Va rog, cine poate sa ma ajute?

Va rog, cine poate sa ma ajute?

Mama mea a suferit acum o luna o operatie, in urma diagnosticului de cancer la vezica urinara. Desi este o persoana puternica, aflarea diagnosticului a fost traumatizanta. Imi doresc ca mama sa treaca mai usor aceste momente dificile, stiu ca uneori o vorba buna este la fel de binefacatoare ca un medicament. Incerc sa o incurajez, dar numai cineva care traieste un diagnostic similar poate fi de un real folos.Rog pe cei care au trecut cu bine de aceasta incercare si doresc sa ajute la randul lor impartasindu-si experienta in invingera bolii, sa-mi scrie pe adresa:
ionela_olah@yahoo.com

Va multumesc

Crinutz spune:

Buna Tina am sa iti scriu aici pt ca nu imi pot accesa mailul acum. Si mama mea a trecut prin ceva asemanator, cancer de san, operatie, acum analize proaste. dar daca isi mentine un tonus bun este ok. trebuie sa gandeasca pozitiv; eu cred ca asta a salvat-o pana acum pe mama. are si ea momente cand se gandeste la ce e mai rau dar suntem mereu alaturi de ea cu vorba buna, cu incurajari, cu informatii. ar fi bine ca mama ta sa aiba o preocupare care sa ii distraga atentia de la boala. de exemplu mama si-a gasit refugiul in telenovele. Chiar spunea ca ea nu se gandeste la moarte sau la boala ca are filmele ei la care sa se gandeasca. Daca pe ea asta o multumeste eu nu am nimic impotriva. De asemenea trebuie sa aveti grija ca ea sa aiba parte de bucurii chiar si cele mai marunte - sunt de fff mare ajutor si cat mai putine suparari si griji.
cam asta imi vine in minte acum.

multa sanatate mamei tale. sa aiba curaj si multa incredere in ea si in Dumnezeu. Niciodata nu m-am rugat atat de mult ca in ultimii 3 ani. si asta ajuta.

pa pa

Tina3111 spune:

Crinutz, multumesc pentru toate sfaturile bune care mi le-ai dat. Mai ales, spunandu-mi ca rugaciunile ajuta...Eu am avut un moment de ruptura de credinta- cand am aflat diagnosticul, acum incerc sa refac legatura de suflet cu Dumnezeu...Incerc sa-mi recapat increderea in puterea rugaciunilor mele, deci cuvintele tale au venit intr-un moment in care am mare nevoie de ele.
Dumnezeu sa-i dea sanatate si mamei tale.
Doamne-ajuta!

IULIABRAILA spune:

Am o prietena care sufera din 1997 de cancer. A fost operata de cancer la sin, acum are metastaze osoase.
Este cea mai optimista persoana pe care o cunosc. OPTIMISMUL si formarea in jurul persoanei a unei stari de buna dispozitie sint cele mai ajutatoare medicamente.
Sa nu plingi niciodata in fata mamei tale(trebuie sa reusesti) si toti ceilalti sa isi arate un suport constant dar nu din MILA. Modalitatea oamenilor, citeodata din mila, de a-i compatimi pe cei aflati in suferinta, este de multe ori, pentru cei bolnavi, cea mai groaznica treaba. Mai groaznica chiar decit boala.
Prietena mea nu s-a autocompatimit, se lauda chiar ca este cea mai rezistenta bolnava din istoria spitalului cu care se trateaza- dar la asa ceva se ajunge numai prin autovointa.
Asa ca tot ce ai de facut este sa obtii de la mama ta bunavointa de a face tratamentul prescris si de a minca precum si motivatia pentru a trai. Pentru ea, pentru tatal tau, pentru tine, pentru copii tai(nu iti cunosc situatia familiala)nu conteaza, pentru toti, numai sa se motiveze.
TREBUIE SA FIE O SUPRAVIETUITOARE!
si tu trebuie sa o ajuti neaparat. Situatia va fi suparator de grea, dar veti reusi IMPREUNA.
IULIA

Tina3111 spune:

Este un sentiment extraordinar sa citesti mesaje de incurajare de la cei pe care nu ii cunosti, dar totusi ii simti atat de aproape de sufletul tau...
Multumesc mult Iulia, o sa incerc sa fiu puternica pentru a-i insufla mamei increderea de a merge mai departe.
Asa cum ai spus, trebuie sa aiba motivatia de a trai, pentru ca toata familia o iubeste si are nevoie de ea. Chiar daca crestem si avem copii la randul nostru, intotdeauna vom avea nevoie de parintii nostri.
Multa sanatate tie si familiei tale.
Doamne-ajuta!

Crinutz spune:

Buna Tina,
Sper ca te simti mai bine dupa mesajele fetelor. Sa nu iti pierzi niciodata increderea in Dumnezeu pt ca pana la urma El decide cine ramane si cine pleaca. Asa cum spunea si Iulia nu trebuie sa o priviti cu mila ci cu optimism, cu incredere pt ca daca va vede pe voi optimisti asa va fi si ea. Poti sa plangi cat vrei la tine acasa fara sa te vada nimeni dar nu de fata cu ea. sa fii mereu cu zambetul pe buze. Noi am aflat diagnosticul de ziua tatalui meu si tin minte ca dupa amiaza am facut o masa in familie cu vreo 2 invitati si ne purtam de parca nu se intamplase nimic. In sufletul ei era dezastru dar am vrut sa ii distragem cumva atentia. Am plans zile in sir si mai plang si acum uneori dar in fata ei niciodata nu arat disperarea. E greu dar trebuie sa fac asta.

Acum m-am hotarat sa fac un bb, la fel si una dintre surorile mele. Cealata sora vrea sa faca nunta anul asta. Asa ca noi ii tot spunem ca va trebui sa ne ajute, facem planuri cu ea ca sa simta ca avem nevoie de ea.

Daca mai vrei mai vorbim despre asta.
Te pup Pa

Tina3111 spune:

Crinutz,un bebe va avea efecte miraculoase atat in viata ta, cat si a mamei tale.
Eu am un baietel de aproape 6 ani.Cand abea invatase sa vorbeasca, mi-a spus:
"Eu m-am nascut ca sa te apar! De cine sa ma aperi? am intrebat surprinsa.De tine! mi-a raspuns prompt."
De cate ori mi-e greu, ma gandesc la cuvintele lui.Pentru el trebuie sa inving toate obstacolele,chiar daca ele par de netrecut.
Cat despre parintii mei...nu exista alta bucurie mai mare decat prezenta lui.
Sunt convinsa ca bebelasul pe care il astepti va aduce soare in toate inimile!Doamne-ajuta!
Pa pa

Crinutz spune:

Multumesc Tina

Chiar aveam nevoie de putina incurajare pt ca ma simt f rau acum dupa ce am aflat ce valoare i-a iesit la markerul tumoral; este o val f mare ce indica prezenta unei alte tumori se pare. Simt ca imi pleaca pamantul de sub picioare cand ma gandesc ce o asteapta iar. este cumplit.

Aseara am plans pana mi s-au umflat ochii pt ca trebuia sa ma descarc cumva.
acum vom incerca sa vedem unde e si ce putem face. simt ca se duc toate sperantele pe apa sambetei. chiar nu stiu ce sa fac, mi-e atat de frica incat imi vine sa ma duc undeva sa ma ascund.

hai ca nu vreau sa va intristez.
O seara buna! pa

Tina3111 spune:

Crinutz,eu stiu ce este in sufletul tau,prin momente asemanatoare am trecut si eu cand am auzit diagnosticul mamei mele. La inceput am plans, apoi mi-a venit in minte un gand care-mi spunea ca sunt o egoista, lacrimile nu ajuta pe nimeni la nimic. Din contra, disperarea te face sa nu mai gandesti limpede, deciziile pe care le iei in asemenea momente nu sunt cele mai bune.
Desi iti trebuie multa vointa pentru asta,incearca sa te linistesti, lacrimile iti consuma energia de care ai nevoie acum pentru mama ta.
Si asa cum m-ai incurajat si tu pe mine: nu inceta sa crezi in Dumnezeu. Este singurul care ne poate ajuta in asemenea momente.
Deci Crinutz,nu te ascunde,infrunta necazurile,oricat de grele sunt. Prin puterea ta poti sa-i dai si mamei speranta si curaj sa se lupte cu boala.
Doamne-ajuta!
Crinutz, descarca-ti sufletul de cate ori simti nevoia. Si sufletul meu este trist.
Te pupic, curaj!

Crinutz spune:

Intr-adevar nu trebuie sa ma pierd cu firea dar uneori simt nevoia sa plang pt ca altfel explodez. Am inceput sa caut pe net tot felul de solutii alternative pt spital si medicam clasice si nu mai stiu ce sa aleg si ce sa facem mai intai. Daca te intereseaza chestii naturiste spune-mi si iti spun ce am mai aflat.

mama ta la ce medic oncolog a fost? am deschis si un sub nou dar daca poti sa imi spui aici e ok. as vrea sa gasim si alt dr si nu neaparat la fundeni. Mama ta cum mai e? se simte bine?

Merci pt incurajari.
multi