Reinventarea cuplului

Cu voia psihologilor de la aceasta sectiune si a moderatorilor de pe forum vreau sa copiez mai jos un articol gasit pe un alt sait .
Articolul este defapt un interviu cu psihosociologul JACQUES SALOMÉ si pe mine m-a ajutat sa imi reevaluez rolul de sotie, descoperindu-ma intr-una din crizele specificate de Salomé am reusit sa inteleg mai bine rolul sotiei si al sotului in cuplu. In speranta ca lectura lui va va fi de folos, iata-l:

Cu ceva timp in urma, s-a vorbit mai mult decat de obicei despre Jacques Salome. Ce mai e de spus despre el? Este psihosociolog, de origine franceza. A devenit cunoscut odata ce "a indraznit" sa demoleze mitul comunicarii instinct, al comunicarii spontane, sustinand ca a comunica, a relationa cu ceilalti este ceva ce se invata, este respectarea unui set de norme, numite de el reguli de igiena relationala si impartasite lumii ca metoda E.S.P.E.R.E. (Energie Specifica Pentru o Ecologie Relationala Esentiala). Si despre ce altceva vi s-ar fi parut mai nimerit sa vorbim cu el? Despre cuplu, deci, cu Jacques Salome.
In dialog cu Valentina Vuxanovici

121.ro: Care sunt etapele comunicarii in cuplu?
Jacques Salome: Atractia, sentimentele si apoi dorinta de a se proiecta in viitor pentru a construi ceva impreuna. Apoi, odata ce suntem impreuna, trebuie sa se indeplineasca trei conditii:

1. Trebuie sa avem capacitatea de a intra in alianta, de a se lega - pentru asta, trebuie ca inainte sa fii dezlegat. Nu te poti lega de o femeie sau de un barbat daca nu esti dezlegat de trecut (de o alta dragoste sau chiar de parinti);

2. Capacitatea de angajare - sa fii suficient de autonom (financiar sau afectiv); daca eu nu sunt indepedent din punct de vedere material, ii voi cere partenerului meu sa ma sustina. La fel si daca nu sunt independent din punct de vedere afectiv: imi va fi in permanenta teama ca partenerul ma va parasi. Facem o paranteza si spunem ca, in general, in cuplu, de aceea apare separarea, pentru ca cei doi nu sunt independenti din punct de vedere afectiv.

3. Capacitatea de a construi un vis impreuna: de a avea un copil impreuna, de a construi o casa impreuna, de a ne face un vis impreuna, de a imbatrani impreuna. De-a lungul timpului, cand se deruleaza viata unui cuplu, vor fi trei crize. Prima criza se intampla odata cu iesirea din fuziune. Prima etapa din viata unui cuplu este fuziunea, cand cei doi parteneri sunt la inceput, sunt indragostiti, fac totul impreuna. Apoi, descoperim ca nu avem chiar aceleasi gusturi. A doua criza: diferentierea. Vom trece de la unul la doi. Si atunci intervin discutii de genul "poate te-am lasat sa crezi ca-mi plac prietenii tau sau sa joc tenis, dar nu este chiar asa... Sunt altfel decat tine". Si atunci apare tensiunea. Cel care sufera si nu suporta ca celalalt se indeparteaza va incepe razboiul pentru a deveni din nou ceea ce au fost. Multe cupluri se separa in acest punct al diferentierii. A treia criza este descoperirea faptului ca in cuplu exista de fapt "trei" si aceasta inseamna ca exista el, ea si relatia dintre ei, care, pentru a supravietui, trebuie in permanenta hranita. Relatia este ca o conducta prin care circula tot felul de mesaje, ale mele catre partener, ale partenerului catre mine. Am prefera sa circule doar mesaje pozitive, dar, din nefericire, in multe cupluri circula multe mesaje negative: "ar trebui sa-ti lasi parul sa creasca, ar trebui sa te ingrasi/sa slabesti, sa faci dragoste cu mine cand am eu chef, ar trebui sa o iubesti pe mama...". Multe cupluri cand ajung in acest punct risca sa se separe. Daca se traverseaza cu bine aceste trei crize, cei doi pot ramane impreuna pana la adanci batraneti.

121.ro: Aceste crize se petrec in ordine cronologica?
Jacques Salome: Da, sunt in ordine cronologica. Durata crizelor e diferita la fiecare cuplu, ele pot sa dureze cativa ani, cateva luni.

Cam in toate tarile se intampla la fel, fie ca e in Japonia, in Franta, in Romania. Deci, se poate spune ca sunt inevitabile.

Mai exista o criza importanta in viata cuplului si anume criza varstei a treia. Copiii au crescut, munca devine mai putin importanta si ne trezim ca "noi doi" nu mai avem nimic intre noi. Si multe cupluri se separa la pensie, dupa 20 si mai bine de ani. Pentru ca de fapt ceea ce-i mentinea impreuna era fie munca, fie copiii, fie ceva ce-si propusesera sa faca impreuna: "20 de ani ne-am facut o casa impreuna si dupa ce am terminat-o ne dam seama ca am construit o casa, dar nu ne-am construit pe noi intr-o relatie".

121.ro: Care sunt semnele care ar trebui sa-ti dea de gandit intr-o relatie de cuplu?
Jacques Salome: Unul dintre semne: sexualitatea. Unul dintre cei doi incepe sa se indeparteze. Este un semn important, pentru ca ceea ce se distinge in relatia unui cuplu, dintre toate celelalte lucruri care le facem impreuna, este sexualitatea. Putem lucra impreuna, face tot felul de lucruri impreuna, dar, ca si cuplu, cel mai intim element este sexualitatea.

Un alt semn este cand descoperim ca partenerul nu este relatia noastra principala. Exista relatii care sunt mai importante decat cea de cuplu: o relatie cu o prietena, o pasiune, munca... Putem descoperi ca avem doar o relatie de coabitare economica, parentala (ne crestem copiii), dar nu o relatie de cuplu.

Pentru ca ceea ce caracterizeaza relatia de cuplu este intalnirea tuturor limbajelor: al emotiilor, al sentimentelor, al energiilor, al gesturilor, al inconstientului (foarte important). Poate ca partenera nu este constienta ca-mi aduce aminte de fetita de care eram indragostit cand eram mic. Sau ca ochii lui sunt ochii actorului de care eram indragostita in adolescenta. Eu cred ca sunt iubit pentru mine, cand de fapt, fiecare vede in cineva pe altcineva pe care il iubeste. Relatia de cuplu inseamna toate aceste limbaje si, mai mult decat atat, exista aceasta proximitate, intimitate fizica: facem dragoste, dormim impreuna. Aceasta intimitate - de care putini oameni sunt constienti - va trezi mica fetita sau micul baietel care exista in noi. Acesti fosti copii se vor trezi umiliti, raniti, exigenti, furiosi... tot ce exista in noi, in esenta, ceea ce face ca atunci cand ajungem la masa sau in pat sau in masina impreuna, sa avem, de fapt in relatie, un adult si un copil. De aici apar tot felul de decalaje pe care celalalt nu le pricepe. Pentru ca, de exemplu, eu ca barbat, m-am casatorit cu o femeie, nu cu o fetita, care, uneori cere tandrete. Pe cand eu, de exemplu, as vrea o relatie intima. Se poate intampla, in alte cazuri, ca femeia sa vrea sa fie ca o mama pentru barbat. Si atunci il va pune sa inchida capacul la pasta de dinti... Iar barbatul, ca adult, nu va accepta aceste lucruri pentru ca se va simti pus in inferioritate.
Aceste mici detalii care, acumulate, creaza tensiuni si suferinta.

121.ro: Cineva din afara cuplului vede cand apar aceste crize?
Jacques Salome: Sigur ca da. Oricine poate sa vada... De multe ori in comportamentul adultilor de langa noi putem vedea tocmai aceste comportamente de copil care sufera. Dar nu putem sa facem nimic, pentru ca acel baietel care sufera nu accepta sa fie vazut asa de catre cei din jur. De aceea suntem neputinciosi, ca prieteni, sa ajutam.

E aceeasi situatie ca atunci cand suntem parinti si vedem cum sufera copilul nostru. Nu putem face nimic. Cand ne vedem copiii casatoriti gresind, nu putem sa-i ajutam.

Trebuie sa faci o munca cu tine insuti... De aceea, o psihoterapie de cuplu inseamna a face o munca cu tine insuti, prin care ajungi sa te intelegi mult mai bine si ajungi sa intelegi ce rani trezesc in tine anumite lucruri din viata de cuplu.

121.ro: Care sunt pasii pe care un cuplu ajuns intr-una dintre situatiile de criza ar trebui sa-i parcurga pentru a se "reinventa", dupa cum spune si titlul seminarului pe care l-ati sustinut si in Romania?
Jacques Salome: Cred ca ar trebui sa fie constienti de tot ceea ce am spus pana acum. Nu este important ceea ce EA sau EL spun si fac, ci ceea ce EI inteleg din asta. In momentul in care spui un lucru, la mine se raneste ceva ce am trait odata. Dar noi ar trebui sa discutam despre ceea ce ai spus tu, de ce ai zis sau de ce nu ai zis ceva. Degeaba se intampla aceste discutii, in principiu, pentru ca important este ceea ce ai simtit cand s-a pus in discutie acel subiect.

Ar trebui sa scriem cu ruj pe oglinda din baie: in cuplu nu ar trebui sa existe nici acuzatii ("e greseala ta", "niciodata nu esti aici"), dar nici autoacuzatii ("nu sunt atat de inteligenta ca tine", "nu am facut aceleasi lucruri ca si tine", "tu ai avut parinti care te-ai iubit, ai mei au divortat"). Deci, nici acuzatii, nici autoacuzatii, ci responsabilitate. Aceasta e cheia. Ce atinge in mine ideea, gandul ca tu ai putea sa ai alta relatie? Ce atinge in mine ideea ca munca ta e mai importanta decat mine? Ce atinge in mine faptul ca eu inteleg ca te intereseaza doar relatia sexuala? Si altele asemenea. Trebuie sa ne oprim sa-l acuzam pe celalalt. Trebuie sa invatam responsabilitatea.

Obstacolele care apar in relatie sunt normale. Nu poti sa-l schimbi pe celalalt, dar poti schimba relatia cu celalalt. Nu mai vorbesc despre el, vorbesc cu el. Nu-l mai las sa vorbeasca despre mine, ci sa vorbeasca despre el. Este o regula de baza. Invat sa ma definesc si nu sa ma las definit de celalalt. In anumite domenii, sotul defineste partenera, iar in altele se intampla invers.

De exemplu, eu am spus de 100 de ori ca nu-mi place carnea, dar ea gateste carne, pentru ca are impresia ca e buna pentru mine. Alt exemplu: daca in relatia intima, partenerul se grabeste foarte tare sa mangaie sanii partenerei, pentru ca asa a vazut la televizor sau asa i se pare lui normal sa faca, poate ca ea este intr-un moment mai sensibil sau nu vrea ca mangaierea sa aiba loc chiar acolo. Dar partenerul nu va asculta si va face in continuare cum crede el.

Sau: ea are nevoie de intimitate, in baie, sa se spele, sa se faca frumoasa. Si eu, cum am vazut-o in baie, cred ca e pregatita pentru mine.

E paradoxal, dar in cuplu exista foarte multe transgresiuni. Facem cu sotul sau sotia lucruri pe care nu indraznim sa le facem cu un prieten sau un strain: injurii, descalificari ("nu esti in stare sa faci nimic in bucatarie"), ceea ce cu un prieten nu indraznim. De aceea in cuplu exista atata violenta verbala, morala si chiar fizica.

In Franta, 4 din 10 femei maritate marturisesc ca au primit lovituri fizice. Acesta este paradoxul cuplului. Ca si cum faptul ca traim impreuna ne da dreptul de a face multe lucruri. Asa se intampla de exemplu de fata cu prietenii: "uite, iar a venit tarziu, nu e in stare de nimic".

Trebuie sa fim vigilenti, pentru ca dragostea nu-ti da dreptul sa-l maltratezi pe cel pe care il iubesti. E o regula de igiena relationala.

121.ro: Care ar fi urmatorul pas pe care il vedeti pentru cariera dvs?
Jacques Salome: As vrea sa scriu un roman! Am scris 46 de carti, care sunt eseuri, carti de reflectie, am scris nuvele, dar imi doresc sa scriu un roman. Continuu sa ma lupt pentru introducerea disciplinei "comunicare" la scoala, asa cum se invata literatura sau matematica.

Ar trebui sa incepem foarte de devreme sa invatam sa comunicam, pentru ca ne va folosi pe parcursul vietii, in relatiile de cuplu, in munca...

121.ro: Un roman autobiografic?
Jacques Salome: Nu... Cand scriem o carte, un roman, e ca si cum am fi Dumnezeu. Facem pe cineva fericit, il facem sa moara...

121.ro: Daca ati avea puterea sa schimbati ceva in viata dvs, ce ati schimba?
Jacques Salome: Nu regret trecutul meu, chiar daca a fost dureros si dificil. Imi spun de multe ori ca m-am nascut la 35 de ani. E adevarat ca n-as vrea sa mai traiesc odata aceleasi vremuri. Stiu insa ca datorita acelor momente din viata mea am devenit cel care sunt astazi. Daca as avea putere, as vrea sa devin un lingvist. Mi-ar placea sa stiu cat mai multe limbi. Regretul meu cel mai puternic este ca nu am o bagheta magica, pentru ca, in felul acesta, cunoscand atatea limbi, ne putem amplifica descoperirile culturale.




O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauti.

olguttza spune:

Din aceeasi serie si, poate, ca o explicitare a interviului de mai sus, dar de pe alt www.prieteni.ro/tentatii/articole/articol-Lucruri_esentiale_pentru_o_mai_buna_comunicare_in_cuplu_-0-207.html" target="_blank">sait. Este un eseu al lui Salomé, pe aceeasi tema, a relatiei si a comunicarii in cuplu.
Mi-ai ajutat mult, Alina, si deja am inceput si eu reevaluarea. Ramane ca si partenerii nostri sa fie de acord s-o faca .



Lucruri esentiale pentru o mai buna comunicare in cuplu


“Cum se poate ameliora comunicarea dintre un barbat si o femeie care locuiesc impreuna?” Este riscant sa ne aventuram in gasirea de raspunsuri la acest tip de intrebari, deoarece putem sa cadem in capcana sabloanelor si a retelor general-valabile. Un punct de reper nu iti spune unde trebuie sa mergi, ci iti indica o directie posibila si iti ofera cateva indicatii referitoare la ceea ce te-ar putea astepta pe traseul respectiv.

Nu dragostea tine doi oameni impreuna pe termen lung, ci respectul care exista intre ei; reciprocitatea posibila a schimburilor dintre ei si vitalitatea mesajelor pe care si le trimit unul celuilalt. Cu alte cuvinte, calitatea relatiei ofera unui cuplu suficienta consistenta pentru a infrunta diversele peripetii care sunt inerente unei vieti conjugale.

A trai in cuplu inseamna a accepta coabitarea a doua intimitati: intimitatea comuna, intimitatea personala, rezervata. “Exista lucruri pe care le voi imparti si le voi trai cu tine si altele pe care nu le voi imparti si nici trai cu tine.” Acest lucru ii permite fiecaruia sa aiba un spatiu unde nu va fi controlat de celalalt.

A ramane in cuplu inseamna si a risca intalnirea dintre doua fidelitati: fidelitatea fata de celalalt si fidelitatea fata de sine. Cand nu mai este posibil sa-ti fii fidel tie insuti (a-ti respecta angajamentele in armonie cu respectul de sine), se va naste un conflict intra-personal care nu va avea solutie pentru cel care va trai sentimentul ca nu se mai poate respecta ramanand in relatie.

Relatia de apropiere, de intimitate care caracterizeaza un cuplu va face sa reinvie atat in unul, cat si in celalalt – dar nu in acelasi moment – ranile trecutului sau nedreptate, umilire, tradare, sentiment de neputinta sau de nonvaloare, abandon sau respingere. Va trebui atunci ca fiecare sa-si asume riscul de a purta aceasta povara, pentru ca nu putem fi terapeuti pentru partenerul nostru.

A conveni asupra unei harti a vietii de cuplu in care cinci sau sase puncte sa nu fie negociabile sub nici o forma, cum ar fi (dar fiecare cuplu va trebui sa descopere si sa enunte ceea ce este esential pentru ei):
• nu impune un lucru celuilalt impotriva propriei sale alegeri;
• nu vorbi in locul celuilalt, deoarece poti risca sa vorbesti despre tine lasand impresia ca vorbesti despre celalalt;
• cel care introduce o schimbare isi asuma responsabilitatea consecintelor acestei schimbari;
• nu pune niciodata in relatie ceva ce apartine altcuiva;
• asuma-ti responsabilitatea a ceea ce aduci si faci cu ceea ce primesti de la celalalt. Ceea ce echivaleaza cu suprimarea tendintei de a-l invinovati pe celalalt cu ceea ce a zis sau a facut sau cu ceea ce nu a zis sau nu a facut.

Invata sa cultivi relatia cu mesaje suficient de pozitive pentru a nu o devitaliza si pentru a nu o lasa sa devina monotona in meandrele cotidianului. Si exista multe alte reguli de igiena relationala care trebuie descoperite pe parcursul vietii.

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

alinaluchian spune:

Olgutzza, ma bucur ca si tie ti-a fost de ajutor lecturarea articolului si ca ai gasit si acea frumoasa completare. Dintre cartile lui Salomé eu nu am decit "Curajul de a fi tu insuti" pe care urmeaza s-o citesc. Am rasfoit-o si o gasesc fascinanta. Am avut nevoie de un anumit confort psihic ca sa ajung sa ma hotarasc s-o citesc.

In ceea ce-i priveste pe partenerii nostri, daca si ei vor simti nevoia de o reevaluare, ramine de vazut. Asta-mi aminteste de ideea de iubire a lui Salomé. (Am incercat sa redau cu cuvintele mele spusele lui dar m-am lasat pagubasa si am scototcit mai bine prin arhiva personala).

"Îmi exprim o jumatate a iubirii mele dezvaluindu-mi cu asteptarile si nevoile, în asa fel încât sa nu se transforme în obligatia celuilalt de a mi le satisface.

Cealalta jumatate a iubirii mele se dezvaluie atunci când celalalt se poate exprima cu nevoile si asteptariler sale, fara ca eu sa resimt împlinirea lor ca pe o datorie.

Înainte de aceasta revolutie personala, credeam ca dragostea înseamna sa-mi ignor propriile nevoi, sa-mi cenzurez numeroase dorinte, sa renunt la drepturile personale pentru a raspunde asteptarilor si nevoilor celuilalt, pentru a-i satisface dorintele si a ma plia pe alegerile sale, fara sa tin prea mult cont de ale mele.

Dar aceasta era mitologia mea. A iubi a devenit un mod de viata în care am acces la celalalt, în care el are acces la mine, fara cereri, fara critici si fara violente."

Eu am avut nevoie sa citesc si sa recitesc de sute de ori aceste idei pina am reusit sa mi le integrez.

Recunosc ca am deschis acest subiect si din cauza faptului ca m-au impresionat in ultimul timp vestile de cupluri destramate atit dintre cunoscutii mei cit si din ce am mai citit pe forum.


O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauti.

daniella4 spune:

Sunt extrem de interesante articolele. Si foarte utile.


Avem continuu de invatat in aceasta privinta!




Daniella, mama lu'Alexis