Copil fara tata vs. ultima sansa ?!
Raspunsuri - Pagina 8
cati 73 spune:
Pentru Kehleyr: Nu, n-am urmarit povestea de la inceput.Si nu, nu-i nimic rau in a incerca sa-ti tii sotul sau partenerul alaturi.
Pentru Elise:m-au "certat" fetele astea pentru tine!Ma bucur ca esti cum ai zis.Nici nu credeam altfel.Da, uite, ca nu e destul pentru a merge treba cum trebuie.(Ce s-a mai intamplat recent?)Mai asteapta putin pentru adoptie.
Pentru toate (inclusiv speciala Leditia, care m-a innebunit cu ...inteligenta): GATA, NU MAI SCRIU NIMIC.Paaaaaa
Elise spune:
cati73,
Da' pentru adoptie de ce Doamne iarta-ma sa mai astept?
Adoptie pot face si parintii... unici.
Aici chiar n-am nevoie de aportul lui.
Ai tu ce ai cu asteptatul asta!!!
Ce s-a mai intimplat recent?
Ce facem testele genetice.
Mai exact, lui i-au fost recomandate- dar as vrea si eu sa le fac, desi n-am virsta de la care devin obligatorii.
Elise
Leditia spune:
Cati,se pare ca nu prea ai inteles ce-am spus..Asta e.Cine intelege bine,cine nu ..asta e.
Pa.
PS:Ceea ce nu ai inteles tu a fost ca aici nu ne certam si cand spun aici nu ma refer neaparat la sub. in sine.Daca ai o alta parere decat celalalt nu ins. ca te certi cu el.Iar tu,ar trebui sa accepti ca nu toata lumea gandeste ca tine si sa accepti si parerile care nu-ti convin.Eu le-am acceptat si le-am respectat.Te rog,sa incerci si tu..altfel,da,atunci va iesi cearta.
szivarvany spune:
Elise - 
gandul cu adoptia si va tinem pumnii sa iasa bine si analizele astea !
Cati - nu mai fi asa de suparata
Daria & 
Giulia (2004 08 16)
Haideti la bazar sa-l ajutam pe ALEX ! 
Supercopiii iulie/august 2004
iullia spune:
Absolut nimeni pe lumea astea nu poate garanta ca un copil va avea mama si tata, sunt convinsa ca, si tu cunosti cazuri de genul acesta, chiar daca inceputul a fost de vis.
Parerea mea, este ca, daca ai sansa sa faci un copil, nu o rata.
Nu poti sti ce va fi nici maine, dar peste 1 an.
Nu are nici o scuza pt ca te-a inselat, dar gandeste-te ca poate a fost o refulare, sau orice altceva, dar faptul ca vrea sa faceti un copil, inseamna destul de mult, si cred, de fapt sunt convinsa, ca totusi tu, insemni destul de mult pt el, atat timp cat vrea sa-i fi mama copilului sau.
De obicei barbatii accepta in felul lor rolul de tata, dar cand si-l doresc, este total diferit.
iullia spune:
PS
Nu am puteri paranormale, dar am impresia ca sotul tau este cel care in felul lui, vrea sa-ti spuna ca, alaturi de tine vrea sa fie.
In general, ei folosesc alt limbaj decat noi.
leea_cv spune:
Absolut fara nici o retinere as face acest copil daca as fi in locul tau.De adoptat poti sa adopti si peste 10 ani,dar sansa de a procreea ti se dizolva anul asta.Si nu stiu daca in timpul ramas ai putea sa gasesti un barbat care sa te iubeasca,pe care sa-l iubesti si cu care sa intemeiezi o alta familie,ca sa ai o cit de mica garantie ca bebe va aavea tata in preajma.In cazul de fata va avea tata dar nu chiar pentru fiecare zi probabil.Desi nu stii cum vor evolua lucrurile.Poate sotul tau se va va vrea alaturi,poate tu il vei ierta.
Eu am facut copilul cu un barbat care nu imi apartinea,dar l-am vrut pe bebe si l-am iubit pe ta-su.Si eu am fost sfatuita aici pe forum sa renunt sau sa infiez.Dar acum il tin in brate,are aproape 2 luni si aproape am uitat de suferinta de a nu-l avea pe tati alaturi.Si surpriza,daca la inceput tati nu a vrut sa auda,dupa nastere s-a indragostit de bebe.
Asa ca,eu zic sa nu renunti si sa il faci,ca nu e bucurie mai mare.
Te pup,iti tin pumnii sa reusesti
Leea si Tudor (19 dec 2005)
leea
She spune:
quote:
Originally posted by iullia
PS
Nu am puteri paranormale, dar am impresia ca sotul tau este cel care in felul lui, vrea sa-ti spuna ca, alaturi de tine vrea sa fie.
In general, ei folosesc alt limbaj decat noi.
Invingatorul ia totul!
--------------------------------------------------------------------------------
Si eu m-am gindit exact la acelasi lucru!
Elise, pari realista, esti pregatita sufleteste sa fi singura cu un copil.e mai mult decit cele care sint singure azi luate prin surprindere si este un MARE avnataj chiar daca in practica nu stii exact cum este.
Draga mea, da-i bataie si fa-o.Dragostea pe care o simti ACUM conteaza, si daca asta te duce la gesturi si fapte de neexplicat, insemna ca nu au explicatie pt ca sint cumva naturale..asa cum a descris cineva aici treaba cu instinctul animalic!
BAFTA!!!
Gandacel spune:
Elise, nu stiu daca mai deschizi subiectul asta, insa eu acum l-am citit si vreau sa-ti spun doar cateva cuvinte.
Faptul ca sotul tau face sau este dispus sa faca tratamentele de care spui, inseamna clar ca isi doreste copilul asta la fel de mult ca si tine. Poate spera ca atunci cand veti fi trei va veti intelege chiar mai bine, pentru ca atunci chiar nu veti mai fi Tu si El, ci amandoi pentru al treilea, copilul vostru. Parerea mea este ca s-au acumulat prea multe nemultumiri intre voi si ati uitat ce v-a adus impreuna. Nu pot sa cred ca, uitandu-te la el cand nu va certati nu simti ca ti se inmoaie inima de drag... si lui la fel, poti fi sigura. Altfel, ar fi plecat de mult...
De ce sa vrea un barbat sa aiba un copil cu femeia pe care nu o mai vrea? Nici un barbat nu vrea sa fie legat in felul asta de o femeie, decat daca cu ea vrea sa ramana. Daca ar vrea sa isi vada de viata lui, un copil e ultimul lucru pe care l-ar face impreuna cu tine. Nu e vorba de altruism, de a-ti oferi ceva ce-ti doresti. Un copil nu e un cadou pe care ti-l poate face, nu e o casa... E un dar de la Dumnezeu. Si poti fi sigura ca, daca pana la urma il veti face, il meritati! Amandoi!
Eu am acum un copil de 3 luni, pe care mi l-am dorit de foarte multi ani. Am facut si eu tratament intr-o perioada in care noi nu ne intelegeam grozav. Cred ca a fost felul lui de a-mi spune: hai s-o facem, ca poate de asta avem nevoie ca sa ne intelegem din nou... A fost un gest care, inconstient, era menit sa ma faca fericita si sa ne salveze relatia. Noi suntem divortati acum de 4 ani si ceva, tratamentul l-am facut acum un an jumate, apoi am renuntat si culmea! am ramas natural. La schimb cu viata mamei mele... L-am botezat Bogdan, care inseamna "dar de la Dumnezeu" si Nicolae, ca pe tata, pe care l-am pierdut acum 17 ani (Dumnezeu sa-l odihneasca!).
Acum, cand il iau in brate si rad cu el, crede-ma ca nimic nu poate fi mai... nu stiu! E deosebit de orice alt sentiment. E iubire neconditionata. Iar el, barbatul meu, cu care nici acum nu ma inteleg grozav, este idragostit de bebe. Este cel mai bun tata din lume, chiar daca CATEODATA nu e cel mai bun sot si asta e tot ce ii trebuie unui copil. Noi suntem poate prea pretentioase, mai greu de multumit, copilul insa are nevoie de dragostea lui. Din cand in cand, cand se intoarce de la serrviciu, in week-end, cand nu are treaba... dar crede-ma, bebe se lumineaza tot cand il aude si il vede, da din picioare, din maini, pana barbatului meu ii dau lacrimile de dragoste... Si iti spun cu mana pe suflet ca pot sa jur ca si pe mine ma iubeste mai mult decat inainte. Certurile vor mai exista, daca exista si acum intre voi, dar momentele de iubire sincera vor exista si ele, mult mai profunde ca inainte.
Sfatul meu este sa faci copilul pe care amandoi vi-l doriti (eu nu ma indoiesc de asta) si, odata ce il aveti, sa nu aveti asteptari nefiresc de mari unul de la celalalt. Dati fiecare ce puteti da, acceptati ce vi se ofera si ai sa vezi ca bebe va fi multumit cu dragstea pe care o va primi.
Garantii nu are nimeni, nici macar intr-o casnicie care, in momentul asta, pare fericita. Dar sanse sunt peste tot, trebuie doar sa intinzi mana si sa le apuci.
Iti doresc succes, si tie si lui. Si invatati sa va re-indragostiti. Face mai mult decat toate tratamentele din lume! Si sa nu uit: mergeti la biserica, la cineva special si nu pierdeti credinta ca Dumnezeu va va da o sansa daca o meritati (EL nu judeca dupa regulile noastre, ale oamenilor).
Mult succes!
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)
mihaelabeldimanescu spune:
draga mea am trecut si eu prin ceva asemanator.nu aveam copii,ne-am despartit obucata de timp ne-am impacat,am facut un copil.din pacate copilul s-a nascut cu sindrom dawn iar el ca un las ne-a parasitsi de atunci cresc copiu singura.parerea mea este sa te gandesti foarte bine inainte de a face un astfel de pas.merita sotul tau un astfel de sacrificiu din partea ta?