. Si a venit copilul cand eram mai nefericiti si cand chiar nu ne asteptam! A urmat o perioada de bucurie amestecata cu teama, sa nu fie extrauterina, din moment ce doctora mea era pesimista in privinta capacitatii organismului meu de a transporta oul unde trebuia sa isi faca un cuib... A fost totul in regula, la 6 saptamani stiam ca e unde trebuie si ca deja batea o inimioara inca nedezvoltata...
Am uitat sa-ti spun ca in vara dinainte (am ramas gravida in februarie) am fost la un schit mai special, din Arges unde un calugar ne-a intrebat care e durerea noastra cea mai mare, ca toata lumea vine acolo cu speranta ca va avea parte de o minune... Si sotul meu i-a spus ca nu putem avea copii. Iar calugarul s-a uitat la mine si mi-a spus sa nu-mi pierd speranta, ca doctorii gresesc mereu si ca voi avea copil sigur!
Nu sunt o persoana religioasa, insa sper sa-ti gasesti echilibrul si puterea de a merge mai departe in adancul tau, dar si mergand la o biserica unde sa poti discuta cu un preot. Iti va reda speranta. Mai ales ca, din cate inteleg eu din mesajul tau, inca nici nu ati incercat cu adevarat! Incercati, nu faceti din asta scopul vietii voastre, iar bucuria va veni la momentul la care veti fi pregatiti. Momentul VOSTRU special.
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)