Atacuri de panica??
Raspunsuri - Pagina 3
Principesa spune:
Multumesc Irina pentru recomandare. Cartea respectiva, ambele volume sunt in posesia mea. Pentru asta am intotdeauna un pic de timp :)
Val, revin la recomandarea mea mai veche: evaluarea beneficiilor secundare ale simptomului care pot anihila demersul terapeutic. Dar chiar si in acest caz, etic ar fi fost sa fii confruntata cu ele pentru a putea face o alegere.
Mesajul tau ma face sa vreau sa iti dau acest feedback: esti speciala, esti importanta, esti valoroasa. Stiai? Eu cred ca in sfera asta graviteaza beneficiile simptomului.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
cipcipcip spune:
Principesa, e de apreciat contributia ta pe forum, dar eu ma tot gindesc de mult sa te intreb, de ce folosesti limbajul asta asa de greoi, eu personal nu ma consider o ignoranta, dar trebuie sa citesc de cel putin 3 ori pina inteleg ceva din ce scrii. Eu cred ca nici pacientii nu apreciaza cind psihologul le vorbeste ca de la catedra. Nu o lua ca pe o rautate, dar pe mine personal chiar ma intriga modul tau de exprimare. (de ex ce naiba inseamna cenestopatii????). Sper sa nu te superi, ia-o ca pe o critica constructiva 
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
miau-miau spune:
ca tot ai apucat sa scri tu asta, cipcirip :) chiar stateam si ma gindeam, de ce ma incearca un sentiment de iritare usoara cind citesc sau aud anumiti phihologi (nu toti, dar multi). Mai ales ca mie de fapt imi place ideea, ma intereseaza intr-o oarecare masura, mai si citesc pe ici pe colo. Acum stiu: e limbajul standard, modul de exprimare. Dar nu stiu daca apare ca urmare a practicarii meseriei, sau daca trebe' sa il ai ca sa incepi sa practici meseria.
Andrada spune:
Cred ca un limbaj profesional nu lasa loc la multe interpretari (important in psihologie) pe cind un limbaj familiar ar putea isca intelesuri diferite.
Mie cel mai mult imi place ca rezolva situatiile cu respect pentru copil si emotiile lui.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
cipcipcip spune:
Miau-miau, eu nu cred ca e limbaj standard de loc, sau o fi moda in Ro, eu am fost la 2 psihologi (nu romani)la viata mea si vorbeau pe intelesul tuturor, baza se pune pe apropierea de pacient pentru a-l face sa se deschida si sa se simta relaxat, nu a-l inhiba prin folosirea unui limbaj de specialitate exagerat. Si mai ales ca psiholog trebuie sa stii zic eu sa te cobori la nivelul fiecaruia, limbajul pompos il pastrezi pentru conferintele de specialitate
Ca chirurg de exemplu merge sa vorbesti ca de la catedra, chiar cistiga respect, dar ca psiholog, cind trebuie sa te apropii de sufletul oamenilor, eu zic ca mai mult strica, eu personal nu as merge niciodata la un psiholog care vorbeste ca Principesa.
(stiu ca e off topic si nu vreau sa supar pe nimeni, eu imi spun doar parerea)
Andrada, eu cred ca din contra, limbajul profesional lasa loc la mai multe interpretari atunci cind nici macar nu il intelegi adica daca psihologul imi vorbeste cu cuvinte pe care trebuie sa le caut in dictionar ca sa pricep, unde e comunicarea? nu prea vad cum m-as simti in largul meu in cabinetul cuiva care-mi vorbeste ca unui profesional, cind eu nu sint de specialitatea respectiva, ci doar un simplu pacient care am venit acolo sa gasesc intelegere si sa caut solutia la niste probleme pe care poate nu le-am povestit nimanui niciodata. A merge la psiholog e din start o treaba destul de delicata, cere mult curaj sa recunosti ca ceva nu e in regula cu tine si ai nevoie de ajutorul unui psiholog, deci de la inceput esti intr-o pozitie vulnerabila. De asta cred ca e fundamental ca un psiholog sa fie capabil sa creeze o atmosfera relaxata si de incredere.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
Principesa spune:
Miau-miau, cipcipcip, multumesc pentru critica constructiva!
Andrada, multumesc pentru feedbackul pozitiv!
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Val_ spune:
Principesa, inca o data iti multumesc pentru sfaturi.
Apropo de limbajul folosit, uneori este intr-adevar cam pretios (si eu a trebuit sa caut intelesul cuvantului cenestopatii), dar eu cred ca este mai importanta intentia de a ajuta. Cel putin pentru mine.
In afara de asta, ma gandesc ca este posibil ca acest mod de exprimare sa fie un semn de consideratie la adresa noastra, pe care ne percepe ca fiind inteligente si informate.
giulia71 spune:
Principesa, indraznesc sa ridic si eu aceeasi problema cu care s-a confruntat Val si anume, cum ne dam seama daca un terapeut e bun sau nu (in sensul daca ma ajuta sau nu).
Eu vorbesc din experienta personala, unde crede-ma ca am schimbat multi terapeuti...
De ce oare? Petru ca dupa cateva sedinte bune, ma tot asigurau ca e ok, ca o sa fie bine, ca o sa reusesc sa trec peste. Eu plecam din cabinetul lor cu impresia asta si dupa ce ajungeam acasa iar mi se facea rau,ma apuca frica, gandurile negre, disperarea, samd
.
Asa ca...o luam de la capat si prea mult ajutor nu am simtit din partea lor?!
Poate nu ma exprim prea bine! Ajutorul dat de un terapeut ,din punctul meu de vedere,consta in skils-urile pe care le da pacientului ca atunci cand acesta se simte rau sa le utilizeze si sa treaca mai usor peste momentele grele.
Adica ce sa faca un pacient depresiv cand acasa/la serviciu il apuca disperarea si simte ca nu mai poate continua asa...
Sau cum trebuie ajutat un anxios caruia a ajuns sa-i fie teama si de umbra lui?
Cu multumiri!
Sa auzim de bine ;)
Val_ spune:
Giulia ai pus punctul pe i. Am exact aceleasi intrebari (de mult timp) si cred ca daca as gasi un raspuns la ele probabil ca echilibrul meu emotional nu ar mai fi atat de fragil.
giulia71 spune:
Val, vrei sa vorbim pe mess?
Sa auzim de bine ;)