Ajutati-ma va rog...eu demon, el inger sau invers?

Imi cer scuze daca va voi dezamagi, desi nu prea am apucat sa devenim prietene, asta deoarece ca teama de a scrie am avut-o si o mai am inca. Ma rog doar la toti sfintii, sa nu ma recunoasca careva... ca tare-mi mai doresc sa-mi vars ofurile undeva...
Povestea mea incepe undeva acum 2 ani si jumatate, pina atunci nimic spectaculos, scoala, familie si parinti, relatiile mele fiind undeva la limita, nimic serios sau spectaculos.
Am cunoscut 2 baieti(Am sa-i numesc M si X), colegi de servici amandoi, unul dintre ei lucrand in aceiasi cladire cu mine (X).
Conjunctura de dupa a facut ca eu sa intru intr-un concediu medical, iar M a fost mult mai insistent, coplesindu-ma cu atentii (nu neaparat materiale). Culmea a fost alta ca imi pacea X, desi nu era evidenta atractia dintre noi. Din pacate spun acum, M a reusit sa ma faca sa tin la el. Este o persoana lipicioasa, cu mult bun simt, amabil, dragut. si uite asa, zic au acum, presata de el, de familie ne-am casatorit. Si de aici incep adevaratele mele probleme, framantari. Am reinceput serviciul, m-am reintilnit cu X tot mai des, desi el a fost si la nunta noastra - chiar unul din oamenii pe care m-am bazat. As spune eu acum ca avem foarte multe lucruri in comun, sintem ambitiosi, ne-am ocupat de cariera noastra, avem aceleasi studii. In timp ce sotul mea, acum urmeaza facultatea, pe care nu stiu daca o va termina mai ales ca in ultima vreme numai de scoala nu se ocupa. Eu spun ca s-a schimbat, a ramas in continuare atent cu mine, nu spune nu cind e vorba sa faca ceva, as spune eu acum fara imaginatie. Parintii si prietenii m-au incurajat in aceasta casnicie, spunind ca ne va fi bine, dar am obosit sa tot coordonez si sa gindesc doar eu. Firea mea este una vulcanica, ambitioasa si am un puternic spirit de a conduce, defecte care in preajma lui M nu sint evidente, deranjante, caci o astfel de femeie poate supravietui cu el, dar lipseste cu desavirsie din casnicia noastra pasiunea (avem adevarate certuri legate de sex - nu e punctul meu forte, as putea spune chiar ca ori de cite ori am ocazia de a-l evita o fac). Si culmea in ultima vreme ma simt din ce in ce mai atrasa de X, in adincul sufletului cred ca chiar am facut o pasiune pt. el, ma simt ca o adolescenta cind ma intilnesc cu el, am "fluturasi" in stomac, nu stiu cum sa arat mai bine. norocul meu este ca ne vedem destul de des, desi sotul meu nu mai este in relatii apropiate cu el, noi am pastrat legatura, chiar ne pregatim sa facem niste cursuri impreuna.
De-a lungul timpului ne-am cam instrainat, el a devenit foarte static, lucru care mie-mi displace, ne-am izolat, nu mai iesim decit foarte rar si numai cu anumite persoane pe care le accepta el.
Ma simt ca intr-o inchisoare si vad dicolo de gratii pe X, un om plin de viata, puternic, inteligent.
In momentul in care i-am cunoscut, sau l-am cunoscut pe sotul meu imi doream foarte tare un copil, mai ales ca ma apropii de 30 ani. Acum insa gasesc tot felul de pretexte pt. a evita aceasta discutie. Desi vorbind la rece, cred ca ar fi un tata minunat, deoarece adora copii si pe mine. Dar ce ma fac cu sufletul meu?
Conteaza studiile mai tarziu? Diferenta se va simti? Pot oare sa-mi inving aceasta pasiune pt. x? Sau vreau s-o fac?
Mai grav este ca m-am instrainat de toata lumea. Toti vad in sotul meu un barbat ideal, un om nemaipomenit, asa se vede din exterior, chiar si parintii mei gindesc asa, ma chinui cu greu sa-l denigrez in fata lor, sa le prezint si lucrurile negative. Iar pe x il vad ca un prieten de nadejde, un prieten insa care nu a mai avut o relatie de cind ne-am cunoscut, care cred eu ca-si impune sa nu-si manifeste sentimentele.
Nu stiu daca imi poate oferi cineva un sfat, nu stiu daca e ceva de spus, daca nu sint de condamnat, de pus la zid, dar ma simt nemaipomenit ca am putut spune (scrie)ceea ce gindesc, ce e in sufletul meu. as putea spune ca sint nefericita, dar daca m-ar intreba cineva ce defecte are sotul meu, ar suna prosteste, dar asta cred.
Oare x reprezinta doar niste "fantezii"? Dar e o fantezie reala, ne intilnim, vorbim, ne sfatuim (mai mult decit o fac cu sotul meu - desi uneori e vorba depre mine, lucruri care nu-i implica efectiv pe ei), ma plang in legatura cu problemele de care ma lovesc (in fata lui o pot face, in fata sotului meu, nu prea, el ma considera puternica si stapina pe mine, capabila sa rezolv orice problema).
Cum am ajuns aici? Ce sa fac? Sa vorbesc deschis cu x... despre noi..acum ne ascundem dupa paravanul amicitiei, sau sa incerc sa-l evit, sa nu ne mai vedem, sa nu mai vb.? Desi am incercat...sa nu mai luam legatura, dar gaseam apoi pretexte de a mai vorbi, de a ne mai intilni. Am observat insa ca mereu mi-a respectat dorintele, daca am considerat ca e nevoie sa stam de vorba am stat, daca am vrut sa ne salutam laconic am facut-o...



Va multumesc anticipat pentru intelegere.

ralucoantza spune:

Buna, ina!
din punctul meu de vedere nu esti o dezamagire (``imi cer scuze daca va voi dezamagi``) ci dimpotriva, esti o femeie care, desi casatorita nu da la o parte trairile si adevarurile din ea.
eu cred ca primul pas important pe care trebuie sa-l faci e sa nu le mai amesteci, sa incerci sa te detasezi de ceea ce simti pt X, sa vezi care sunt sentimentele tale adevarate fata de sotul tau, ce vrei de la el, absolut independent de ceea ce s-a intamplat sau ti-ai dori sa se intample intre tine si X. cand te-ai lamurit din punctul asta de vedere, poti lua o decizie cu capul limpede (sau macar cat de limpede se poate sa-l ai in conditiile date) iar mai apoi iti poti vedea (sau nu) mai departe de relatia ta cu X.

Iti doresc multa rabdare si intelepciune!

Elise spune:

ina,

dincolo de X si M, cum e viata ta?
Ai putea sa renunti la amindoi?
Ai gasi pe ce sa te sprijini?

Te intreb asta pentru ca a alege presupune o mare doza de risc.
S-ar putea sa ramai fara ambii.

Poti sa iti asumi riscul?


Elise

sirimie spune:

Trebuie sa alegi, ori unul ori altul. Din cite scrii oricum are sa-ti para rau. Dar eu zic sa te asiguri ca X vrea intr-adevar ce vrei si tu..

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos

freya spune:

Ina, nu sunt nici pro nici contra lui X, dar am convingerea ca orice "iubit", mai devreme sau mai tarziu, se transforma intr-un "sot". Adica pasiunea se mai atenueaza, intervine obisnuinta, monotonia...Cred ca tu stii mai bine. Deci X se poate transforma in M. Eu asa cred.

Si ce te faci atunci daca apare un alt X?

Poate ar fi bine sa faci o balanta cu partile bune si cele rele ale sotului tau si sa vezi care trage mai jos si apoi sa incerci sa echilibrezi balanta.Poate atunci il vei vedea cu alti ochi pe X, poate nu iti va mai parea atat de "stralucitor"!

In concluzie, eu nu-ti dau decat un sfat: acorda-ti putin timp si ascultati inima, dar cu cap!

"Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca." Gabriel Garcia Marquez

pepsica spune:

Cred ca inainte de orice esti o femeie curajoasa ca poti sa iti exprimi astfel sentimentelel, si ca nu le ascuniz in dosul unor aparente.. ca asa " se face' si asa " nu se face".... inainte de a fi sotii sau mame sau mai stiu eu ce, noi sintem NOI si asta este un lucru pe care nu ni-l poate lau niemni.. sigur ca situatia ta nu este uan usoara , si ca noi am putea cl mult sa iti dam sfaturi prinp risma experientelor noastre...nu cred ca problema se puen in termeni de alegeri.. caic aiputea continua rlatiile fiecare in felul sau, si cu stoul si cu prietenul.. problema este insa daca tie iti este bine asa... daca te simti incomfortabil sau din contra... e clar ca esti bulversata, altfel nu ne-ai fi scris...revin la ideea de mai sus, e important pt tine sa nu vezi in ceea ce simti o vinovatie. Nu vreau sa te indemn la pacat, Doamne fereste! ci la sinceritatea pe care ti-o datorezi tie ,in primul rind. Avem de atitea ori tendinta de a ne invinovati pt orice.. daca ai un sentiment care te imbogateste, de ce sa fii nefericita? Daca (X) te face sa infloresti, de ce nu iti permiti aceasta bucurie ? lasa lucrurile sa vezi cum vor evolua si incearca sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata, caci e atit de zgircita uneoeri cu noi...

spic de grau spune:

Nu stiu cum familia pot sa faca presiuni ca sa te casatoresti cu cineva. Nu mai suntem in alte vremuri cnd familia iti impunea pe cine sa iei. Oare nu arunci pe umerii lor decizia ta, greselile tale?!
Ptr ca daca te-ai casatorit cu acest M neiubindu-l, ai reusit sa iti faci rau atat tie, cat si lui.

GAndeste-te si fi sincera cu tine. Care au fst adevaratele motive ptr care ai facut acel pas?
Casatoria nu e o joaca. Parerea mea.
Ar fi trebuit sa stii ca dragostea ta ptr M nu e suficienta sa reziste probei timpului. Mai ales ca exista acest X deja in sufletul tau.

Eu zic sa te gandesti bine, si daca stii ca dragostea ta ptr M nu e pe masura dragostei care el ti-o poarta, ptr binele amandorura va vedeti amandoi de drumurile voastre.
Stiind ca nu-l iubesti e egoism ce faci. NU e drept sa stai cu M-sotul tau, doar ptr ca nu esti sigura ca X te-ar dori (sau ca are aceleasi sentimente ca si tine).

PS: Nu am incurajat niciodata divortul. Sunt de parere (mai ales in cazul unei casatorii facute in Biserica), ca cei 2 sunt uniti de o putere mai mare decat cea omeneasca si trebuie actionat in consecinta. Daca te decizi sa ramai cu sotul tau, parerea mea e sa fugi cat poti de departe de acest X. Nu poti sta "cu fundul in doua luntrii".



Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

CristinaT spune:

Eu consider casatoria si un legamant ca nu voi permite niciodata sa am astfel de trairi pentru altcineva decat sotul meu. Asta cred eu. Referitor la ce simti tu mi se pare ca esti ca in proverbul cu cine alerga dupa 2 iepuri. Nu inteleg apoi, daca chiar familia te-a impins sa te casatoresti, ce astepti de la ei? Si iar nu-mi place ce spui "ma chinui cu greu sa-l denigrez in fata lor, sa le prezint si lucrurile negative " Ai nevoie de aprobarea lor ca sa divortezi??? Daca el te-ar vorbi asa ti-ar place? Nu ai vrea sa vina la tine si sa iti spuna asta?



ps uite citeste asta poate te ajuta
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69315
mie mi se pare ca ti se potriveste punctul1

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

ina78 spune:

Imi pare rau pentru tot ce se intimpla. Desi cred in continuare ca a fost un joc al sortii. Cred ca cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost sa confund dragostea, pasiunea cu simpatia si sentimentul de a tine la cineva. Caci din acest punct de vedere am gresit. Sotul meu ma iubeste, dar din pacate eu constat pe zi ce trece ca doar tin la el, nu ma asteptam ca abia dupa ce voi face acest pas sa simt pasiunea, atractia... (sincera sa fiu am crezut c exista doar in carti si in filme aceste sentimente, eu pina acum nu am mai simtit emotia unei intilniri, goluri in stomac).
Despre mine... sint pe picioarele mele, nu depind de nimeni in nici un fel, am propria mea casa, masina si servici - deci sint pe picioarele mele financiar. Poate tocmai de aceea am fost prea ocupata sa-mi analizez sentimentele, sa iubesc. Mereu mi-am impus sa nu dau frau liber sentimentelor, sa nu ma implic in relatii.
Am ajuns sa-mi inchipui ca sotul meu a considerat pozitia mea ca motiv al casniciei, e diferenta destul de mare intre noi din acest punct de vedere. Desi nu pot nega ca nu ma iubeste, insa in felul lui, fel care e tare departat de ce am vazut in ultima vreme ca poti simti.
Da, e adevarat ca nu pot garanta pentru sentimentele lui X, dar macar mi-as elibera sufletul si poate ca o fi el ca nu, la un moment dat voi intilni iar un "X" asa cum spunea Freya, care sa-mi trezeasca iar aceste sentimente.
Am ajuns sa regret ca nu am simtit inainte de a ma casatori ceea ce traiesc acum. Se poate sa iubesti abia la 30 de ani? De ce oare abia acum? De ce am complicat vietile amindoura? Ma bucuram ca el e mai static si mai calm, ca vom face un cuplu echilibrat dar acum ma scoate din sarite calmul lui, e mult prea static, nu iese din casa, nu mai vrea sa avem nici un prieten, nici o cunostinta, nu face nimic neimpins de la spate.
Cit despre denigrare ma refeream tocmai la aceste aspecte ale personalitatii lui, caci toti considerau ca putem face o "echipa buna", eu sint un om intreprinzator, de actiune, abitios si capos uneori, iar el putea fi "umplutura"(cred ca asa gindeau), dar am cam obosit sa fac totul eu, sa nu primesc nici un sfat, sa nu am cu cine sa ma sfatuiesc. De ex., daca in actiunile mele incerc sa-l implic si pe el, gaseste ceva sa se supere, sa puna "bot" si sa nu mai scot nici o vorba de la el. Nu cred ca asta e casnicie. La inceput parca nu ma deranja atit de tare dar acum ma ... umple de revolta.
Va multumesc mult pentru intelegere, pentru ca mi-ati raspuns, chiar daca m-ati criticat sau m-ati incurajat. Am gresit si voi suporta consecintele.
Stiti ca iar m-am intilni cu X... a fost o seara minunata, din pacate a trebuit sa plec, desi ... Si credeti-ma nu e nimic fizic intre noi, stam de vorba, ne amuzam...Traim... In timp ce o seara cu sotul meu e clasica, ajungem acasa de la serv., mincam si el intra in camera, ori la calculator, ori la tv. Desi dispunem de bani sa iesim sa mancam in oras, prea multe treburi casnice nu avem (in conjunctura actuala parintii mei platesc o femeie care ne face grosul treburilor casnice, la noi si la ei)... nimic... o viata pustie, si tot astept, tot ii cer sa schimbe ceva... dar...
Cred ca voi renunta... nu mai pot, cind vad ca se poate si altfel, ma doare sufletul. De ce m-am grabit? I-am cerut sa luam o simpla pauza ... si s-a facut ca nu ma aude.. cred ca nu e nici prea entuziast de a se reintoarce la parintii lui.
...

april spune:

Ina,
Problema, cred eu, vine din lipsa unor experiente anterioare casatoriei. Varsta nu are nici o legatura cu dragostea. Putem iubi si la 80 de ani. Poate ca tu gasesti la X ceea ce nu are M. Asta depinde de ceea ce consideri tu prioritar la un barbat. Faptul ca e de casa M, e f bine, poate ca nu-ti place, dar ti-ar place opusul lui? Prin baruri, cu fetite, sa nu aduca banii acasa, etc. Cu un om de casa poti face multe, cu unul "plimbaret" mai nimic. Si apoi "fluturasii" trec.
Dar daca nu-l iubesti pe M nu are nici un rost sa te amagesti ca va merge casnicia. Fara dragoste nu poti face nimic. Daca iubesti poti muta si muntii.
Asa ca alegerea iti apartine. Tu stii cel mai bine ce e in sufletul tau> Dar alege in asa fel incat sa nu regreti mai tarziu. Incearca sa te "vezi" peste 20 de ani, alaturi de X, cu copii, etc. Te "vezi" cu el in viitor?????
Sa alegi bine.

puiutzul meu

ina78 spune:

Probabil ai dreptate, fluturasii trec... Dar ce ma fac... prapastia se tot adinceste. E de casa, nimic de spus, dar crede-ma as prefera sa iasa cu baietii in oras, sau sa faca ceva... ori el nu reactioneaza in nici un fel, nici in casa, nici in afara... mereu vine foarte obosit de la serv., si acasa dupa masa, e doar camera lui (calc. si tv)... Oare asta inseamna sa fie de casa? Probabil ca un copil ar schimba lucrurile? Sau ar fi la fel, eu cu casa si copilul, plus toate celelalte treburi...
Cit despre X, macar are puterea de a deschide gura in fata mea, de a lua atitudine, de a avea initiative si planuri. Lucruri care sotului mei ii sint straine. El preia tot ceea ce gindesc eu si ce fac eu.
E normal????