cum imi controlez nervii?

de fiecare data cand ma enervez foarte tare impotriva cuiva apropiat sfarsesc prin a spune lucruri care il ranesc doar ca sa ranesc, nu pentru ca le-as crede cu adevarat. nu fac niciodata chestia asta cu persoane care nu imi sunt apropiate, deci e si mai urat din partea mea pentru ca nu ii tratez astfel decat pe oamenii la care tin cel mai mult. mai grav este ca eu nici macar nu cred ce spun, dar o spun doar pentru ca stiu ca asta doare. de cand am realizat chestia asta incerc sa ma controlez si sa ma gandesc de cateva ori inaite de a vorbii cand sunt nervoasa, si de cele mai multe ori reusesc sa evit sa spun prostii. insa cu partenerul niciodata nu ma pot controla: cateodata ma duce intr-o stare de nervii incat pur si simplu explodez si ii insir tot ce stiu ca il raneste.
in general ce ii spun eu este legat de diferenta (mare) de nivel de studii intre noi, eu fiind mai "diplomata" decat el, asta ca sa va dati seama cat de jos lovesc...
mi-e rusine de purtarea mea. cum as putea face sa imi contolez reactiile?

mamica dulce spune:

petaluda,daca m-as las in voia...gurii si eu as face la fel.Cred ca oricui i se intampla,Cuvintele dor foarte mult si nu se uita repede,orice s-ar spune ca stergi cu buretele cand te impaci.
O perioada am facut la fel,mai ales la inceputuri,in perioada de acomodare,adica de trait efectiv in aceeasi casa,cu copil si tot.Inainte de asta fusesem aproape 3 ani impreuna si nu ne certasem niciodata.Nici macar o data!
Dupa primul an eram in prag de divort si de la ce?de la certuri pornite non stop de la lucruri marunte si de la datul din gura,ca de la una iti aduci aminte de alta si te enervezi din ce in ce mai tare,mai ales ca simti cu tarie ca ai dreptate etc..stiti si voi.
Acum nu sunt mai inteleapta:) dar inainte sa dau drumul la suvoi ,mai bine ies pe balcon,trag o pipa si le rumeg.Normal ca ma intorc inapoi cu frazele structurate.Si eu lovesc sub centura,dar mai finut sa zic asa.Bine ca nu face si sotzul meu la fel-el tace! dar o tacere din aia ca-mi vine sa-i zic sa urle cateodata.
uite ce strategie am pus la punct:cand se incinge discutia prea tare -ma duc si iau o gura de aer apoi vin si ii spun frumos si calm ca nu vreau sa ma cert cu el de la asa o tampenie,dar ca nu sunt de acord cu ce a zis/facut,,argumentez calm si,desi de multe ori nu vrea sau nu poate sa perceapa punctul meu de vedere..tot e mult mai bine decat sa se spuna cuvinte care dor.
Fa asa o perioada.intra in reflex apoi,parol!

corinadana spune:

Si daca nu fumezi?! Numa' gura de aer ajunge?
Da' racoreala mai buna e tot cand zici ce ai de zis! Acuma sa incerci sa te abtii de la jigniri!Daca poti!

Corinadana mama de Raluca

Elise spune:

nativ, si eu as avea acest obicei.
dar am devenit ceva mai diplomata in ultimii ani - pentru ca imi dau seama ca facind rau provoc rau si nu se mai iese din cercul asta vicios prea repede.....

Si, oricum, jignind ma indepartez de la scopul meu de baza - adica de a-l convinge pe om ca a gresit cu ceva.
Nu fac decit sa-l determin sa devina defensiv si sa arunce si el cu pietre in mine, cum arunc si eu in el.
Din acel moment, discutia a iesit de pe fagas si deja pledez pentru o cauza pierduta.

Nervii sint, in mod bizar, calmati instant daca incerci sa stai o secunda inainte sa rabufnesti si SA GINDESTI LOGIC.
Sa iti stabilesti ce vrei sa obtii de la discutie.
Si cum poti convinge?
Jignind?
Apelind "la sentiment"?
Manipulind?
Gasind argumente?

O sa descoperi ca jignirea e cea mai improbabila cale de a influenta pe cineva.

Elise

mira_m spune:

Primul an dupa nasterea copilului ne certam din orice, aveam amandoi nervii intinsi la maximum.
Acum am devenit mai rationali. Si daca stai sa iti treaca naduful, parca problema nu mai e asa de mare, nu?

Don't talk unless you can improve the silence!

Mami & minunea mea ( mai 2004)

monagan spune:

petaluda, stii cum se spune "vorba dulce mult aduce". E foarte adevarat. De multe ori problemele se pot rezolva cu calm si fara nervi. Lucru pe care il stim cu totii.
Am si eu iesiri si inca puternice, dar incerc sa le controlez, ptr. ca totdeauna am avut numai de pierdut. La nervi spunem lucruri tari, care dor si jignesc persoana de langa noi. Si cine pierde?
Totul tine de autocontrol si va spun eu ca se poate.

Principesa spune:

Petaluda, pentru a-ti controla nervii cred ca este bine sa incepi prin a -ti intelege reactiile. Si in acest scop am sa iti spun ca furia si agresivitatea frecvent sunt o masca pentru alte emotii: cum ar fi frica sau tristetea. Daca ai fi securizata in acel moment ai incepe sa exprimi aceste emotii atunci cand le simti, fara a le mai camufla.
Este clar ca tu resimti un disconfort, nevoile tale in acea relatie sunt frustrate si de aici poate porneste totul.
Parcurge deci drumul in sens invers si ajungand la origini vei intelege mai usor

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

petaluda spune:

Va multumesc pentru raspunsuri! mi-am impus de acum inainte sa incerc sa ma controlez mai mult si sa ma gandesc de la inceput unde voi ajunge daca incep sa ma cert si sa spun prostii.

Principesa, cum pot sa imi dau seama ce incerc sa maschez prin reactiile mele? trebuie sa ma focalizez pe reactiile mele sau pe ce le provoaca ca sa pot intelege?

Principesa spune:

Petaluda, o cale de a descoperi ce se ascunde in spatele furiei ar fi sa descoperi ce ai simti daca nu ai simti furie in acel moment.
Eu cred ca este ca un mecanism de aparare la tine furia. Te apara de o emotie care simti poate ca nu ai sti cum sa o gestionezi. Poate este o emotie a carei exteriorizare ti-a fost sanctionata la un moment dat si de aceea ai reprimat-o.
Si poate ca mai este si un deficit de asertivitate care sustine aceasta camuflare. Adica tu nu ceri ce ai nevoie atunci cand ai nevoie intr-o maniera in care sa si primesti.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

daniella4 spune:

Bune sfaturi!

Daniella, mama lu'Alexis

ilona77 spune:

si eu sunt cam la fel ca si voi, doar ca spun tot ce imi trece prin minte si nu tin cont de ceea ce spun, dar asta doar oamenilor carora nu ar trebui sa le spun (sotului si prietenilor); ei s-au obisnuit cu mine si imi trec cu vederea iesirile si toanele ... nu acelasi lucru il fac insa cu cei pe care nu ii cunosc, dar care uneori ar merita sa le aplic acest "tratament"...
ma enervez foarte repede si din nimicuri si ce e la gura mea ... nu ma refer ca as injura sau as folosi cuvinte obscene, dar ce pot "tranti" atunci e cam dureros ... cum termin de spus, imi trece, imi pare rau si desi imi spun ca niciodata nu voi mai face asa nu imi tine figura ... mereu trebuie sa fiu eu cea care are ultimul cuvant, cea care are dreptate ...
cand imi fac prieteni noi ii avertizez la inceput de toanele mele si mai ales ca apar si fara un motiv plauzibil ...