x
Raspunsuri - Pagina 2
Porumbita spune:
1 . cum a justificat el lipsa din casa a 7-10-15 milioane/luna? si faptul ca ascunde cat ia salariul?
2. de ce ar fi trebui sa pui casa pe numele amandurora cand ea e a ta?
3. cineva carea bea ZILNIC cantitatile zise de tine e canditat cu sanse maxime sa fie alcoolic (indifent din ce parinti vine)
3. cand v-ati casatorit erai deja insarcinata; i-a pus cineva pistolul la tampla sa se casatoreasca cu tine? copilul il putea recunoaste oricum
4. dc voi deja va vorbiti f urat la ceara si au inceput si imbrancelile nu mai e decat un pas fff mic pana la bataie (tu deja ai dat prima palma)
5. tu de ce vrei sa mai ramai cu el? ce motive ai?
Loma spune:
Zana, din motivele pe care sotul tau le insira, pot sa iti spun ca sunt f. puerile, si tu nu te mai invinovati degeaba ca nu ai de ce, betivii de multe ori nu recunosc ca au probleme, intotdeauna altcineva de e vina ptr. esecurile si viciile lor, daca tu iei o atitudine si incerci sa faci ceva bun, esti vinovata ca l-ai tarat in situatia respectiva indiferent ca ii este si lui bine.....
Candva am avut si eu un prieten, daca pot sa-l numesc prieten, cam 2 luni, un fost coleg de facultate, f. destept, insa un alcoolic... pe unde ne duceam in vizite, iesiri in oras, topea sticlele, totul era ok pana se ametea, dupa, nu mai stia ce vorbeste jignea pe toti inclusiv pe mine, deja el vorbea cu prietenii lui ca ne casatorim, eu nici nu stiam, aveam si "nasi", insa in scurt timp mi-am dat seama ca asta era starea lui de fiecare zi.... am fugit mancand pamantul... nu suport betivanii... am unul in familie si mi-a ajuns..
auzi mai pai cum sa fii tu vinovata ca l-ai luat de barbat atunci cand erai insarcinata, si saracutul de el si mimitelul a fost ademenit ca un catel.... si habar nu avea ce il asteapta, o familie... responsabilitati... un copil.
nu pot sa cred ca cineva mai sus tot pe tine te invinovateste, da erai vinovata in masura in care nu l-ai iubit si totusi te-ai casatorit cu el, dar inteleg ca amandoi v-ati iubit, pai daca nu se casatoresc cei care se iubesc atunci cine, dusmanii..?
Educatia si formarea lui ca om a lasat amprete adanci in personalitatea lui, ce a vazut la parintii lui aia face si el, bine mai sunt si exceptii insa de multe ori asa se intampla, copii urmeaza modelul parintilor.
Ca sfat, nu stiu ce sa iti spun, decizia iti apartine, depinde f. mult de tine, de forta ta de a ierta, disponibilitatea ta de a lupta si merge mai departe ... intr-o casnicie amandoi lupta, chiar daca nu in acelasi timp si cu aceeasi masura, fiecare atunci cand poate si vede ce e nevoie sa puna umarul... daca nu se intampla asta si numai unul trage ....atunci mai bine singur.... trebuie sa iti cunosti limitele si sa stii pana unde poti merge ...
Loma
Elise spune:
zanazanelor,
cred ca acum sintenti amandoi nervosi si la capatul puterilor si nervilor.
Si tu esti pornita impotriva lui, si el impotriva ta.
Majoritatea deciziilor luate in starea asta sint gresite.
In locul tau, as incerca sa il conving sa accepte separarea o perioada.
Pina se linistesc apele.
Pot fi citeva zile, pot fi citeva luni.
Am inteles ca nu vrea sa plece, nici al meu n-a vrut "la comanda", dar fiind casa ta poti gasi argumente.
Unul din lucrurile bune care se intimpla daca nu il mai vezi in fiecare seara este ca nu iti mai alimentezi ura. Nici tu, nici el.
SI incet-incet, te calmezi si incepi sa judeci "la rece".
Sa vezi ce simti, de fapt, dincolo de nervii de moment.
Ce vrei.
Care e perspectiva cu el, care e fara el.... samd.
Elise
ilona77 spune:
in mare parte sunt de acord cu ce au spus fetele, insa referitor la acea perioada de separatie, cred ca nu e cazul lor pt ca, asa cum spune zana zanelor, ei abia daca se vad o zi pe saptamana si atunci cateva ore ... (cel putin asa reiese din ce a scris ea), stand atata timp departe de sotie, prin camere de hotel, cred ca are tot timpul din lume sa analizeze ce e bine si ce nu ...
insa cu faptul ca ii spune in fata ca nu o iubeste, ca ii spune ca nu il mai atrage ca si femeie, ca bea atat de mult intr-o singura seara si ca ii face atatea reprosuri ... cred ca totusi e prea mult si pentru zana ... ea e singura cu un copilas, are nevoie uneori si de sot, nu neaparat ca sotul sa faca "gaura in cer" de harnicie, dar sa ii fie alaturi cat de cat ...
ca are pe cineva sau nu ... cred ca tot el trebuie sa iti spuna direct, pt ca nici aceasta starea de incertitudine nu duce la ceva benefic relatiei voastre ...
ca spune ca tu l-ai luat pe el de sot si nu el de sotie ... mi se pare o scuza infantila si penibila, vorba fetelor, nu avea pistolul la tampla ...
si eu cand m-am casatorit al meu sot avea apartamentul lui, cu toate astea nu au existat niciodata discutii de genul : "casa e a ta, de ce nu mi-o treci si mie" ... daca l-ar fi dus mintea sa ma scoata afara as fi plecat cu placere, mai ales in perioadele noastre mai critice, dar nu a facut-o si niciodata nu a spus sau a facut ceva care sa ma faca sa nu ma simt ca "acasa la mine";
ati discutat despre un eventual consilier familial?
sanatate multa zana si putere ... fii tare orice decizie vei lua.
daniela_b spune:
zina zinelor...tine minte "trei cuvinte", inca nu s-a nascut "zmeul zmeilor" care sa te tina in virful degetelor ( in general vorbind...), pune piciorul in prag, fa-o fara sa te gindesti la altceva decit la tine. Iar daca fericirea ta tine de "zmeu", atunci du treaba pina la capat, ramii cu el si spune-i ce doresti. Daca accepta, bine, daca nu...gindeste-te repede la ce ai putea sa faci ca sa iesi cu bine la suprafata.
oricum e necesara o discutie taioasa chiar de-ar fi prima si ultima!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Elise spune:
quote:
Originally posted by ilona77
in mare parte sunt de acord cu ce au spus fetele, insa referitor la acea perioada de separatie, cred ca nu e cazul lor pt ca, asa cum spune zana zanelor, ei abia daca se vad o zi pe saptamana si atunci cateva ore ... (cel putin asa reiese din ce a scris ea), stand atata timp departe de sotie, prin camere de hotel, cred ca are tot timpul din lume sa analizeze ce e bine si ce nu ...
daniela, ma referam la separatie ca rascruce.
Are un impact psihologic, daca vrei: in loc sa te gindesti "nu o mai suport", sau "nu-l mai suport", incepi sa analizezi ce-ai avut si ce-ai pierdut.
Si realizezi daca iti e mai bine singur sau vrei inapoi.
zanazanelor - prin epopeea cu casa MEA am trecut si eu.
Si a ajuns chiar la faza la care nu facea nimic in casa...si daca il intrebam ridica din umeri: e casa TA.
De aprca el nu traia in ea!!!
Cred ca toti barbatii au o problema cu simtul proprietatii.
Invita-l, daca e asa barbat si cocos, sa ia el alta mai grozava si sa va mutati acolo.
Asta, fiind a ta, o poti inchiria si vei cheltui banii cum cinsideri de cuviinta: doar e strict a ta!
iullia spune:
Imi place cum te-ai descris, si, te rog asa sa ramai.
Ai doar o viata, trebuie sa fi mandra de ea. Si mai trebuie, asta in primul rand, sa fi un model pt copilul tau.
Asculta ce-ti spun, te va aprecia si te va iubi mult mai mult daca-ti vei face ordine in viata, atat a ta cat si a ei, doar ea de tine depinde, decat daca te vei complace in viata asta.
Iti garantez ca pe tine te va gasi vinovata.
adrienne12 spune:
Draga mea ai procedat f. corect. Daca as fi in locul tau asa as fi facut si eu. Apartamentul e al tau si tu l-ai pus cu draga inima la dispozitia familiei voastre. Daca te iubea cu adevarat nu te batea la cap sa il treci pe numele lui dupa nunta. Ce conta la urma urmei? Puteati sa locuiti in el toata viata si nu ar fi contat deloc. Absolut cum ai zis. Iar daca il gidila orgoliul ca el nu are unul sau ca ai lui nu i-au dat de ce nu pune el mina sa cumpere unul? Si de ce nu ti-a zis de chestia asta INAINTE de nunta daca ii pasa chiar asa de mult? Asa si tu ai putea sa-I reprosezi ca te-a luat din interes, ca sa treci apartamentul si pe numele lui dupa care sa bage divort si sa te lase in strada…Si da, de la n beri pe zi se ajunge f. usor la 1 sticla de whisky/zi (cunosc cazuri). Nu te lasa inselata ca nu se imbata, il afecteaza dar nu e atit de beat incit sa-si piarda controlul. E ceea ce se cheama antrenament, e rezistent la bautura, dar mintea tot o are tulbure…. (din nou cunosc cazuri). Tu esti sigura ca nu mai bea in alta parte si bea bere acasa doar de paravan? Ce incerc sa-ti spun este ca dependenta de alcool face ca organismul sa ceara o anumita cantitate de alcool zilnic. Daca e tarie poate ca doua trei paharele repreznta limita dar daca bea bere trebuie sa bea “n” pt. ca organismul sa isi “ia” aceasi cantitate de alcool ca in alea 2-3 paharele de tarie…. Intelegi? Faptul ca bea zilnic este problema, asa cum ai intuit.
Edessa spune:
quote:
Originally posted by zanazanelor
3. Referitor la berea pe care o soarbe cu placere...nu este cota precisa de 2 litri/zi...poate varia de la o cutie pana la 4, insa nu-mi pot aduce acum aminte daca vreodata nu a fost chiar nici macar o cutie. Pe mine ma deranjeaza nu ca bea, ci faptul ca bea zilnic. E drept ca nu se imbata si nu se ameteste DELOC de la 4 cutii, insa tot nu ma incanta. Nu vreau sa isi perfectioneze acest "sport" si sa ajunga ok si la 6 cutii! Deci, sa ne intelegem: de imbatat s-a imbatat doar de 3 ori, de fiecare data la chefuri, de fata cu mine si nu am facut mutre pentru ca au mai fost si altii in situatia lui si nu a facut urat. De fiecare data si-a cerut iertare pentru ca ii era jena de mine. De ametit se ameteste destul de rar. DAR pur si simplu ma deranjeaza ca ii place atat de mult berea!!! Si nu pot sa-l conving sa se lase de ea. Nu sunt absurda si e ok sa bea poate zilnic o cutie, maxim 2, dar chiar asa...zi de zi...cate 3, 4...deja ma deranjeaza. Si recunosc ca nu m-ar deranja atat de tare daca nu as sti ca ai lui sunt niste betivani si nu mi-as aduce aminte de faptul ca problemele cu alcoolul sunt ereditare... Poate si lui taica-su in tinerete ii placea sa bea doar bere...si uite-l unde-i acum...rade o sticla de whisky in 2 zile fara probleme (probabil ca ar putea chiar in aceeasi zi).
Doamne, cand am citit asta am zis ca il descrii pe sotul meu! Toate datele coincid; TOATE! Si eu cred ca e o stare indusa , ceva intre ameteala si blocarea simturilor ( s-ar putea zice si nesimtire... probabil). Nu stiu ce satisfactie poate sa iti dea <bautul de bere la norma>; ca doar nu ii face nici mai zmei, nici mai intelepti! Chiar nu stiu ce sfat sa iti dau , dar o sa citesc cu interes ce te sfatuiesc fetele fiindca suntem cam in aceeasi oala in ceea ce priveste meteahna lor...
Androix spune:
quote:
Originally posted by zanazanelor
In final i-am spus ca aceasta casa nu va fi niciodata a noastra, iar daca vrea casa LUI ne vom face IMPREUNA!
Draga mea, imi pare rau dar daca i-ai spus asta are toate motivele sa fie suparat. Si la mine in casa este aceeasi situatie: apartamentul este pe numele meu, cumparat de mama mea inainte de a ma casatori. Si noi am avut discutii de genul asta, inclusiv parintii lui s-au bagat (mai mult ma-sa) si acum chiar inca mai baga fitile ca apartamentul nostru e mic sa-l vindem si sa ne mutam la ei. DAR eu nu i-am zis niciodata sotului meu ca asta nu va fi niciodata casa NOASTRA. CI dimpotriva, i-am spus ca nu conteaza pe numele cui este, e a noastra, noi traim in ea, am amenajat-o impreuna si aproape toata mobila e cumparata cu banutii NOSTRI, ca suntem o familie si nu mai este cazul sa purtam discutii despre asta. Si asa a ramas. Evident ca in sinea mea daca am avut vreodata cea mai mica indoiala cu privire la casnicia noastra m-am gandit ca intr-un fel e bine ca am casa mea si nu depind intr-atata de el, dar nu am fost atat de bleaga incat sa-mi stric linistea din casa spunandu-i si lui gandurile mele!!! Acum oricum nu mai este cazul de asa ceva, ne intelegem foarte bine, ne iubim, avem un copil, suntem fericiti si planuim sa mai facem o casa a noastra. Si de data asta iar mama mea este cea care ne ajuta mai mult decat parintii lui care nu ne ajuta deloc
dar si de data asta casa va fi tot a NOASTRA si nu a mea, chiar daca maica-mea ne da terenul pe care s-o construim, teren care valoreaza foarte mult.Deci parerea mea este ca pana la urma de la casa asta au pornit probleme voastre, iar problema ta nu este ca esti "femeie dintr-o bucata" cum ti-a spus el, ci ca nu esti putin diplomata si maleabila, ca pana la urma sa va fie bine la amandoi.
Andreea mamica lui
Filip StefanPozici cu Filip
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=53375" target="_blank">Cum s-a nascut Filip