Care pot fi "simptomele" ca exista o amanta???
Raspunsuri - Pagina 2
Pdelia spune:
DA !(daca pana acum a fost altfel )
Depinde cum s-a comportat pana acum dar din ce spui sunt simptome de amanta .Cand nu-i mai place de nevasta se poarta urat ca sa poata da vina pe ea la o adica .Face dus cand vine acasa sau cand pleaca de acasa ?Se parfumeaza mai mult ca inainte ?...Sunt multe aspecte de urmarit dar poate ca sotia ar trebui sa se ingrijeasca un pic mai mult si sa fie mai draguta cu el in loc sa-i dea motive de cearta ...Asa el ar descoperi ce comoara are acasa si ar sta mai mult in preajma ei , nu prin alte locuri ...
Loreena spune:
va multumesc mult pentru parerile exprimate;
referitor la flirturile pe messenger cred ca daca se repeta nu prea sunt "nevinovate"; un exemplu la care pot spune ca mai demult as "fi pus botul" este urmatorul; sambata, calculatorul deschis, el pe messenger; pentru cateva momente pleaca si eu intru in arhiva; gasesc urmatorul mesaj al lui catre "o furnizoare mai glumeatza" trimis tot intr-o sambata; suna cam asa: "nu zice nimic, sunt acasa; vorbim luni" si il chem si il intreb cum explica el aceasta fraza; si el zice aaaaa pai ma gandeam eu ca poate tu citesti si asta e o furnizoare cu care mai glumesc eu si ea face niste glume si ma gandeam sa nu cumva sa ii vina sa faca vreo gluma cat era calculatorul deschis si tu sa intelegi gresit" zic aaa deci asa tu ai avertizat-o.....mie una imi suna a avertizare sa nu scrie ca esti acasa si sa nu te bage in bucluc.....zice a nu stai linistita, asa e ea mai nebuna......mai sa fie si eu m-am nascut alaltaieri...voi ce parere aveti ca eu una nu am crezut o iota....eu una am inteles asa....."nu scrie nimic, sunt acasa cu nevasta-mea si vorbim luni cand nu mai e langa mine sotia"......deci sunt eu idioata si el prea destept pentru mine????
Poze cu toata Familia
Jocelyn spune:
Eu te-as intreba altceva: Ce fel de om este cel mai bun prieten al lui?
Ceva nu e in regula, parerea mea.
It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.
Loreena spune:
cel mai bun prieten: sunt de fapt "mai multi" si sunt diferiti; unii sunt prieteni din copilarie; se vad nu foarte des, dar in caz de probleme sunt si la bine si la rau; si un prieten mai apropiat de la munca care mie mi se pare ok; majoritatea sunt casatoriti.
asa sa va faceti o impresie el nu lipseste noaptea de acasa, dar munceste peste program si de la un timp i se tot descarca telefonul ceea ce mie mi s-a parut mai ciudat; nu neaparat seara; dar i-am zis mai, mai incarca si tu telefonul ala; nu vrea sa imi spuna ce face in timpul zilei; are impresia ca imi da socoteala ca ma bag eu unde nu imi fierbe oala; si eu ii zic ätata timp cat eu sunt sotia ta o sa imi dai socoteala", pentru ca eu nu plec de nebuna teleleu si sa vin fara sa iti zic cum mi-am petrecut ziua; macar asa informativ, ca subiect de discutie la farfuria de ciorba seara; o data m-am hotarat sa ma duc pana la el la munca cu fata pe jos cu caruciorul si tot ma gandeam sa il sun sa nu il sun , zic da mai bine il sun ca poate nu il gasesc si fac drumul degeaba si il sun si el zice aaaa vii aici, ok vino; cand ajung imi destainuie ca era la masa cu o furnizoare........mama lor de furnizoare; care il invitase la masa si ca el uite a fost sincer si corect si mi-a zis....pai eu zic ca mi-a zis pentru ca ce facea daca se trezea cu mine acolo (ca imi ziceau de la firma ca e langa ei la restaurant) si va dati seama ce fatza faceam eu....nu de alta, dar cu mine nu are timp de pierdut si luat masa sau macar o cafea in timpul programului....si ma intreb daca , in caz ca nu veneam in "vizita" imi mai spunea asa "sincer" ca a luat masa cu furnizoarea...in sfarsit cica ii propusese o afacere...ofof ca nu putea sa ii propuna decat la masa.....ca mai sunase sa il invite si cu o saptamana inainte si cand sunase eram eu langa el...deci vedeti nimicuri nimicuri si ai zice mai femeie esti paranoica, are omul afaceri, dar prea multe intamplari asa "neimportante" care tot apar si deja nu vreau sa ma gandesc la mine ca la o femeie care nu are ce face decat sa isi faca si sa isi creeze singura probleme fara sa aiba......ca aici e marea intrebare am sau n-am probleme sau mi le fac singura si incepe sa mi se para de la prea mult stat in casa
eu tot observ diverse lucruri si le-am tot pus cap la cap; ba am cautat scuze, motivatii, ori am zis ca sunt eu cu paranoia, dar parca prea am "prea multe impresii" si uneori cred ca asa de una singura am impresia ca judec prea mult si poate nu-i nici o problema de fapt si am eu idei in cap prea multe.
asa in general el e mai mult ocupat cu munca cu firma, tot ce face face pentru firma sa vina bani; si dupa asta mai iese "la o bere" cu un client, cu un furnizor, cu un coleg tot timpul probleme ce nu suporta amanare....si cu mine uita sa mai iasa sau intervin probleme....zilele astea eu am fost in concediu si nici nu m-a sunat in prima zi sa ma intrebe de sanatate; noroc ca am sunat eu sa ii spun sa cumpere ceva...si pe langa ca nu prea iesim asa des (pana si mersul la cumparaturi i se pare ö corvoada"sa mearga cu mine) in casa e cam absent, e ok cu fata, dar fata de mine are doar reprosuri; uneori are momente cand se poarta frumos, dar cu toate ca inainte acele momente ma incalzeau acum nu imi mai vine sa cred in ele; ideea de baza e ca ma cam evita; orice discutie se transforma in reprosuri si daca reactionez ma jigneste; eu am incercat si cu vorba buna, si sa il ignor si sa ma mentin pe pozitii si oricum as da-o tot prost ies si el vrea sa aiba ultimul cuvant; noroc ca in ultima vreme sunt cu serviciul si sunt ocupata, nu doar cu treburile de acasa.
Mai pe scurt eu ma simt ca si cand suntem colegi de apartament si sunt la etapa in care nu stiu daca gandesc bine cum gandesc sau daca mi se pare...adica nu stiu ce sa mai cred; are reactii care ma baga in ceatza si nu mai stiu ce sa cred; eu sunt o fire comunicativa, dar daca ajunge sa ma jigneasca ei bine nu mai pot fi asa de deschisa si de fapt i le trantesc verde-n fatza fara sa o mai iau pe ocolite sau cu vorba frumoasa.....si nu mi se pare normal sa fiu jignita si nu pot concepe si intelege cum poti jigni pe cineva pe care il iubesti sau macar la care tii....asta e gandirea mea....si nu cred ca gresesc; am zis ca o sa incep sa tin un jurnal cu ce se intampla si apoi cu mintea limpede sa revad "incidentele" si sa vad cum se repeta pentru ca mie nu-mi miroase a bine si cu toate ca la inceput ziceam ca e perioada de dupa nastere, acum sunt convinsa ca nu e asta motivul; eu am incercat sa ofer dragoste si afectiune, dar el ma indeparteaza cu vorbele lui si gesturile si pur si simplu lipsa lui (chiar atunci cand fizic e langa mine, dar nu ma vede nu ma aude decat cand vrea sau are nevoie sau vreun interes, ori asa cum poti comunica cu cineva); sunt multe situatii care luate separate poti spune ca nu sunt importante, dar per total dau "simptomele" pe care le-am mentionat.....noi suntem impreuna de 11 ani, de 7 ani locuim impreuna; deci il cunosc si ma cunoaste si stiu ca pe ici pe colo prin punctele esentiale s-a mai schimbat si nu vreau sa ma complac asa in situatia asta care probabil lui ii convine; el sa isi vada de treaba lui fara sa dea vreo explicatie si sa ma stie pe minela locul meu si fara sa am ceva de comentat cu privire la ceea ce face el; eu vreau sa stiu ce se intampla de fapt, dar el ma evita... e ciudat e cu mine, dar de fapt nu e cu mine, nu comunicam, dar daca disponibilitate si dorinta de comunicare e doar din partea mea ce pot sa fac eu mai mult....
probabil situatii asemanatoare exista....prefer sa imi spuna verde in fatza ...gata nu mai vreau sa imi petrec viatza langa tine si gata....fara suparare, dar
Poze cu toata Familia
lorelei_19 spune:
Loreena, orice cuplu are perioadele lui de criza. important e cum le depashitzi. eu in locul tau ash lasa-o mai moale cu gandurile astea negre, ca nu fac decat sa te termine psihic. faptul ca i se descarca telefonul nu inseamna ca are amanta, faptul ca munceste atat de mult iarasi nu inseamna ca are pe cineva. sunt sigura, daca tu te-ai linisti si el ar termina-o cu reproshurile. lasa-l in pace, ca-si revine el, pune-i intrebari despre birou, arata-te interesata de tot ce face, si o sa-si revina. numai bine.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
Loreena spune:
Eh daca ar fi doar gandurile mele negre ar fi bine, eu stiu ca nu e doar asta, cred ca daca ar avea o amanta macar as spune ok bun deci asta e motivul, altfel sa se comporte fatza de mine asa gratuit nu vad ce rost are, de ce nu prefera mai bine o separare;
Intr-adevar eu nu am acoperit cu randurile scrise tot ceea ce se intampla intre noi; sunt fapte, gesturi, cuvinte care poate luate separat nu inseamna mare lucru si pot fi considerate simple greseli, dar atunci cand se repeta si nu e nici un semnal ca se doreste revenirea la "ganduri mai bune" atunci nu mai consideri ca sunt doar greseli minore......la mine ideea e cam asa....ori ma complac si raman in situatia asta, ori iau masuri pentru ca el nu are de gand sa schimbe ceva, ci ii place si ii e comod asa cum e. Asa ca m-am gandit ca poate o avea amanta si asta o fi motivul;
La noi jignirile din partea lui sunt un fel de "buna ziua" sunt anumite cuvinte pe care mi le adreseaza zilnic....."proasta" ar fi unul dintre ele; ideea de baza e ca el considera ca eu sunt la mana lui si poate sa imi vorbeasca si sa se poarte cum mine dupa cum doreste; asta cu controlul e o problema pe care am descoperit-o in urma cu mai mult timp, dar cum nu era ceva exagerat nu am dat mare importanta;
Initial cand ne-am mutat eu eram la facultate si nu munceam asa ca au inceput reprosurile ca nu aduc bani in casa.....bun m-am angajat imediat ce am luat licentza, dar salariul era destul de mic.....reprosuri ca de ce nu aduc mai mult.....bun mi-am schimbat la 1 an locul de munca si castigam mai mult decat el....e nici asa nu ii convenea asa ca a inceput sa gaseasca alte probleme....ca de ce stau asa mult peste program.....ghici? sa iau mai multi bani!!!....si de aici au inceput discutii ca nu ma mai ocup asa mult de casa si asa era ca plecam in zori si veneam seara tarziu si eram franta; apoi el a inceput sa munceasca si sa castige iar mai binedecat mine, deci iar nemultumire ca nu aduceam destui bani..apoi am fost gravida si perioada aia a fost super ok; dupa ce am nascut s-a inrautatit treaba; au inceput reprosurile si a inceput sa imi reproseze incet incet ca eu nu aduc nici un ban in casa.....de parca cei 8 mil nu erau de la mine ......nu aia el considera ca sunt ai fetei....bun si daca eu nu aveam vechime nu imi dadeau nimic, deci a considerat ca eu stau ca un trantor, mai pe scurt, ca e simplu sa te ocupi de casa si de copil, ce mare branza....in sfarsit in ultima perioada reprosurile s-au inmultit asa ca m-am angajat....dar de acum schimb foaia si ma simt mai bine ca am o stabilitate sa nu mai depind de el;
In plus banii bineinteles ca nu stateau la mine; daca cumpar ceva mai de valoare (un costum de ex) normal ca nu pot face asta asa ca am eu chef, ci trebuia sa il intreb inainte adica sa cer bani.....si asta nu se intampla des pentru ca intotdeauna imi scotea ochii la un moment dat ca uite cate ti-ai cumparat si cate ti-ai luat, esti o cheltuitoare cheltui toti banii pe care ti-i las (asta tinand cont ca cheltuiam toti banii pe mancare si pe cele ce trebuiau copilului) si tot timpul imi scotea ochii, trebuia sa fiu atenta sa ma incadrez in suma, asa ca sa scap de probleme ori ii spuneam sa faca bine sa cumpere el ce trebuie cu mai putini bani, ori ii faceam lista ce cum si cat costa si facea ochii mari si realiza ca chiar sunt scumpe; in sfarsit imi scotea ochii ca beau pepsi...si da recunosc ca imi cumpar pepsi, eeee pentru el asta era un mare lux si imi scotea ochii de in ultima vreme am ajuns sa imi cumpar suc fara sa stie ca sa scap de gura lui; deci vedeti mici nimicuri care puse una langa alta te duc la ganduri negre;
In alta ordine de idei ma desconsidera, ma jigneste, si aici recunoasc ca am fost slaba si i-am aratat slabiciunea mea de la bun inceput, dar eram prea mica si acum sa schimb parerea e destul de greu, trebuia sa o fac de la bun inceput si sa pun piciorul in prag; chiar am fost despartiti cateva luni inainte sa ne mutam impreuna tocmai datorita comportamentului sau agresiv (a dat si in mine) si geloziei sale si el a zis ca se schimba si s-a schimbat cateva luni, atat, apoi incet incet a reinceput cu comportamentul asta aiurea care nu cred ca isi are locul intre doi oameni care se iubesc; ideea de baza e ca el considera ca sunt la mana lui, ca depind de el; dar nu stie ca o sa aiba o mare surpriza acum ca m-am angajat si ca incet incet o sa ma detasez de el si de programul "nostru"; ne certam si el cand eram inca in cic imi zicea ca sa plec, si eu acum ma gandeam plec la mama avem unde sta, dar daca imi ia copilul, daca faptul ca eu parasesc caminul conjugal nu va da bine in caz de divort si m-a si amenintat ca imi ia copilul in caz de ceva;
Am zis ca e perioada de dupa nastere...am zis ca eu am ceva ca am stat prea mult in casa, ca sunt prea grasa... am slabit, ca nu iesim din casa ...am facut in asa fel incat sa putem pleca cateva zile de mai multe ori in concediu, n-ai sa vezi sa se schmbe ceva, poate asa cateva zile sau cateva ore; apoi am zis ca e din cauza stresului sau de la munca, dar oare de ce cu mine nu poate rade si zambi si discuta si cu un prieten sau cu parintii e foarte relaxat si deschis; ca sa il inteleg ca e de la munca;
Nu sunt o femeie exagerata cand a dorit a iesit cu prieteni la un fotbal, la o bere; perfect normal pana cand pe o vreme de ploua cu galeata s-a dus la fotbal si i-am si spus ai grija sa vii ud!!! si l-am sunat sa ii spun sa cumpere ceva si nu a raspuns si mi-am facut griji si am mai sunat si m-am enervat si am intrat pe net si zic ia sa vad eu ce are el in mail si din a doua incercare a mers parola si am gasit mailuri catre o tipa scrise cand eu nascusem de 2 luni cu gandurile lui pline de iubire catre ea cand eu ma consumam si el ma ignora si eu cautam scuze ca eu sunt de vina si el e prea solicitat de serviciul sau; 3 zile nu i-am spus nimic de ceea ce am gasit....din priviri si cred ca s-a prins; i-am citat din randurile catre ea si el n-a dat semne ca ar fi inteles aluzia, i-am zis clar si a negat, a recunoscut doar cand i-am printat mailul...rezultatul dupa atatea zile in care a fost atat de prins cu munca si atat de stresat a fost ca la la ora 5 dupa-amiaza (el de obicei ajungea la 22-23) era acasa tot numai un zambet cu un buchet imens de flori.....m-am uitat asa la el....ce mai conta, ar fi contat daca facea asta din proprie initiativa si nu cand se stia cu musca pe caciula; si mi-a zis ca erau doar niste ganduri ca tipa era maritata si ca de fapt am aflat ca era una cu care mai iesise in trecut (si de care am omis sa va spun) cand eram noi abia mutati si mi-am adus aminte de perioada aia in care ma ignora tot asa si nu ma putea suporta (nu eram casatoriti atunci) si el era ocupat sa scrie o lucrare de diploma pentru care munca cica era platit si ghici a cui era lucrarea si uite asa au ajuns sa iasa de cateva ori impreuna, dar mai grav ca se pare ca si-a mai amintit de ea sa ii scrie dupa atatia ani un mail; pe respectiva am luat-o la intrebari pe mail si mi-a zis ca nu vrea sa vorbeasca cu mine si i-am zis si eu sa faca bine sa imi raspunda ca altfel ma prezint cu corespondenta la sotul ei asa sa aiba si el idee cum sta treaba; bun dupa asta a fost totul roz ca intotdeauna dupa ce il prinzi pe barbat cu fofarlica si in timp s-a uitat si minimalizat aceasta greseala si uite asa daca aduceam vorba si mentionam ceva ajunsesem sa fiu eu cea care era de vina ca tot bate apa in piua cu asta, proasta eu, dar asta e.
E si acum nimic nu ii convine; eu nu sunt buna de nimic, cheltui bani, nu prea conteaza ca m-am angajat, probabil ca sunt in cautare de amant dupa cum imi reproseaza ca de acum la munca poate imi gasesc, nu ca ar fi el tare constient ca poate chiar se va intampla asta daca continua sa se poarte cum se poarta; eu sunt aia proasta si sunt "o caruta" si daca vreau sa mergem impreuna la cumparaturi, probabil partea asta cu cumparaturile e cea mai deasa dintre iesirile noastre impreuna si pana acum conta asa mult pentru mine pentru ca intotdeauna am mers impreuna 1-2 ori pe luna sa facem cumparaturile casei; eh si cu cumparaturile mi s-a luat pentru ca cum ajungeam la casa incepeau reprosurile ca uite cat ai cumparat, ca e ultima oara cand vin cu tine la cumparaturi, ca ti-am zis ca esti cheltuitoare, asa ca o data am fost spectator si i-am zis verde-n fatza ca eu il insotesc si sa cumpere el ce vrea eu i-am zis ce trebuie, dar eu nu mai pun mana sa pun in cos nimic si la final a vazut ca tot a costat asa mult si repede sa dea vina pe mine si i-am zis stii ce ia hai ca eu n-am pus nimic azi in cos asa ca sa ma scutesti; inainte mergea cu mine cand imi cumparam ceva, de fapt cand ne luam amandoi, acum il apuca nervi si daca lui ii trebuie ceva prefera sa nu merg cu el; mi-a parut rau, dar asta e dragoste cu sila nu se poate; mai nou imi face reprosuri si referitoare la copil ca nu ma joc cu ea; in sfarsit il las in plata domnului pentru ca daca ma iau la hartza iese scandal mare;
De multe ori am vrut sa plec si tot timpul depindeam de el cu ceva; acum bine ca am serviciu si sper sa fie bine si incet incet sa nu mai depind de el; o sa incep cu primul salariu care va intra direct la mine pe card si a carui suma exacta o voi stii doar eu; ca se pare ca nu e bine sa spui tot ca esti luat de prost; banii stau la el, in buzunar, pe card sau in cont si scoate exact cat sa pot cumpara.....ghici ce mancare si pentru cheltuieli casa; indemnizatia o lua automat cand venea,nu zic nu ca si eu participam la cheltuieli, dar el avea asa un stil de a ma face sa ma simt ca un rahat;
Acasa vine si mereu reprosuri, am zis hai sa ma port frumos sa fie ok, da de unde nu e bine nicicum; am zis sa tip sa fiu agresiva si mai rau era; zile in care imi vorbea asa zeflemitor sau nu imi vorbea deloc; am zis sa ignor si eu il ignor el ma ignora nu e bine nicicum; am zis ca poate scartaie relatia sexuala sa fac sa fie mai bine si a fost mai bine, dar apoi iar ma jignea la un anumit interval si mi se lua mie de amoruri cu el; acum pur si simplu cred ca ne suportam; cand vede ca sare calul uneori vine la mine si e asa de dragastos, apoi iar o da in bara si iar nu stiu ce sa mai cred; si uite asa imi pierd increderea in el si in dragostea lui; in mod cert el crede ca fara el eu sunt pierduta in spatiu, ca raman vai de capul meu; am incercat sa discut cu el sa imi zica ce il deranjeaza, nu vrea sa comunice zice ca nu are rost; i-am zis ok daca nu are rost hai sa ne despartim, hai sa facem ceva de ce sa stam asa sa ne amaram zilele, nici nu ma baga in seama si nu vrea sa discute; si normal uneori sunt pornita rau si as da divort de el imediat, alteori ma gandesc ca avem impreuna un copil si ca avem atatea amintiri frumoase si realizez ca si eu sunt dependenta afectiv de el, acum poate mai putin decat acum ceva timp, dar oricum ne stim de atatia ani, din copilarie practic, am trecut prin atatea impreuna; si pana la urma eu vreau liniste, nu mai vreau sa ma trezesc si sa nu stiu daca prima oara cand il voi vedea imi va arunca un zambet si imi va zice o vorba buna sau ma va injura si jigni si ma va privi zeflemitor; nici nu stiu de ce mai sta cu mine; as prefera sa imi zica verde in fata pa si la revedere, dar sa nu mai fie starile astea tensionate care nu fac bine deloc nici fetei noastre; si simptome de amante cautam pentru ca sincer asta m-ar zgudui daca as afla si poate mi-ar fi mai usor sa fac pasul si sa plec; pentru ca m-am gandit ca nu are rost sa convietuim asa, adica trec anii si noi trecem pe langa ei certandu-ne cand avem tot ce ne dorim, pot spune ca suntem impliniti, avem si o fata minunata, dar eu una sunt depasita de gandirea lui; ma vrea sau nu sau ii face placere sa ma jigneasca asa si sa ma tina sub teroare si sub stres si sa ma aduca la pamant cu nervii....eu una nu vreau asta si cred ca in cateva luni sau ani nu voi mai simti nimic pentru el pentru ca deja de ceva timp simt si vad in reactiile mele ca mi se duce de la inima si ca inainte ma consumam ca eram disperata si il iubeam, iar acum il iubesc, dar sunt disperata pentru ca nu pot intelege si concepe cum poti jigni si calca in picioare un om pe care spui ca il iubesti si mai mult decat atat de ce mai stai cu el.....de ce nu poate sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale si tot timpul sa dea vina pe mine, daca nu ma mai suporta sa ma lase in pace sau cel putin sa incerce sa comunice sa isi explice iesirile; sa demosntreze ca este un om matur cu care se poate purta o discutie si nu intotdeauna el sa aiba dreptate si eu sa fiu aia proasta.....si pana acum cred ca are dreptate am fost tare proasta, cand ma uit in urma realizez ca cine are un defect mai rar sa isi revina; i-am dat si sanse; m-am purtat in fel si chip si tot degeaba, revine la acelasi comportament; un comportament care mie mi-a macinat nervii, iar el sincer nu stiu ce a avut de castigat; ar putea sa fie atat de frumos totul daca ar incerca sa se abtina, sa isi schimbe comportamentul, doar ca el consideta ca e "normal cum se comporta cu mine"; lumea din jur crede ca e numai lapte si miere relatia noastra, pentru ca are grija sa pastreze aparentele; mama ce si-a mai dat seama pentru ca tristetea se vede in ochi. Am scris si m-am descarcat si eu; sincer nu mai stiu cum sa fac; m-am gandit sa mergem la un consilier, dar nici o sansa cred, oricum am de gand sa ii propun, daca nu sper sa am puterea ca sa pot intenta divort pentru ca daca el chiar nu vrea sa incerce nimic sa salvam aceasta relatie eu una nu mai vreau sa ma simt agresata si vinovata in continuare pentru ceea ce se intampla in relatia noastra; el tot timpul acuza si zice ca eu niciodata nu imi recunosc vina.......si el? el cred ca e chiar ferm convins ca asa se trateaza o nevasta....
deci apropo de gandurile negre.....nu sunt doar ganduri negre, astea deja am trecut peste ele, acum sa vedem daca mai e ceva de salvat si daca el mai e dispus sa incerce si ar fi bine sa se grabeasca ca sentimentele mele isi pierd din intensitate cu fiecare jignire pe care mi-o aduce.
si mai sunt si altele de povestit, dar imi vin de-a valma in cap......de ex intotdeauna daca are ceva calculatorul si merge greu eu sunt de vina ca sunt proasta si nu stiu sa umblu si slava domnului ca stiu, si apoi urmeaza amenintarile de rigoare ca o sa iti pun parola si o sa vezi tu ca nu o sa mai intri ca tu pe tot ce pui mana strici....asta e exact exprimarea....si la inceput ma revoltam, apoi i-am zis sa isi ia calculatorul si sa si-l bage undeva ca eu pot trai si fara calculator......
Poze cu toata Familia
craciunitza spune:
Loreena, cred ca este printre cele mai frumoase mesaje pe care eu le-am citit pe forumul asta, ultimul tau mesaj l-am citit de cateva ori in dimineata asta, la o cafea mare si neagra. Pur si simplu voiam sa bem impreuna cafeaua, si sa vorbim. Nu pot sa-ti dau un sfat, nu stiu daca te pot ajuta, dar stiu sigur ca esti o persoana sincera, cu suflet cald. Si cred ca, o astfel de persoana, va gasi resurse sa se regrupeze si sa gaseasca raspunsul la o intrebare atat de grea.
Nu certati copiii cand viseaza!
Noi
Mitele
NinaB spune:
am ajuns pe topicul tau initial din amuzament, dar mi-a trecut! si am postat pt un singur motiv! nu are cum sa-ti ia copilul
. Pe forum sunt cateva fete avocat, poti vorbi cu ele ca sa te lamuresti.
te-nseala nu te-nseala asta e alta poveste, dar purtatul urat este intolerabil, iar chestia cu socotitul banilor de suc mi se pare ... nu gasesc un termen civilizat...dar e ...suburbana/de gheto/de dupa blocuri!!!!!!!
la fel si bautul de bere cu baietii dupa program in conditiile in care tu n-ai bani sa-ti permiti sa faci acelasi lucru , adica sa lasi copilul (cu el?????)/la mama si sa iesi cu fetele, fiindca sunt normale iesirile separat, dar pt AMBII parteneri (pe rand macar daca nu simultan)!
Pdelia spune:
Eu nu inteleg de ce mai stai cu el . O astfel de persoana (ca el )nu se va schimba niciodata iar tu esti o femeie educata , independenta si pari cu capul pe umeri .De ce suporti toate astea ?Am impresia ca te-ai hotarat sa divortezi dar ai vrea sa ia altcineva decizia in locul tau .O sa-ti fie greu la inceput dar daca familia ta te sustine si te ajuta iti va trece repede supararea si vei putea avea un viitor frumos ;daca ramai intr-o relatie ca a asta va merge din rau in mai rau .Ai avantajul ca poti sa te pregatesti pentru despartire , sa-ti pui niste bani de-oparte , sa te asiguri ca familia te intelege si stie ca esti nefericita (sa-ti faci o strategie cu un avocat ).Sa-l iei pe nepregatite si sa-l lasi fara nimic (cu ochii in soare ).De obicei femeile suporta o viata de mizerie din partea sotilor pentru ca depind material de ei dar la tine nu e cazul asa ca da-i papucii fara mila .