100% sincer ?

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

quote:
Originally posted by doareu
Si un lucru tot nu il inteleg la oamenii care pretind ca iubesc, si sunt deranjati de exemplu de gelozie sau faptul ca celalat vrea sa stie ce gandeste partenerul (nu ma refer la extreme, la faptul ca te urmareste pe strada sau ca iti instaleaza microfoane peste tot). Pe mine ma bucura asemenea manifestari :), si pe sotul meu la fel. Daca iubesc cu adevarat pe cineva - pe bune- nu ma deranjeaza deloc sa fie gelos (ba chiar si scormonitor :) ba chiar imi place, fara a fi vorba de ego - oi fi eu mai ciudata. (Imi place de exemplu la nebunie cand ma intreaba cu cine am vorbit la telefon pe un ton care se vrea lejer, dar din care eu simt prea bine ca e putin gelos...Si lui ii place la nebunie cand devin "geloasa" pe un ziar pe care il citeste sau pe calculator si ma intercalez intre el si ziar.)


Atunci inseamna ca nu ne-am intelege . Eu urasc sa fiu interogata asupra fiecarui lucru pe care il fac. Poate mai depinde si de tonul cu care o face, daca o face in gluma sau in serios. Ca si aici sunt mai multe nuante. Eu ma simt sufocata si uneori chiar jignita, de parca nu ar avea incredere in mine. Plus ca mai e si povestea cu spatiul personal al fiecaruia despre care vorbeam mai devreme...

Replica de sus a se lua ca fiind o constatare. nu inceteaza sa ma uimeasca diversitatea naturii umane, in fiecare zi mi se confirma ideea ca nu poti incadra oamenii in nici un fel de sabloane, si ceea ce este bine pentru unul poate fi foarte rau pentru altul...

Elise, scuze, ti-am intrat peste subiect .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

np, e on topic...

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aussiemaria spune:

ok, poate o sa fiu cumva off-topic, da' inteleg, elise, ca de fapt tu doresti niste solutii la o problema personala, cu anumite conotatii, nu faci un sondaj de opinie pe o tema data, asa, de amorul artei.

am citit, recunosc nu chiar tot, ce-ai pus tu pe-aici, ce-a pus si calin.

parerea mea ar fi ca el nu are ceea ce se numeste 'closure' cu fosta relatie, asta il face sa sufere, constientizeaza aceasta suferinta, care se rasfrange negativ si asupra vietii de cuplu cu tine si implicit de simte vinovat (fata de tine, pe care te iubeste). si vrea sa se apere, sa te apere, incercand sa ingroape ceea ce de fapt este absolut irelevant pt ce aveti voi.
la ora asta nu cred ca sunt eu suficient de coerenta sa exprim termenul asta profesional, da' cica intotdeauna avem frustrari legate de o relatie care s-a terminat unilateral si ca ele dispar daca, la un mom ulterior, ne intalnim din nou cu fostul/fosta (vezi faza cu mobexpertu'), ca sa zicem byebye in felul nostru. e nevoia de 'inchidere', pt ca noi nu am avut un cuvant de spus initial.
cred ca poti gasi tone de materiale pe net daca vrei sa te agiti sa intelegi.

dar de asemenea mai cred ca gresesti incercand sa intervii intr-o ecuatie in care tu nu ai ce cauta, ca e bine sa-i lasi libertatea sa rezolve singur ecuatia aia, pt ca in mom de fata, nefiind total detasat de fosta, va percepe bagatul tau in mintea lui si parererea ta despre ce gasesti acolo cat de poate de enervante.

fiecare avem nevoie de singuratatea noastra in anumite ganduri.
asta nu inseamna lipsa de sinceritate.

da-i spatiu si timp sa puna punct si totul va fi bine. nu te framanta degeaba, trebuie doar sa accepti ca nu tine de tine tot ceea ce tine de sotul tau (sper ca ai inteles ce vreau sa spun).

hai, bafta (cu de toate)!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aussiemaria spune:

precizare: cand zic ca e nevoie de un bye-bye, nu ma refer la un scenariu in care el chiar ii spune adio si n-am cuvinte. pot fi altfel de semnale, poate care sa transmita ca el e bine, nu mai e fraierul ala de la despartire, sa vada ea ca aia a fost o chestie trecatoare .... orgoliu ranit. hai ca acum chiar nu am timp sa mai explicitez, imi pare rau. daca e nevoie, revin.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

aussiemaria, am vrut sa fac un sondaj general... pentru ca am o neclaritate personala.
Nu ma refeream neaparat la mine si la el, ci la situatii in care sinceritatea poate sa ajute sau sa dauneze.
In cazul nostru - da, l-am si lasat in pace, inteleg ca nu am ce sa fac. Nici nu tineam neaparat sa fac ceva in sensul asta, dar as fi apreciat sa poata discuta deschis subiectul.

Nu a fost un "closure", nici nu mai e posibil - deci o sa ramana asa, cu neimplinirea asta.
Poate se va atenua in timp, poate nu.
As vrea sa il ajut, n-am cum.
Ma deranjeaza, dar n-am ce sa fac in sensul asta.
Deci, din punct de vedere "action", e un capitol ingropat.

Daca mai am un oarece interes fata de subiect, e pur teoretic.
Altfel, pot sa traiesc cu ideea ca a ramas ceva din trecutul lui deschis.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Teoretic ar trebui sa existe o distinctie intre sinceritate si respectarea intimitatii celuilalt.
Un exemplu concret, ii poti spune in dormitor partenerului sa isi schimbe camasa ca e cam murdara. Daca insa o faci in sufragerie in fata prietenilor atunci urmaresti ceva mai mult decit corectezi o meteahna (poate sa il umilesti pe celalalt, poate sa iti validezi propriile judecati).
Sinceritatea cu scopul inocent de indreptare si de articulare a nevoilor personale e probabil buna.
Sinceritatea cu scopul umilirii celuilalt e malefica.
Ca o concluzie, daca intimitatea cuplului nu e respectata, sinceritatea nu face 2 lei,
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput