Complexele fratelui mai mic - la 30 de ani!

M-am hotarat sa arunc o intrebare, pentru ca nu reusesc sa gasesc nimic cu google, referitor la un eventual sindom / complex de gelozie al fratelui mai mic fata de cel mare.
Pe scurt: inca din facultate, fratele sotului meu a declarat sus si tare ca are pretentia sa nu se angajeze (adica sa aduca bani in casa) imediat dupa facultate (pe care ar fi trebuit s-o termine in 4 ani), pentru ca fratele cel mare a stat "pe banii parintilor" 5 ani - pana si-a terminat studiile. Si are si el dreptul sa stea inca un an acasa, moca. In realiate, a stat vreo trei
Asta a fost acum 6 ani. In timp am crezut ca ii vor trece gargaunii din cap, insa a recidivat anul asta in toamna, suparat (probabil) pe faptul ca fratele cel mare are o casnicie armonioasa, casa, masina si serviciu bun, iar el se cearta (cu urlete de ambele parti si zile intregi cand nu-si vorbesc) aroape toata ziua cu consoarta, din diverse motive, nu au casa lor (am facut noi credit ca sa le cumparam casa , pentru ca lor nu li s-ar fi aprobat!).
Ce vroiam sa intreb: exista vreo referire, in psihologie, referitor la gelozia pe care un frate o are pentru celalalt, vizavi de realizarile lui? Sau mentalitatea "sa moara capra vecinului" nu este caz de studiu pentru psihologie?
Va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit
Numai bine,

giulia71 spune:

Cristina, nu stiu sa-ti spun drept dk psihiatria se ocupa si cu asemenea sindrom, desi inclin sa cred ca da, dar iti pot spune ca am trecut si trec printr-o situatie similara cu sora mea. Cand eram mici (ea e mai mica cu 7 ani decat mine) ne iubeam la nebunie, raceala a intervenit dupa ce ea nu a avut aceleasi succese ca si mine (a intrat la o facultate cu plata, nu si-a gasit un job de care sa fie multumita, nu avea un partener de viata, etc).
Numai ca ea se manifesta verbal -violent fata de mama (stia ca asta e punctul meu sensibil) si o folosea ca pe un scut, arunandu-i vorbe urate referitoare la mine, reprosuri samd..
Am observat atitudinea asta de cate ori avea cate-un hop de trecut (ex:sa-si gaseasca un job) si nu reusea singura!
Evident am ajutat-o enorm, mult mai mult decat o sora, ca se minunau si colegele mele la serviciu cum pot sa ma zbat atata pentru sora mea. Eu am facut asta pentru ai arata ca intradevar ma intereseaza peersoana ei, ca o iubesc si ajut ca pe o sora, dar feed-back-ul???
Nu stiu...
Cert este ca pana la urma ea a recunoscut ca este invidioasa pe mine, pe viata mea, pe familia mea!
Eu fiind mai cu capul pe umeri am incercat sa ii explic ca fiecare om are destinul lui si crucea lui pe care si-o poarta si nu am nici-o vina ca eu sunt asa si ea altfel!
Am incercat sa o ajut de fiecare data si material, fara sa o fac sa se simta prost, dar cred ca asta nu e o solutie , adik functioneaza numai pe termen scurt!
Deci cred ca fratele sotului este cumva complexat sau are vre-un sentiment de inferioritate fata de sotul tau si de aici manifestarile astea neplacute..
Incercati o abordare directa, dk aveti cu cine, dk nu, lasati-l in plata Domnului!
Stii , uneori oamnenii mai sunt si rai, greu de crezut, dar adevarat!
Sa auzim de bine!

ChrisDun spune:

Giulia, iti multumesc mult pentru raspunsul tau.
O sa-l las in plata Domnului, dar nu imi inchipuiam ca proverbul "Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" este atat de adevarat !
Numai bine!

ingerash spune:

quote:

---

Initial creeata de ChrisDun
nu au casa lor (am facut noi credit ca sa le cumparam casa , pentru ca lor nu li s-ar fi aprobat!).

---

Cristina, nu te supara dar in situatia in care sunt cei 2 frati, cred ca aici ai facut o greseala enorma, si tatal meu avea aprox. aceiasi problema cu fratele lui dar i-a zis din start ca tot ajutorul care i-l va da nu va avea nici o legatura cu banii (asta dupa cateva astfel de bucurii )
asa ca ar trebui sa puneti cartile pe fata si sa vedeti incontro va indreptati.

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!

angy11 spune:

Nu stiu daca exista vreun sindrom catalogat,dar citind ce scrieti aici,povestind cu prietenii una alta,dar mai ales bazandu-ma pe pataniile mele,inclin sa cred ca exista.
Si eu am doi frati mai mici,un frate si o sora,iar sotul o sora si doi frati am patit-o din plin.Inteleg exact prin ce treceti,eu si sotul meu fiind cei mai mari din familie,am avut de tras mai ales de cand suntem impreuna,din gelozie fratii nostri ne-au chinuit ani de zile,cu N propietati,parintii mostri au tot incercat sa vanda sa ne ajute sa avem casa noastra,dar au intervenit fratii,cu pretentii si de fiecare data nu ne-am ales cu mai nimic ca s-a impartit egal,acum stam cu chirie intr-un apartament de la firma la care lucreaza sotul,urmeaza sa il cumparam,dar s-au irosit trei case in total,doar asa ca sa nu ne dea noua satisfactie.Important e ca noi suntem ok,ne-am chinuit,dar a meritat,avem 2 copii superbi,pe care bunicii ii adora,bine crescuti si cu asta suntem fericiti.

andora spune:

Cristina draga, sunt Andreea (fosta ta colega) si te pup dulce . Hehe cate similitudini....
Si sotul meu are un frate mai mic, deosebirea e ca el are o sotie si-o fetita cu care se intelege. Asemanarile:
1 si noi am facut pt ei credit pt locuinta, asta ca sa-i ajutam sa ia ei alta prima, in fine, abia l-am facut si asta inseamna un sacrificiu din partea noastra (nu vom putea face pt noi mai devreme de cativa ani )
2 complexele fratelui mai mic se manifesta prin vorbe rautacioase, mesaje catre soacra-mea din care reiese cat de tari sunt ei si cat de fraieri noi si de aici o gramada de chestii urate, nu intru in detaliu.
Cumnatul e un om bun, insa principiul sau e (cum il vad eu) <<sa nu traiasca si capra vecinului decat daca a mea e de 2 ori mai frumoasa, da de 2 ori mai mult lapte si e de 10 ori mai apreciata de ceilalti (a se citi "mama") decat a lor >>
Ce e de facut? Chiar nu stiu si tare as vrea sa urmaresc si celelalte raspunsuri. Multa lume-mi spune ca invidia ii face sa se comporte asa, insa modestia nu ma lasa sa vad cauza. Acum au o casa foarte mare si frumoasa in comparatie cu a noastra, o fetita scumpa si multe "avantaje" in ochii soacrei (care tot la noi sta cand vine in oras, dar care tot pe ei ii vede ca "vrednici" si "amarati" si "muncitori" etc.
Ideea e ca imi e teama ca va dura toata viata aceasta gelozie si competitie prosteasca... doar un psiholog ar putea gasi solutia stoparii ei si transformarii in ceva constructiv.. ca sa nu zic "dragoste neconditionata de frate", asta ar fi cea mai inalta speranta
Pup dulce printesa mica si frumoasa, si ii doresc sa aiba un unchiulet iubitor si lipsit de ranchiuna

Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea

filofteia spune:

Pentru mine sora mai mica este o povara... imi pare rau ca asa gandesc.. Cand am inceput masterul a spus ca oricum il fac degeaba...
Ea nu a terminat nici liceul... acum imi da SMS -uri sa-i trimit bani...
Uneori insa o inteleg si pe ea... mama mereu a baut-o la cap ca nu este ca mine, ca eu as fi facut asa si asa... banuiesc ca si in cazul vostru se intampla la fel...
Nu-mi pare rau ca-i trimit bani soramii... dar ma intreb cat va rezista sotul meu, pentru ca banuiesc ca nu este placut pentru el...
Este greu... asa ca am hotarat sa am un singur copil...

Lona spune:

Cred ca nu mai pot rezolva psihologii ce au stricat parintii in copilarie.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cred ca principala responsabilitate apartine acestora, iar raul a fost facut in copilarie, cand probabil nu s-a "lucrat" destul la relatia dintre frati. Ba mai mult decat atat, constat ca parintii, chiar daca evident ii iubesc pe toti la fel, au tendinta de a fi mai toleranti cu unul dintre ei, de regula cu cel mai neajutorat sau mai rebel.
Experientele familiei noastre:
Am o sora, cu cativa ani mai mare (ma rog, acum mai batrana ) decat mine. Cand eram copii, totul se petrecea la indigo: una facea o trasnaie in casa, amandoua reparam. Una lua un premiu, amandoua eram recompensate, ca doar si cealalta a incurajat, a facut liniste pentru studiu etc. Material, ne-au ajutat (si ne ajuta)pe amandoua poate nu egal, dar atunci CAND si cu CE avem nevoie. Tot timpul ne-au spus ca noi vom ramane, la un moment-dat, sa ne sprijinim una pe alta, ca va trebui sa fim mama si prietena una pentru alta. Ca relatia dintre noi este mai importanta decat cea cu ei. Si ca un exemplu final, n-am sa uit frumoasa mea fusta alba plisata pe care am stricat-o tinand o jumatate de zi in buzunar o tableta de ciocolata, pentru ca m-am gandit sa-i pastrez si ei o bucatica din ce primisem. Aveam ciocolata acasa, dar asa mi se parea firesc. Trebuie sa va mai spun ca nici macar nu suntem surori "de sange", deci cu atat mai mult se poate sa cultivi in sufletul si mintea copiilor dragostea, respectul si bunele sentimente.
In familia sotului meu, lucrurile stau pe dos. Fratele lui n-a terminat scoala, "saracul", zice soacra mea. Evident ca nu are nici o slujba grozava, "saracul", de asemenea. Copilul lui nu avea ce-i trebuie pentru a pleca la facultate - din nou "saracul", asa ca l-am ajutat. Apoi a facut niste imprumuturi, iar "saracul", i le-a platit mama lui din pensie. In acelasi timp, in opinia si exprimarea lui noi suntem "burghejii", chiar daca nu suntem bogati, dar avem ce ne trebuie. Noi am avut noroc, noi suntem speculanti, ca altfel nu reusesti in viata. Noi nu ne gandim ca el poate nu are ce manca (are, insa, intotdeauna ce bea). Cumnata mea zice ca banii pe care ii "irosesc" eu la coafor sau la croitoreasa i-ar ajunge sa manance doua saptamani, "dar nu renunta ea la freza pentru familie". Norocul meu este ca chiar nu-mi pasa, ii ajutam cand sunt lucruri serioase (medic, scoala baiatului), dar nici nu-i pot intretine, si nici nu vreau. Pe soacra-mea o las sa planga de mila lui, asa cum a facut-o toata viata, fara sa-si dea seama ca pe jumatate este responsabila pentru acest tip de atitudine.
Se zice ca sunt copii "soi rau", pe care oricat te-ai stradui sa-i aduci la sentimente mai bune, nu reusesti. Cred asta, dar la fel cred ca este responsabilitatea noastra de parinti sa veghem la relatia dintre frati din primii lor ani de viata, si sa inabusim din fasa orice pornire (omeneasca, de altfel) de invidie, gelozie sau rautate intre ei.

ChrisDun spune:

Andora, stiu cine esti Imi pare rau sa aud ca si tu ai probleme in sensul asta.
ingerash, greseala enorma a fost sa ma ofer sa facem creditul respectiv, pentru ca imi era mila de soacra-mea (care acum ma toaca marunt pe la spate). Zi de zi imi povestea cum seara, cand vin cumnatzelul si cumnata de la serviciu, se baga in dormitorul lor si urla unul la altul. Nu isi vorbesc de fata cu socrii mei, etc, iar socrii traiesc intr-o tensiune continua - chiar soacra mi-a zis ca ii e frica sa mai deschida gura, in propria ei casa, plange in fiecare zi si ii vine sa isi ia campii.
Creditul nu il platim numai noi - platim jumate-jumate, casele fiind de valori apropiate. In casa cumparata (2 camere) i-am mutat pe socri, iar casa socrilor (3 camere) ii va ramane cumnatului.

Ce ma surprinde este ca, pana acum, nu s-a prea bagat in casnicia noastra (sau nu stiu eu , dar de la o vreme incoace ne tot da "sfaturi" binevoitoare, de genul: el ar da drumul papagalului (pe care il avem), ca i-ar fi mai bine afara decat chinuit in cusca la noi in casa; ca de ce nu ii lasam pe parintii lui sa ne creasca copilul, ca ei sunt cei mai potriviti (si nu ai mei, vezi-Doamne!), ne invita el in numele socrilor mei sa mergem la socri la masa, cu copilul (stiind foarte bine ca sotul meu si cu mine nu vrem sa ducem copilul in casa socrilor, care au caine), il hartuieste pe sotul meu cu mailuri in care ii denigreaza pe ai mei si ii lauda pe ai lui, etc. Imi este sila de astfel de oameni, si toata viata am evitat compania lor.

Ma gandeam serios sa ii sugerez frumos sa se duca la psiholog, insa cautam o baza pentru ca sugestia mea sa fie sustinuta cu un diagnostic, ceva, si din cauza asta am deschis topicul. Pentru cumnatzelu' n-ar fi prima data cand s-ar duce la psiholog - a mai fost acum cativa ani, la faimosul Cristian Andrei

Filofteia, eu am o sora cu care ma inteleg - si chiar mai vroiam doi copii, insa de cateva saptamani mi-am schimbat gandurile: raman cu unul singur, macar sa nu pateasca ce patim noi...

Va multumesc mult de tot ca v-ati rupt din timpul vostru sa cititi randurile mele, si va multumesc tare pentru incurajari.
Numai bine,



@later edit: Lona, si socrii mei i-au crescut pe copii la fel (cand primeau la scoala o bomboana de ziua unul coleg mai cereau una si pentru frate) DAR cel mic a fost cocolosit de ma-sa pentru ca are astm bronsic. N-a pus niciodata aspiratorul in casa aia, cat a fost ma-sa acolo. Insa cumnata-mea l-a dat pe brazda pronto. In schimb, chiar si dupa ce ne-am casatorit, sotul mergea duminica dimineata la ma-sa acasa sa ii puna aspiratorul
Aici se aplica pilda cu fiul risipitor, din biblie. Frustrant, dar asta e.

Babisa spune:

Eu sunt o sora mai mica.Din multe puncte de vedere aveti mareee dreptate.Imi iubesc sora mai mult decat ma iubesc pe mine,asta simt in sufletul meu ,simt ca mi-as da viata pt ea ...totusi nu incetez niciodata sa o tachinez,sa o supar ,sa o critic...nu stiu de ce o fac,mereu ma rog la Dumnezeu ca maine cand o vad ,sa nu o mai tachinez ca si asa are si ea destule pe cap...dar una zic si alta fac.Mai rau e ca nu stiu de ce fac treaba asta,pt ca eu jur ca o iubesc enorm si ca ii doresc tot buinele din lume.Nu mi-am dorit niciodata sa ii fie rau,mi-am dorit sa ii fie bine pt ca ea este un foarte mare punct de sustinere pt mine ,mereu imi este alaturi si simt cat de mult ma iubeste cu toate ca de multe ori ne certam.
Cred ca totul porneste din copilarie,noi am fost 3 la parinti ea-cea mai mare ,31 ani ,fratele meu 29,eu 27.Fratele meu e putin neutru ,dar pot sa spun ca el pe mine ma ajuta mai mult decat o ajuta pe ea,nu imi dau seama din ce motiv,iar ea pe mine ma ajuta mai mult decat il ajuta pe el.Eu il ajut pe el mai mult decat o ajut pe ea cu toate ca de el imi e dor sau nu ,pe cand fara ea nu pot sta...o invlamseala de sentimente.Abia aum cand sunt mare ,imi dau seama ca m-am simtit umbrita de ea si de succesele ei ,ma simteam cu mult inferioara ei,visam la realizariele ei ,imi dorea sa am ce are ea...cu cat imi doream mai mult sa fiu ea , cu atat stacnam in evolutia mea si dadeam gres ,pt ca sunte firi total diferite si eu niciodata nu as putea sa fiu ea ,nici macar ceva asemanator.Mai intai a fost vazuta ea de lume si apreciata pt faptele ei ,eu eram ai maica si mai nebagata in seama pt fapte marete,ci doar pt a fi mangaiata si alintata.Ea mai mare fiind cand ne-am nascut noi ,a fost geloasa ,pt ca toata dragostea care i se daduse ,a trebuit sa ni se dea noua (tinut in brate ,leganat...cum faci cu orice bb)...din cauza asta se racise oarecum ...simtea nevoia sa fie alintata.Concluzie ...ea si-a dorit sa fie mai iubita ,iar eu sa am realizari pt ca iubire aveam.
Cred ca toti iubitii care i-am avut ,au fost alaturi de mine pt ca am stiut sa le intru sub piele ,am stiut sa ii iubesc ,i-am dragalasit ,le-a placut sa puna capul pe umarul meu.Pe ea au iubit-o pt realizarile ei ,pt ca este o femeie desteapta si ambitioasa...dar nu a stiut sa le ofere caldura de care aveau nevoie,a avut ceva ceva de suferit in dragoste.Acum amndoua ne-am gasit jumatatile potrivite si e ok.
Sunt de condamnat fratii mai mici ...dar totusi numai fiind in pielea lor ai sa iti dai seama ca sunt nieste oamnei care toata viata are sa se simta neimplinit...numai din cauza faptului ca fratele mai mare are sa aiba succesul inaintea lor ,pt ca asta este cursul...mai inai intra cel mare la liceu apoi cel mic.Cel mic are sa fie intr-o contiuna lupta cu el insasi ,iar acesta lupta si oboseala si-o va varsa pe fratele cel mare.Poti sa incerci sa il duci si la mam psihologului ,cred ca nu ai sa rezolvi nimic,ba chiar ai sa pui paie pe foc. Uitate la mine care stiu exact care si cum sta treaba si recunosc greselile mele,dar asta nu insemna ca am sa le recunosc si in fata ei,pt ca de fapt nu gresesc cu nimic ,ci pur si simplu tanjesc sa fiu "ea",sau nu neaparat sa fiu ea,dar macar sa fiu la egalitate cu ea, uneori ii pun "piedici" (adica nu o incurajez sa progreseze,dar fara sa o fac constienta ca ii fac rau)doar pt a nu evolua pt ca eu nu pot sa urc acolo unde e ea ...vad treaba asta numai daca stau si ma gandesc adanc la tot ceea ce se intampla,numai in momentele mele de liniste cre se spulbera la primul contact cu ea ,cand redevin ceea ce sunt .Offf de multe ori i-as da telefon in toiul noptii sa ii spun cat de mult o iubesc ...dar ma tin tare ,pt a nu parea slaba si pt a nu vedea ca ma simt vinovata,pt ca o data ce mi-am recunoscut vina ,la cea mai mca confruntare ,nu o sa mai am credibilitate chiar daca am dreptate in ceea ce ii spun.
Va spun tot ceea ce va spun ca sa stiti in cine loviti ...nu le iau apararea ,dar nici nu ii acuz.Pe voi va inteleg perfect pt ca nici eu nu as accepta un astfel de cumnata ,dar as accepta un astfel de frate ,asa ca nu aveti pretentii ca sotii vostrii sa se deparaseze de acesti fratiori ,pt ca nu o pot face .
daca aveti intrebari ,am sa raspund cu placere ,chair daca o sa ma acuzati ...e de inteles

http://pg.photos.yahoo.com/ph/erin_rux/album?.dir=/37ca

andora spune:

Of Chris imi pare tare rau n-am stiut, vai de mine, dupa ce ca le platiti jumate din credit mai si aplica astfel de tactici josnice? E clar ca ii lipseste orice urma de bun simt.. si cunosc muuuulte exemple de barbati cocolositi de mamica si la 40 de ani . Iar - Dumnezeu sa ma ierte - dar pildei cu fiul risipitor nu i-am inteles morala niciodata!
Babisa... eu zic ca e o mare diferenta intre cei in discutie si tine - fiindca de la "tachinare" la materializarea tachinarii e un drum lungut. Una e sa-ti spuna ceva fratiorul mai mic si sa treci peste spunandu-ti "lasa, e mai mic, zice si el asa" si alta e sa-ti "bage strambe" mereu si sa ai de suportat toata viata discutii moralizatoare de la socrella doar fiindca el face aia si spune ailalta.. iar tu taci si stai in banca ta. O mica "intepatura" intre frati zic ca are farmecul ei, insa "frate-frate, dar branzica......"

Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea