Aspirante peste 30 de ani - cap. 2
Raspunsuri - Pagina 4
M Oana spune:
O doamna trecuta de 50 de ani, in familia careia nu a existat niciodata problema infertilitatii ma lauda de zor acum cateva luni pentru cate am reusit in viata. Despre fata ei nu putea spune decat ca s-a pricopsit cu 2 copii la varsta de 20 si ceva de ani si a concluzionat discutia noastra cu urmatoarea idee: "fac copii aia care nu stiu sa faca altceva".
E adevarat ca m-a coafat de minune concluzia ei si mai ales tonul pe care a spus-o (un ton sincer si prietenesc, desi cea care iesea rau in discutia cu pricina era chiar fiica doamnei), dar ideea asta chiar are conotatii extrem de reale.
Puteti s-o folositi si voi daca va coafeaza in discutiile cu persoanele curioase apropo de viata voastra intima!
cristiama spune:
Hai fetelor ca azi e mai bine!!!!
uite a iesit si soarele.
Daca eu la 36 de ani sunt SIGURA ca o sa am un copil dar voi care sunteti asa de tinere!
Stiti ce ii spun sotului cand facem cumparaturi si vad cate un copilas in cos asta ii spun ca vreau!!!!
Si apropo de a face copii tarziu, fetelor eu vreau 2, sunt convinsa ca voi avea toata rabdarea necesara si in plus fata de 20 de ani am mai multa experienta si evident o sa le pot oferi material mai mult.
Da, si pe mine ma intreaba soacrele cele 2, colegii, vecinii, CAND?
Nu am gasit inca un raspuns destul de obraznic, da mai caut.
M Oana spune:
Mai exact am vrut sa spun urmatoarele: a termina o facultate, a ridica o casa pentru intreaga familie, a-ti ajuta familia si prietenii, a ridica si mentine o afacere, tin de forta interioara a fiecaruia, in timp ce avea un copil tine de un simplu act sexual reusit sub aspectul intalnirii dintre spermatozoid si ovul, nimic spiritual, intelectual, sufletesc......
Iar a face un copil luptand ani de zile, mi se pare cu adevarat extraordinar!!!!!!!!!!!!!! Acolo e vointa, daruire, truda, spirit, suflet..........
Cam asa pun eu problema cand sunt intrebata de ce nu am inca copii dupa 12 ani de casnicie. Mai intai ma uit la omul care ma intreaba, apoi imbrac frumos raspunsul ca omul sa inteleaga, ca ma gandesc ca de aceea intreaba, dintr-o acuta lipsa personala de intelegere.
Daca s-ar uita fiecare in viata lui si ar cauta sa inteleaga si sa rezolve propriile esecuri si nereusite, atat de bine ar fi pentru toti, dar parca muuuuuuuuult mai bine e sa te uiti la cat de neimplinit e altul pe cate un plan.........
andicu spune:
Salut si eu Aspirantele mai coptute!
Cristiama, imi place cum gandesti! si eu sunt de aceeasi parere: atata vreme cat sustinem cu toate fortele fizice si psihice sa ne implinim cu un copil, eu zic ca vom reusi in final! si eu sunt ca tine, in nebunia mea, desi ar trebui sa ma rog sa fac macar unul, eu visez ca voi avea 2 copii. Cu orice pret! consider ca am timp suficient sa mai fac FIV-uri pana oi reusi sa am 2! poate a2a oara ies gemeni,cine stie!...acum chiar ca sunt nebuna 
,dar ce-mi doresc mai tare, e sa am casa plina de glasuri de copii! 2 copii si-un caine! ideal!
Moana,la ce dar ai tu in a insira vorbele pe hartie,cred ca o sa apelam la tine sa ne dai raspunsul salvator, cand ne mai sare cate-o ruda curioasa in cap!
La mine,mamele stiu care-i problema ,dar ma streseaza rau grija lor; atatea telefoane dau de cate ori fac vreun tratament,aceleasi intrebari puse de 100 de ori, la care primesc invariabil acelasi raspuns, incat, ma bate gandul sa nu le zic la cat timp aflu rezultatul cand voi face FIV, ca ma vor asasina! imi pare rau ca gandesc asa, stiu ca sunt bine intentionate si le pasa, dar ma streseaza asa de tare, incat imi vine sa nu le mai spun nimic!
Nu zic ca maica-mea are o mare problema cu mine: ca eu am 30 ani si sotul meu 24, si-mi vine cu comentarii de genul: ai grija cum te porti, ca barbatii fug de femeile rele, ai grija cum arati, ca e mult mai tanar ca tine si daca n-ai grija o sa te lase ptr alta mai tanara, etc...
nu intelege ca daca ea n-a fost fericita, nu e regula sa ajung si eu la fel!
Andreea.Pozele mele
zisaCami spune:
Ma primiti si pe mine? Am 35 de ani si jumatate si tot ce stiu in momentul de fata este ca sunt o aspiranta peste 30 de ani. Nici macar optimista nu cred ca ma mai pot numi.
As putea sa ma incadrez intr-o gramada de subiecte ( FIV, Endometrioza, Oligospermie, etc. ), insa nu mai am puterea sa intru si sa discut despre asta, incerc pe cat posibil sa nu ma mai gandesc.
Pentru cele care nu ma cunosc, pe scurt: am 3 FIV-uri nereusite la activ; 2 operatii pt. endometrioza si sper sa nu ajung si la a treia ( a aparut din nou ); sotul cu oligospermie.
Cami
Kariris spune:
Bine ai revenit printre noi, Cami!Imi pare tare bine sa vad ca ti-ai mai revenit... Cami sa stii ca toate pe lumea asta se intampla cu un scop anume, pe care din pacate noi nu il stim si de aceea nu intelegem si nu acceptam ce ni se intampla; eu una am incetat sa mai "fortez destinul" pentru a avea un copil, abia acum am reusit sa-mi reiau viata normala si vreau de acum incolo sa ma bucur de ce imi ofera viata; daca va veni copilul bine, daca nu.... nu voi fi singura fara copii!
Victoria spune:
Apropo de " fortzarea destinului", hai sa spunem fiecare ce facem in sensul..acela. Eu de exemplu ma stradui sa incap undeva, pe o lista de FIV si ..sa slabesc - am inteles ca kg. in plus ar fi o piedica, desi am numeroase exemple de femei dolofane care au ramas gravide si au nascut fara probleme.
V
A, si ar mai fi si ...depresia. Cu aia ma lupt din ce in ce mai greu, in fiecare luna, stiti voi cand...
veni, vidi, Victorie!
andicu spune:
Cami, eu una consider ca esti o curajoasa si o luptatoare avand in vedere experientele prin care ai trecut. Ma bucur ca revii printre noi si sper sa te hotarasti sa urmezi drumul pe care ai pornit, ptr ca sunt sigura ca la capatul lui,dupa atata lupta, te asteapta un 
!
Andreea.Pozele mele
Kariris spune:
Victoria, pai eu nu prea l-am fortat pana acum, in sensul ca am facut doar niste investigatii, o HSG si o laparo pentru desfundarea trompei pe care o mai am. Nu am facut nici o inseminare, nici o stimulare hormonala, nimic, ci am trecut direct la FIV; l-am facut, l-am ratat cu brio, am 8 kg in plus acum in urma tratamentului, cativa fibromei in plus in uter si...cam atat! Deci singura stimulare a fost cea din programul de FIV. Insa... nu mai vreau sa fac nimic de acum incolo, de dimensiunile unui fiv, la asta ma refeream, nu la altceva; eu acum spre exemplu iau niste tincturi, deci tot fac ceva...
zisaCami spune:
Lachi 
Poate ca si eu as accepta mai usor daca sotul meu nu si-ar dori atat de mult un copil al lui! Si cum adoptia nu intra in discutie ( de fapt am reusit sa obtin, dupa ani de discutii, un "deocamdata" ) ... Ceea ce ma face sa am alta speranta si sa ma impac cu situatia; cred ca doreste sa mai incercam: deocamdata ne straduim mai mult 
; daca nu vom reusi probabil ca vom mai incerca FIV si daca nu vom reusi nici asa, probabil ca vom lua in calcul si adoptia! Eu oricum, m-am linistit ... viata merge inainte si sunt bucuroasa ca nu am ramas cu urmari ( am luat doar 4 kg in greutate ).
Acum am inteles de ce ai spus ca nu mai faci alt FIV; de aceea nici nu mai insist sa te bat la cap ... si eu am ajuns la aceeasi concluzie ( sau aproximativ: nu voi mai face alt FIV in tara ). 
Cami