Am fost dansatoare

Vreau sa va intreb daca este cineva pe acest forum care este in situatia mea si anume , eu la varsta de 19 ani am devenit dansatoare in cluburi prin Bucuresti ,in tara si am fost plecata si in Japonia .Am facut asta ca mi-a placut si bineanteles ca am castigat si bani destul de frumosi din asta .In timp ce eram in Japonia ,lasasem acasa un iubit cu care pana la urma mi-am intemeiat o familie ,iar acum avem un baietel de toata frumusetea in varsta de 2 ani . Am fost dansatoare timp de 7 ani , dar atunci nu mi-am pus aceasta intrebare si anume daca o sa am un copil ,ce ii voi spune ca am facut in viata si cum l-am cunoscut pe tatal lui ,ce ii voi raspunde? Asta atunci cand va creste destul de mare si vor incepe si aceste intrebari .Vreau sa va spun ca eu inca de pe acum ma gandesc si nu stiu ,oare sa-l mint ,sau sa-i spun adevarul ,dar exista pericolul sa ma urasca si sa ma judece .Voi ce ati face in locul meu? In acest moment sunt casnica iar la inplinirea varstei de 3 ani a baiatului meu vreau sa-mi deschid o afacere .As putea sa-i spun ca m-am ocupat cu afacerea asta de la 19 ,20 de ani ?

diadaniela spune:

Eu nu cred ca ar trebui sa-ti fie rusine ca ai fost dansatoare .E o meserie ca oricare alta .Nu vad ce e rusinos aici .Eu am o prietena care a fost dansatoare si e super ok.E o fata ,desteapta ,moderna, sufletista si in nici un caz nu ii este rusine cu trecutul ei.Eu nu m-as feri de copilul meu daca as fi in locul tau. Parerea mea!


,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

rodicaosoian spune:

Si eu zic ca si diadaniela,nu trebuie sa iti fie rusine ca ai fost dansatoare,daca tu sti ca banul acela la-i facut cinstit, atunci trebuie sa fi mandra ca ai fost dansatoare,si cred ca baietelul tau va fi foarte mandru de mamica lui.

cipcipcip spune:

subscriu la ce au spus fetele, nu e nici o rusine in a fi dansatoare. sa nu-ti fie rusine cu ceea ce esti sau ai fost.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

Menna spune:

Subscriu si eu la ce au scris fetele...insa clau2toma ,eu consider ca-ti pui astfel de probleme mult prea devreme si sincer, care copil la o varsta atat de frageda isi intreaba mama de trecutul ei,din moment ce nici nu stie ce inseamna asta ... si in fond,cine iti cunoaste tie trecutul?! daca tu consideri ca nu esti mandra cu ceea ce ai facut,desii numai tu stii ce sacrificii a trebuit sa faci ca sa poti si tu la un moment dat sa-ti intemeiezi o familie, spune-i pur si simplu ca mama a fost dansatoare ,iar cand veti vedea la tv o balerina,da-o pe ea k exemplu la ceea ce ai facut tu ...desi eu una ,crede-ma pe cuvant,ca nu mi-am intrebat mama care a fost viata ei dinainte de a ma naste ...am intrebat-o ,sigur,dar nu am insistat cu interogatoriu,cand,ce,cum si de ce!? ...in fond,nu e treaba mea ca si copil (la 27 de ani imediat) ce a facut mama mea cu viata ei,pe mine ma priveste si m-a marcat ce a facut mama dupa aparitia mea ...si a facut numai lucruri bune pt casa ei si copii ei ...iar pt asta o iubesc si sunt mandra ca e mama mea
Ai incredere in tine ...ce sa mai zic ... decizia iti apartine .
Numai bine

Menna

"I am still determined to be cheerful and happy, in whatever situation I may be; for I have also learned from experience that the greater part of our happiness or misery depends upon our dispositions and not upon our circumstances..."

www.animapro.org/" target="_blank">Intra aici si alegeti catelusul spre adoptie - SI EI AU DREPTUL LA VIATA!!!
"Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMA." - Articolul 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor, Paris 1978.

Alyssa spune:

Ei na!!!... Eu am doua fetite si aia mare are sase ani... Dar niciodata nu m-au intrebat ce am fost eu inainte! ... Copiii nu au conceptul asta de "inainte, in tineretea ta"... Ei te stiu mama si cu asta basta!
Eu cind le arat fetelor mele poze cu mine cind eram mica nu le vine sa creada ca de fapt eu sint aceea.
Si daca vreo persoana rautacioasa va avea grija sa ii spuna copilului tau despre trecutul tau (nimeni nu are dreptul sa te condamne!)atunci nu cred ca va trebui sa te dezvinovatatesti in fata copilului cu nimic. Spune-i in linii mari ca este adevarat, a fost o perioada din viata ta si nu da amanunte...

Si de ce trebuie sa umpli golul acestor ani cu o minciuna... ca te-ai ocupat de afacerea pe care vrei sa o deschizi... inca de la 19 ani?... Pai ce... trebuie sa ii scrii copilului tau CV'ul complet???...

otis41 spune:

Subscriu la ce au scris fetele, nu ai de ce sa te ascunzi din moment ce ai obtinut un ban muncit fara sa afectezi pe cineva in vreun fel!

roxana1974 spune:

nici eu nu m-as rusina, chiar deloc. e ok sa fii dansatoare! important e sa ai bun simt si sa-ti educi copilul cum trebuie! va rog sa nu radeti, dar eu mi-am dorit sa fiu dansatoare....doar ca nu mi-a iesit...

michelle7 spune:

1.nu e nici o rusine sa fi dansatoare
2. nu fabrica o minciuna pt ca daca vreodata afla adevarul te va acuza ca l-ai mintit .mai bine evita subiectul si daca vreodata afla , spune-i foarte sincer si foarte evaziv ( si evident fara sa te scuzi ) ce ai facut.
Pe mine mama m-a mintit cu o prostie si am fost tare frustrata o vreme din cauza asta, pt ca aveam impresia ca nu o mai cunosc. In incercarea ei de a ma stimula sa invat imi spunea ca ea a fost de zece in facultate ca a terminat facultatea a 2 din promotie etc etc ceea ce a fost adevarat , atata doar ca eu am descoperit diploma de facultate si am observat ca ea a mers la facultate la 5 ani dupa terminarea liceului . Pentru mine , pt ca mi se spunea " ori intri la facultate din prima ori ajungi la coada vacii" a fost un mic soc. Si acum tin minte sentimentul neplacut cand am descoperit minciuna, asta pt ca un copil , care are incredere 100% in mama, accepta greu ca centrul universului lui l-a mintit.

clau2toma spune:

Nu ati inteles .Mie nu mi-e rusine cu ce am fost ,iar acum daca as avea posibilitatea , as dansa din nou ,dar stiu ca acest lucru nu mai este posibil .Copilul meu bineanteles ca nu o sa intrebe pana la eu stiu 12 ,13 ani nimic ,dar pe urma vine curiozitatea exact cum am facut si eu la varsta de 12 ani de am inceput sa-mi interoghez parintii cu fel si fel de intrebari despre trecutul lor ,despre cum s-au cunoscut ,despre ce au facutininte sa venim noi pe lume si despre cum ne-a crescut . Iar eu mai am prietene care au fost colege cu mine de club si care vin pe la mine pe acasa , deci si una dintre ele ar putea foarte bine sa spuna ceva nevoit bineanteles care sa-i ridice suspiciuni baiatului meu la o anumita varsta iar de aici intrebarile .Eu nu stiu cum va reactiona copilul meu la toate astea si nu vreau sa ma judece gresit .Atata tot .Nu cred ca este prematur sa ma gandesc de pe acum la toate astea , sau gresesc cu ceva?

roxana1974 spune:

pai, in opinia mea, trebuie sa ai grija ca in momentul in care vor veni intrebarile (care vor veni cu siguranta!) sa stii cum sa-i raspunzi. atitudinea ta in momentele alea va face toti banii! ii vei raspunde sincer, cu constiinta impacata si accentuand faptul ca ai avut o meserie absolut normala si nu e nimic iesit din comun in viata ta...cu cat te ascunzi, cu atat suspiciunile vor fi mai mari si mai ciudate...banuielile, fara un suport real dau nastere la aberatii...asa ca ai grija ca micutul sa nu banuie nimic, adica sa stie tot