critici la adresa copilului

Fetita mea care peste o luna va implini 5 ani este in grupa mijlocie la gradinita cu program prelungit. Aici are doua educatoare care se succed, cind una este dimineata, cealalta e dupa amiaza...
una din ele mereu o critica, cind ma prinde si fara sa o intreb eu, incepe...ca raluca e inadaptabila, ca nu vrea sa asculte, ca nu e atenta...cealalta nu-mi zice asta, ca o intreb si eu sa fac comparatie, si imi povesteste de mici intimplari...sau peripetii etc.
de ex. imi zice ca i se pare ca nu e atenta la lectii, dar cind o pune sa repete ce au discutat ea reda, deci retine, da doar impresia ca e "aeriana", si imi spune ca are o memorie foarte buna, auditiva, adica inregistreaza repede tot ce aude, asta am observat si noi, retine foarte usor versuri sau povesti si le reda intocmai dupa ce i le citesti de maxim 3 ori...ma rog
pe cine sa cred, ca doamna nr. 1 zice sa luam masuri ca o alintam prea mult, ca are 5 ani in curind si nu se imbraca singura ca e lenesa, nu-si ridica scaunelul de la fund si mai mult...daca ii zice ceva o sfideaza(ii intoarce spatele)
eu cred ca doamna exagereaza un pic, dar are si dreptate in felul ei, problema e cum sa procedez sa o fac mai responsabila...ca incerc si eu sa nu o mai imbrac dimineata dar ar insemna daca o las pe ea am ajunge la prinz la gradinita
sau daca o cert, nu plinge ca alti copii, ci se supara pe mine si nu-mi mai da atentie, nu-mi mai vorbeste...uneori am impresia ca nici nu ma aude ce-i zic(daca nu-i convine)
in concluzie are un caracter foarte puternic...
nicol
p.s.astept pareri si sfaturi de la mamici cu experienta

Principesa spune:

Nicole, este bine sa ai o distanta fata de ceea ce ti se spune pentru ca fiecare persoana evalueaza in acord cu principiile ei si cu experienta ei de viata.
Iar cu imbracarea singura si responsabilizarea, fa acest lucru cand nu esti sub presiunea timpului pentru inceput.
Reactia ei la critica insa nu as pune-o pe seama unui caracter f puternic ci a intolerantei ei la critica. Din cate inteleg eu ea te ignora cand o critici, te pedepseste. Deci capacitatea ei de a asculta, de a primi si accepta o critica este f redusa. Acest lucru se intampla de obicei cand copilul se simte insuficient acceptat si securizat.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

ruxij spune:

Eu nu sunt psiholog, dar cui naiba-i place critica? Mai ales cand e vorba de un biet copil de 5 ani.

michelle7 spune:

pai sunt oameni si oameni . oricum e bine sa te obisnuiesti cu criticile pt ca la scoala o sa le auzi intr-una la sedintele cu parintii. asa se simt bine profesorii, daca critica.

bebe03 spune:

multumesc mult pentru raspunsuri...
aseara l-am pus pe sot sa se ocupe de copil,fiindca eu nu mai am rabdare deloc cu ea, supravegheata de taicasu s-a dezbracat, si-a aranjat lucrurile si jucariile...si am ajuns la concluzia ca poate dar ...nu vrea, zice frecvent "nu pot..sunt mica...sunt si eu copil"
am avut o discutie cu ea despre comportarea ei de la gradinita si stiti ce mi-a spus...ca nu e nimic adevarat, doamna minte, ea se comporta foarte bine, numai ca nu o place pe doamna V, deia o ignora, pe doamna E. o iubeste...deci se comporta cu ea ca atare...
a mai zis ca doamna V. si-a uitat aparatul acasa....care aparat?? nu pricepeam, zice: "aparatul de memorie", deci dupa ea doamna respectiva e un robot care are in cap un aparat pt. memorie, cind il uita acasa nu mai retine nimic(categorit influienta desenelor animate, si a imaginatiei prea bogata)
va pup
nicol

Ica 1975 spune:

Principesa, intrebarea mea este_ cum facem cu un copil care nu accepta critica sau nu o accepta "bine"? Pentru ca critici va primi in viata destule, eu cred ca este import modul in care le primeste si mai ales cum reactioneaza la ele.

Ica


Propriile fapte te fac sa fii insemnat sau neinsemnat.

Principesa spune:

Ica, intrebarea mea este cum facem ce cu acel copil?
Pana voi primi raspuns de la tine am sa iti spun cum poate un copil ajunge reticent la critica.
Parintii, inainte de a fi parinti, sunt oameni si ei, cu probleme, frustrari si cu parinti la randul lor. Ei mostenesc si transmit o atitudine mai critica sau mai suportiva.
Pentru ca un copil sa accepte critica ea e nevoie sa vina peste o atitudine suportiva si de acceptare. Trebuie pus in discutie un comportament problematic si nu intreaga personalitate a copilului: Adica nu esti rau ci faptul ca arunci cu jucariile este un lucru rau.
Daca nu se simte in siguranta si acceptat chiar daca a gresit cu ceva, copilul va asocia critica cu pericolul de a fi respins.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Ica 1975 spune:

Principesa, fetita mea are doar 5 luni si un pic. Poate ca exagerez, insa uneori cand ii spun ceva pe un ton mai serios sau autoritar, am senzatia ca este suparata pe mine si chiar daca o strig nu ma mai priveste. In schimb daca altcineva din camera interactioneaza cu ea nu are aceiasi atitudine pe care o are fata de mine. In plus, eu ca copil nu am reactionat bine la critici, nu vrea sa vorbesc urat de parintii mei, dar mereu auzeam: iar nu ai facut...., nu esti in stare sa faci..., alti copii pot dar tu nu ... Cu timpul am reusit sa invat sa raspund altfel la critici, insa asa cum spui asociam aproape 100% critica cu faptul ca nu sunt acceptata de pers respectiva si astfel multe relatii au disparut. Nu vreau insa sa fac aceleasi greseli ca si parintii mei, pentru ca copilului ii va fi mai greu sa accepte multe lucruri, stari sau chiar persoane.

Ica


Propriile fapte te fac sa fii insemnat sau neinsemnat.

RaluD spune:

Educatoarea trebuie sa stie sa se impuna si sa se faca iubita de copii.
Nu e vina copilului tau ca ea nu a reusit acest lucru.
Nu mi se pare ca fetita ta are o atitudine necorespunzatoare fata de critici. Cui ii place sa fie criticat si "educat", la urma urmei?
Totusi, cred ca putin nesigura pe ea si e o fire mai introvertita. Acceptati-o asa cum e si aveti rabdare cu ea.
Pupici,


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

oanademunck spune:

Buna BEBE03!Incep prin a-ti da un exemplu, este vorba de un test psihologic care a vrut sa masoare rezultatele pe care critica le are asupra rezultatleor copiilor. Asadar s-a efectuat un test pe o clasa a intaia la o scola normala. Clasa normala, trei randuri de banci. Li )sa dat copiilor sa rezolve o problema simpla de matematica (desi clasa era impartita pe trei randuri tuturor li s-a dats a rezolve aceeasi problema simpla) Insa, randului de la geam i s-au aplicat sugestii pozitive (de genul sunteti copii buni, problema asta va fi simpla pentru voi, veti sti sa o rezolvati), randului de la mijloc i -sau aplicat critici (de genul nu veti reusi sa rezolvati, nu ati invatat sunteti lenesi etc) iar randul de la usa a fst pur si simplu ignorat, nu i s-au dat nici un fel de sugestii.La sfarsitul testului s-a vazut ca cele mai bune rezultate le-a obtinut randul de la geam (cei cu sugestii pozitive), cei de pe radul de la mijloc au inceput mai in forta insa la final rezultatele au fost slabe mai slabe decat cei cu sugestii pozitive. Cele mai proasta rezultate le-au obtinut cei care au fost ignorati. de aici concluzia este ca critica poate avea efecte pozitive la inceput dar cand se prelungeste in timp este nefasta si absolut deloc de ajutor (de parca nu se stia:)), in timp rezultatele cele mai bune dandu-le sugestiile pozitive. Asadar doamna educatoare ar trebi sa stie sa incurajeze un copil si sa ii ia pe fiecare in parte asa cum este si de acolo sa porneasca.;;;Sunt copii cu caractere puternice si daca ii criticam nonstop le distrugem personalitatea atat de timpuriu!Da este normal si logic sa ii invatam reguli si structuri!Tu trebuie sa stii sa alegi ce vrei sa fii cea mai buna prietena a fetitei tale sau sa ii fii mama, daca alegi rolul de mama atunci trebuie sa stii ca daca tu decizi pe buna dreptate sa ii pedepsesti un comportament si sa nu te lasi in jocul ei -mami tu ma pedepsesti, ei, nu mai vorbesc cu tine!Iar pe doamna educatoare incearca sa o faci sa vada ca raluca este un copil special ca toti ceilalti nu o inadaptabila ci un copil cu potential si ca e de datoria ei sa ii gaseasca si sa ii stimuleze acest potential. Si mai zi-i ca 'NU exista cetate atat de fortificata in alea carei ziduri sa nu poti patrunde daca vrei'Cu alte cuvinte sa isi dea doamna aceea mai mult interesul!Succes

angy11 spune:

Poate off topic,eu am doi copii,daiatul mai mare,baiat,mai lenes,mai neinteresat,superdesptept,plin de aptitudini,dar fara sa le fructifice neaparat,fata de o sarguinta exemplara,pe faza,cu tupeu as spune,amandoi au avut aceeasi educatoatre,pe baiat il criticau,una dintre ele mai ales,de fata nu se puteau lipsi,cat era de importanta in predarea lectiilor.
Ce am facut si fac eu,imi asum criticile,care daca le cauti sigur au o radacina,de ex. baiatul fiind primul nepot,al bunicilor si unchiilor,matusilor,e mai superficial,sau daca nu, totul i se cuvine,fata,a doua,a facut armata,toate greselile de educatie au fost reglementate la ea.
Deci clar orice critica are un mesaj,nu zic ca nu doare,dar nu facem decat bine copilului incercand sa rezovam problemele ca parinti,nu trebuie sa-i mai criticam si noi,doar sa ne insusim si sa reparam. Michell te contrazic,nu se simt bine deloc cei care fac educatie sa critice,fie invatatori,fie educatori sau profesori,se simt fooooarte bine cand nu au ce ctritica.Asta le usureaza munca.