Vreau sa merg la tata!
Raspunsuri - Pagina 2
nematics spune:
Lu,
daca-si gaseste echilibrul la tine, e perfect! Vezi - chiar din raspunsurile ei iti dai seama ca ea simte nevoia unui pic de rigoare in viata ei - eu cred ca ar fi benefic pentru ea sa stea o vreme la voi, sa capete incredere in ea si in fortele ei, sa se gaseasca pe sine - in timpul acesta se vor imbunatati si relatiile dintre ea si familia ei, caci vazind-o mai rar ii vor uita capriciile si-ii vor simti lipsa, ii vor arata mai multa afectiune si importanta.
Iar educatia capatata la tine ii va da stabilitate si echilibru, putere sa porneasca pe un drum bun in viata.
te pup,
acum iar fug la treaba
" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"
lu.more spune:
Ce-mi spuneti voi, fetelor, bineinteles ca le gandim si noi.
Bineinteles ca o sa vina la noi, nu e vorba aici de cine are dreptul si cine nu. Dar am vrea ca aceasta decizie sa fie luata in deplina cunostinta de cauza, si ma gandesc aici la cea mica : daca-i expunem toate "dezavantajele" (daca le pot numi asa) venirii la noi, este numai ca ea sa se gandeasca bine daca intr-adevar vrea asta. Fiindca intr-un elan de tandrete fata de tatal ei, se poate sa vada doar avantajele, asta-i tot. Si fiindca - daca facem pasul acesta, nu e in nici un caz pentru o luna-doua. Nu stiu daca mama ei isi face procese de constiinta, dar daca dupa 2 luni de stat la noi, fetita vrea sa se intoarca la mama, sotul meu in mod sigur s-ar gandi ca nu e un tata bun si ca de aia copilul vrea sa plece.
In fine. Avem cateva luni sa aranjam asta. Poate ca de la toamna va schimba scoala pentru a veni la noi, daca dorinta ei ramane aceeasi.
Un lucru care nu mi-ar placea este ca mama ei sa-i sugereze "discret" ca va veni la noi si ca dorinta copilului e lege, fiindca cu asta nu sunt de acord : deja cea mica a lansat ideea sa stea 2 saptamani la noi si 2 saptamani si la mama ei, si ma intreb daca ideea i-a venit "singura".
Asta, nu as accepta-o : stiu ca uneori merge bine rezidenta alternanta, cum spui tu, didita, dar eu una sunt de acord cu asta. Vrea sa vina la noi? Foarte bine, usa e deschisa, bratele la fel, inima la fel. Dar trambalatul de colo-colo nu-mi place. Deci am lua-o la noi de tot, cu vizita la mama ei o data la 2 saptamani. Din considerente practice, ma intreb doar la ce scoala am inscrie-o : langa casa noastra, sau langa casa mamei ei?
Deocamdata ne-am oprit la discutia sotului meu cu cea mica. Peste 10 zile fetele vor veni in vacanta la noi, pentru o saptamana. Atunci vom putea vorbi din nou cu ea, si - inca o data - vreau sa intelegeti bine ca daca ii expunem partile mai putin roz ale traiului la noi, este doar ca ea sa stie la ce "inhama", fiindca s-ar putea la un moment dat sa simta lipsa confortului material. Daca faptul ca e cu noi atarna mai greu in balanta, cu atat mai bine!
.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo
laura_dimitris spune:
Situatie este delicata iar alegerea unei solutii mi se pare tare grea....
Toate intrebarile pe care ti le pui sunt foarte pertinente.
Nu stiu ce as face in locul tau. Nu stiu practic cu ce sa te sfatuiesc.
Am simtit nevoia sa-ti raspund pentru a-ti spune:
FELICITARI PENTRU MODUL IN CARE TE PORTI CU FETELE SOTULUI TAU !!!!!
Esti o mama extraordinara.
Am citit tot ce ai postat si... cred ca sunt mame care nu au grija de copii lor naturali astfel cum te porti tu cu fetele sotului tau. ( ex: mama fetelor!)
Esti un exemplu demn de urmat.
Sunt convinsa ca o sa iei cea mai buna decizie. Cu sau fara sfaturile noastre!!
Laura mama lui Dimitrakis
Vichi spune:
Lulu, eu iti scriu doar pt. a-ti zice ca iti tin pumnii stransi si a te indruma sa faci cate o rugaciune catre Bunul Dumnezeu, sa se intample cum este mai bine pt. micuta. Sunteti o familie frumoasa!
Principesa spune:
Lu, cum este pt tine sa stii ca tu si caminul pe care l-ai creat este de preferat pt fetita decat mama ei si caminul pe care il creeaza ea?
Faptul ca ea este dispusa sa astepte arata ca nu pare sa fie o toana de copil rasfatat, ba dimpotriva o dorinta ce pare sa raspunda nevoii de confort emotional, de securitate.
Este f bine ca puteti amana aceasta schimbare pana in septembrie pentru a monitoriza evolutia acestei dorinte si pentru a o pune cat mai bine la curent cu ceea ce inseamna o viata cu voi zi de zi.
Eu ma gandesc, in lumina intrebarilor tale si a comportamentului ei, daca nu cumva a nu da curs dorintei ei nu ar fi grav, in sensul de a-i transmite ideea ca acolo unde e bine pt ea nu poate ajunge si sa dezvolte credinta ca niciodata nu va putea obtine ce isi doreste.
Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Kehleyr spune:
quote:
Originally posted by lu.more
Si in special la intrebarea daca fetita nu se va simti "abandonata" cu prea mare usurinta de mama ei. Sincer.
Nu stiu daca aici depinde de voi in vreun fel. Aici tine strict de relatia fetitei cu mama ei. Voi puteti vorbi cu mama, dar nu puteti decide in final cum va actiona ea.
Mi se pare foarte interesant si ce spune Principesa apropo de
quote:
daca nu cumva a nu da curs dorintei ei nu ar fi grav, in sensul de a-i transmite ideea ca acolo unde e bine pt ea nu poate ajunge si sa dezvolte credinta ca niciodata nu va putea obtine ce isi doreste
Si as mai fi atenta si la discutia cu Olivia. Sa nu uitati de ea. Vacanta va fi un prilej bun...
IEPU spune:
Lulu,
ma bucur mult daca tu este cu adevarat dispusa sa faci acest sacrificiu de confort si nu in ultimul rand financiar. Fa-o! Nici nu clipi! Daca esti norocoasa posesoare a unui sot care a acceptat copilul tau dintr-o casatorie anterioara si care, impreuna cu tine, a creat un camin pe care altii il invidiaza, nu il poti dezamagi acum.
Si sa iti mai zic ceva: copiii sunt mai adaptabili decat credem noi. Nu cred ca vor fi probleme la familia cealalta.
Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
lu.more spune:
Va multumesc la toate inca o data!
Nu cred ca sunt o mama extraordinara. Incercam sa facem lucrurile cu cap, asta-i tot.
O sa incerc sa raspund la intrebarea Principessei : "cum este pt tine sa stii ca tu si caminul pe care l-ai creat este de preferat pt fetita decat mama ei si caminul pe care il creeaza ea?"
Primul sentiment care ma incearca este acela de tristete. Daca fetita a ajuns sa faca aceasta alegere, inseamna ca ei nu-i e bine acolo.
Nu-mi simt orgoliul gadilat in nici un fel, fiindca nu am fost niciodata in competitie cu mama fetitei, deci nu e o victorie. Nu e nici o pierdere, este doar o situatie la care trebuie sa facem fata cu inteligenta.
In schimb daca, invers, fata mea mi-ar spune ca vrea sa plece la tatal ei fiindca nu se simte bine la noi, as considera asta ca pe un esec.
Sper (SPER!!) ca si mama Carlei resimte aceasta situatie ca pe un esec, si nu o spun din rautate. Dar daca pentru ea nu e un "rateu", inseamna ca nu e pe deplin constienta de ce consecinte poate avea asta in relatia ei cu fata... Sau poate nu ar avea nici o consecinta, poate ma insel.
In orice caz, asteptam vacanta, vom sta de vorba linistiti, o sa vedem daca Olivia are ceva de adaugat sau comentat... Oricum, decizia nu va fi luata acum, nici intr-un sens, nici in altul.
... Sa inteleg deci ca numai timpul (care le rezolva pe toate) va da un raspuns la toate intebarile mele?!? 
A! Aflu ca mama fetitei o va duce pe cea mica la un psiholog. Psihologul meu sunteti voi, si va multumesc din suflet!
Cu bine
Lulu
.................................................................................Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo
lorelei_19 spune:
Lulu, dac-ash fi Carla, ash lua aceeasi decizie ca si ea: dragostea de parinti, sentimentul unei familii adevarate suplineste toate avantajele unei vietzi luxoase. Felicitari si din partea mea pentru tot ce faci pentru familia ta 
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
oana cretu spune:
Imi permit sa ma bag si eu pentru ca cunosc personal aceasta superba familie si sper ca Lulu sa nu ma certe dupa ce va citi ce am scris aici.
Incep prin a spune ca cine ii vede pe toti 5 (ma refer la Lulu, sot si fete) nici nu ii trece prin cap ca aceste fetite sunt surori vitrege. Petreci cu ei o zi, o saptamana, o luna, daca nu pomenesc nimic de mama lor, nu crezi ca nu ar fi din acelasi sange. Cand am facut botezul lui Seb, nu au fost prezenti decat ei si Anca (nu era we in care Carla si Olivia isi vizitau tatal si familia lui), iar familia sotului meu s-a mirat cum poate exista o relatie intre un tata vitreg si copil mai buna decat multe intre un tata si copil de acelasi sange. Si le-am spus ca la fel este si la Lulu cu fetele lui. E greu de crezut cand spui, dar am realizat ca pe cei care vad ii socheaza. Pe mine nu m-a socat deloc, pentru ca am cunoscut-o pe Lulu inainte si am inteles ca aceasta fiinta e capabila sa ofere enorm de multa dragoste (mai ales familiei). Pe mine cand sunt cu ei cinci ma face sa ma simt si eu in familia lor, e de nedescris in cuvinte perfectiunea acestei familii. Pana si o cearta mica pentru mancatul unei legume (la care am asistat de multe ori) e perfecta, nu stiu, e greu de explicat cum Lulu si William prin cuvinte (spunse cu dragoste si conteaza) conving fetele sa faca niste lucruri care mama lor cu cadouri si altele nu reuseste.
Acum trec la mama lor. Personal nu am cunoscut-o, dar sotul meu da. Si am inteles ca e total diferita de William. O femeie cu bani, care nu se gandeste la ce vor cu adevarat copiii ei. Stiu ca ea daca Carla nu vrea sa manance ce trebuie o duce la McDo (aici Quick), se rezolva cu cartofi prajiti si nuggets, e convenabil ca copilul mananca (o mancare proasta) si ea nu sta sa faca mancare. Sunt convinsa ca pe mama nu ar durea-o asa tare cum credeti voi (si cum ar durea-o pe Lulu si pe noi, in general, mamele) daca fata ar pleca la tatal ei, si tind sa cred ca si ea o impinge sa faca asta. Din cate am auzit si din gura fetelor si din ce povestesc Lulu si William, e mai bine cu ei doi. Nu vreau sa o denigrez pe biata femeie, dar sunt oameni care nu sunt capabili ca altii sa ofere dragoste (nu prin cadouri si alte placeri materiale).
Acum sa ma refer si la Carla. Multe dintre voi pot spune ca este doar un copil, are 8 ani, nu percepe realitatea ca noi. Dar va contrazic. Am urmarit-o de foarte multe ori si ma intrebam daca nu este un copil precoce, prin intrebarile si raspunsurile care le da. Si sunt sigura ca stie ce o asteapta daca se muta cu Lulu, William si Anca, ca nu o asteapta doar plimbari cu rolele pe croisette, cu bicicleta etc. Nu zic ca poate daca ar locui la ei, dupa doua luni nu s-ar razgandi. Dar nu cred. Pentru ca aceste persoane au stiut sa ii impuna niste lucruri care ei nu ii placeau, dar care mama ei totusi nu a reusit sa o faca, desi isi petrece cu ea majoritatea timpului. Iar legat de partea materiala, iar nu cred ca o sa ii simta lipsa, pentru ca si ea si Olivia au invatat sa aprecieze putinul valoros.
Si in incheiere vroiam sa iti zic, draga Lulu, ca eu de multe ori m-am gandit cand va vedeam pe toti cinci ca intr-o zi veti fi mereu impreuna, si ca fetele isi vor vizita mama un we la doua saptamani. Ma intrebam oare cand o sa ceara asta. Si uite ca, Carla s-a decis...copilul vrea acolo unde e dragoste si i se da atentie, oricat de obositi am fi, i se raspunde la intrebari mereu, asa cum o faceti voi, acolo unde este o familie adevarata.
Esti o mama adevarata pentru fete si de aia se intampla asta! Si William la fel, altfel ar vrea sa ramana cu John!
Pupici la familia extraordinara!
Oana si Seb 
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si surzii o pot vedea"
POZE POZE POZE
POZE NOI POZE NOI POZE MARTIE-APRILIE