sa divortez sau....sa -l accept asa
Raspunsuri - Pagina 3
carmensilva spune:
multumesc dragilor chiar mi-ati fost de mare ajutor ,desi rezultatul e acelasi macar imi dati curaj.
el e decis ca nu-si calca orgoliul -si n-are decat 29 de ani de parca n-ar avea timp sa faca alta casa asa-mi spune ca nu are timp si ca voia sa se distreze.e suparat ca plateste facturile pe numele meu.si ca de ce sa nu-si ia masina,sa-mi dea mie bani de cheltuiala ca nu-mi mai ajunge?si ca a fost servitor ca daca mama l-a rugat sa mearga cu ea undeva el n-a zis nu.pai io daca o trezesc la 5 dimineatza sau la 3 noaptea pt el,mama nu zice nu,daca el avea nevoie de bani imprumut n-a zis nu ,ca se ducea si lua din alta parte si tot ii dadea,daca era ceva in plus ne dadea si noua o cafea ,o bomboana ne gatea sa nu ne stresam,daca nu voiam nu mergem la masa nu ma obliga,nu intra la noi doar dupa ce s-a nascut bb si el nu era acasa ,plus ca masina era a mamei ,el o folosea dar se supara daca cerea si ea sa fie dusa undeva.pai s-o lase acasa,si nu-l deranja.etc .deci oricum n-are importantza ce si cum acuma dar daca s-a ajuns aici....n-are rost sa ne aruncam noroi in fatza .el a revenit in tzara cand avea fata 6 luni.si nu prea pare interesat deoarece acum mi-a zis sa -i gasesc un tata mai bun.si iar crede ca am vorbit cu mama.ca nu i-am zis de voi.isi da seama ca-s sfatuita!oricum va multumesc si sa stiti ca asa e ,nu ma iubeste n-are rost sa stam legati pt copil.o sa-si dea seama prea tarziu ca a gresit.
Elise spune:
n-am sa inteleg niciodata ce conteaza a cui e casa daca voi vreti sa fiti o familie si de acum incolo!!!
problema asta se pune in discutie in caz de despartire, divort, partaj, nu asa... ca din senin nu-i mai cinvine ca e casa ta!!!
Daca pina acum nu l-a incomodat, ce s-a schimbat?
Din ce motiv a avut revelatia asta?
Elise
michelle7 spune:
Si eu am avut apt pe numele meu dar sotul meu nici o clipa nu a pretins sa-i cedez jumatate din apt. Ar fi si culmea. Sa-i dau jumatate din munca parintilor mei in caz de divort !!!!!
CristinaT spune:
Am citit ce ai scris acum, ti-am raspuns si pe e-amil. pur si simplu nu inteleg. Incerc sa mna pun in locul lui. Cand as zice ca poate iti gaseste un tata/parinte mai bun? cand m-ai critica tot timpul. Cand m-ar deranja casa in care stau. Cand mi s-ar zice la orice cuvant: casa e a mea tu poti sa pleci.
Nu trece casa pe numele lui desigur.
Dar daca va iubiti poate ca e cazul sa luati o pauza. Si sa stii ca in viata nu e totul sa bagi bani in casa. Aveti o casa, poate ca va trebuie si o masina cu care sa plecati undeva sa va simtiti bine. Daca s-a pacalit o data cu o masina proasta, probabil ca a doua oara va vrea una noua. Eu asa vad lucrurile.
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
corinadana spune:
Nu pune casa pe numele lui!!!!
corinadana mama Ralucai www.ralucaostoia1.exploretalent.com
adrienne12 spune:
Absolut de acord cu Rufus. Nici daca iti pune pistolul la timpla nu il trece pe actele casei!!!
michelle7 spune:
daca se simte prost sa stea in casa altuia spune-i sa plateasca chirie si atunci e casa lui.
Melody spune:
Eu sa stii ca il inteleg intr-un fel.Pentru ca si eu am fost intr-o situatie ca sa zic asa, asemanatoare.
Adica sotul meu a avut si el un apartament inainte de a ne casatori. De fapt, inca platea rate la apartament cand ne-am cunoscut. Si chiar cand ne-am casatorit mai avea de platit inca multe rate.Toate au fost bune si frumoase intre noi, chiar daca ai lui nu m-au dorit de nora si au facut tot posibilul sa ne desparta, dar nu au reusit.Ei, si am avut neplacuta surpriza de a afla ca, chiar inainte de nunta, cu o saptamana, el s-a dus cu parintii lui sa achite toata suma ramasa, cam vreo 500,000 vechi.Pe care parintii lui i-a dat sotului meu ca sa achite, doar ca sa fie considerat apartamentul lui, achitat in totalitate INAINTE de casatorie, ca eu, sotia lui sa nu am nici un drept asupra acestui apartament.
Da-ti seama cat de nasol si tradata m-am simtit cand am realizat ca el a facut chestia asta,(la indemmnul parintilor)dar totusi, pentru ca nu avea incredere in mine!
Bineinteles ca am avut o discutie aprinsa, in care l-am intrebat, chiar pe el, care a fost motivul pt care, cu o sapt. inainte de casatorie, a facut chestia asta( de parca nu era CLAR!)
El a incercat sa ma convinga, ca de fapt el are incredere in mine, ca el nu vrea sa se desparta de mine niciodata,si asa mai departe.
Atunci l-am intrebat de ce nu ma trece si pe mine in contract daca vrea sa imi demostreze, ca de fapt el are incredere in mine. Nu a vrut, asa ca am incheiat discutia.
Dar peste vreo 3 ani am hotarat sa plecam din tara.
Asa ca am hotarat sa vindem apart., pt ca nu aveam destui bani, iar parintii lui au fost total impotriva, chiar si la plecarea noastra.
Si atunci, l-am vandut, impotriva vointei parintilor, care, daca nu ar fi platit suma ramasa, ar fi avut dreptul legal sa se opuna, pt ca erau giranti in contract.Asa, ca, dupa ce au incercat cu tot felul de motive, certuri, sa ne convinga sa nu il vindem, noi tot l-am vandut.
Si acum, suntem aici, unde avem casa NOASTRA, cu numele amandoura in contract, nu doar al lui.
Eu nu iti spun acum ca tu trebuie sa il treci pe el in contract, am vrut doar sa spun ca il inteleg ca se simte "strain", pt ca este doar al tau acest apart.
Aici depinde doar de tine, daca te iubeste cu adevarat, daca vrea sa mai fiti impreuna, sau doar vrea sa il puteti imparti, in caz de divort...
AB
daniela_b spune:
De ce conteaza atit de mult hirtiile astea?
Inteleg ca atunci cind un bun este dobindit prin straduinta ambilor soti in timpul casatoriei si exista vreo incercare dubioasa din partea unuia din ei, prin inselaciune, sa-l excluda pe celalalt intr-un fel sau altul de la drepturile asupra lui, sa fie o problema.
Dar cind exista situatii ca cele de care s-a vorbit aici, nu inteleg de ce se discuta despre lipsa de incredere, drepturi, partaje in caz de divort etc.
Se pleaca la drum intr-o casnicie cu ideea ca o sa divortezi?
Si, vai, ce-o sa te faci atunci ca nu ai dreptul la jumatate?
Pai, atunci eu trebuia sa ma impusc, in ziua in care am descoperit ca imediat dupa nunta noastra nu s-a respectat intelegerea conform careia parintii mei plateau toate cheltuielile de nunta ( inclusiv chilotii mirelui ca sa zic asa..) in timp ce parintii lui ne daruiau un apartament cu acte in regula.
Au trecut 8 ani pina in ziua in care, fortati de imprejurari si pentru ca sotul meu urmarea sa obtina un credit, au mers la notar si au scris un act de vinzare-cumparare care incepea cam asa:
"noi, X si Y, vindem fiului nostru W, necasatorit, imobilul compus din..bla-bla-bla".
Lasind la o parte ca era fals in acte (ce-o fi fost in mintea lor?) cuvintul "necasatorit" mi s-a infipt mie in inima, insa nici macar nu am comentat.
Nu e nevoie sa vina nimeni sa-mi spuna ca el este sau nu casatorit cu mine. Eu stiu mai bine.
Desigur ca m-a durut un pic aceasta grija excesiva, dupa 8 ani in care relatia mea cu socrii era atit de buna. M-a durut vreo 5 minute.
Nu-mi pasa de apartament, nu-mi pasa de acte. Imi pasa de viata mea impreuna cu el si care nu a fost tocmai cimpie cu flori dar uite ca preocupindu-ne permanent de relatie, am reusit sa o imbunatatim.
Si, credeti-ma, nu actele si nu proprietatile ne-au ajutat.
Judecind cu toata onestitatea eu nu as fi putut dormi linistita, in cazul unui divort plecind cu jumatate din ce au muncit altii.
Pur si simplu nu ma vad frecindu-mi palmele cu satisfactia ca am "invins" la partaj! Ce mai victorie!
Carmen, sotul tau nu a muncit pentru cumpararea casei.
Punct.
Daca a muncit in schimb pentru intretinerea ei,dotari, imbunatatiri si mai stiu eu ce si asteapta recompense in cazul unui divort, legea o sa-l puna in drepturi.
Insa, pina acolo, straduiti-va sa lucrati in folosul vostru si al relatiei.
De mare importanta mi se pare si sa clarifici sitatia, spunindu-i o data pentru totdeauna ca totul va ramine asa cum este acum, apartamentul este al mamei tale si ca daca te iubeste, iubirea lui va darima si acest munte care i se pare lui ca va desparte...
Dar sa ai grija la ton si la cuvintele folosite, sa nu-l ranesti mai rau.
Reactia lui mi s-ar parea "logica" doar in cazul in care ati avut diverse dispute in care tu ii subliniai cumva ca e doar casa ta!
Si de aici sa vina frustrarea si obsesia de a fi trecut in acte.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Elise spune:
sa-ti explic cum e situatia noastra: sintem casatoriti de citiva ani, si locuim in apartamentul meu ( nu dat de mama sau de tata, ci platit integral chiar de mine inainte sa-l cunosc pe el).
Acum 2 ani ne-am apucat sa il renovam, inca mai avem de "reconstruit" baia si un dormitor.
Logic, a intrat o caruta de bani in lucrarile astea.
Dar noi beneficiem, amindoi, si in egala masura, de facilitatile pe care le-am platit: indiferent pe numele cui e apartamentul, amindoi am facut eforturi pentru ca amindoi traim intr-un mediu mai bun daca il aranjam.
Nu numai eu, nu numai el.
Incercam sa corespunda gusturilor fiecaruia.
A vrut bar, am fost de acord sa-l faca.
A umplut casa de ditai ghivecele de flori, cred ca sint 50 (mie mi se pare... nenatural sa tin atita pamint in casa, cu cite o oarece salata infipta in mijloc... sorry pentru insensibilitate 
)
A facut-o si asta, altfel nu se simte omul bine.
Singura chestie pe care nu am reusit sa o implementam este cada "ingropata", pentru ca ar trebui sa o construim in spatiul vecinului de dedesubt, si aici ar fi o problema. 
in rest, fiecare si-a facut mofturile si am incercat sa le impacam pe toate, sa creem un camin ideal pentru amindoi.
actele n-au nici o relevanta pina la urma.
singurele dati in care s-a pus in discutie faptul ca asta e apartamentul, "spatiul" meu au fost in caz de despartire, divort, separare temporara...samd.
Altfel, traim amindoi fara apasari.
Elise