Copil fara tata vs. ultima sansa ?!
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
Gabi.... m-as stradui sa ii spun copilului numai lucruri frumoase dspre tat'su, oricum.
Dar daca ar asista la scandalurile dintre noi, n-as mai reusi sa il conving.
E trist...dar asta e.
Chestia cu "legile dure" nu tine la el. Le accepta - in fata mea - si le incalca cind nu imi dau eu seama...sau cind crede el ca nu-mi dau seama.
Nu spune nu la nimic.
Spune da.
Dar face ce stie el.
Elise
Delia21 spune:
Elise,.....ma identific atat de bine cu tine scumpa,doar ca eu sunt cu cativa pasi inaintea ta.Si sa ma explic:sunt insarcinata in 8 luni,bebe vine la sf lunii febr.Sunt fericita intr-un fel si....nefericita in 7.sper ca tu sa fi mai norocoasa si sa nu treci prin ce-am trecut eu,adica l-am surprins pe dragul de sot mai dezbracat decat imbracat cu una careia i zicea ca nu se compara cu nimeni,plus ca imi facea destainuri la ce a visat el dintotdeauna in materie de pofte trupesti-asiatice si ...in fine,nu mai dau amanunte.Iar azi am fost la cumparaturi si m-a mintit ca un porc ca si-a uitat portofelul,dupa care am fost la restaurant unde a platit si......surpriza,isi gasise portofelul.Ce sa-ti zic,mi-a lasat un gust f amar.Imi venea sa-l fac de cacat acolo de fata cu toata lumea,pe bune ca asta ar fi meritat.Eu sunt deja din decembrie n concediu prematernal,deci nu mai fac bani iar el,....lucreaza,e avocat,si-a dorit copilul,nu mai are altii si....of,hai ca ma apuca nervi si nu e bine pt bebe.Eu totusi te incurajezi sa incerci sa ai un bebe,pentru tine,nu pentru el !
[url=http://bd.lilypie.com/SZavm5/.png[/img]Bebele meu[/url]
Elise spune:
Delia... 
Nu fii trista (sau "nu fiti tristi" - tu si 
)
Esti cu multi pasi inaintea mea: cred ca daca as fi 
as fi asa de fericita ca m-ar durea undeva de toti barbatii de pe lumea asta si de fitzele lor "asiatice".
Nu ca al meu nu mi-ar fi explicat ce "gusturi" are - si tot ce a facut cu ex-ele, cu lux de amanunte. Nu m-am pus la mintea lui, sa-i demonstrez ca preferinte avem si noi, femeile, uneori mult mai "marete" decit realitatea sforaitoare de linga noi.
Poate va veni momentul sa ii spun vreodata...sau poate chiar sa exemplific.
Deocamdata nu imi arde de love-affair -uri.
Nu imi arde mie, nu ca ar fi el implicat cu ceva.
Deocamdata....
Elise
Zina spune:
Acum eu inteleg ca o femeie atunci cand e gravida traieste momente unice din viata ei si e ceva frumos, dar acum sa nu exageram cu chestia asta. Elise, tu spui ca daca ai fii gravida, nu ti-ar mai pasa de nici un barbat pe lumea asta, dar sa fii gravida cu un sot langa tine care nu te prea "iubeste", cum povesteste delia, nu e prea bine. Oricat de "gravida " ai fii. Nu stiu, dar mie mi se pare ca exista ceva exagerari legate de sarcina(si nu vorbesc in nestiinta de cauza), stiu ca e un sentiment aparte pentru viitorul bebe, dar o sarcina implica si alte stari, frica, ganduri negative, ultimele luni de-abia de misti (ceea ce nu e prea placut, sa recunoastem), si multe altele. Ei, atunci iti doresti ca langa tine sa fie cineva care sa te bage in seama tot timpul, sa "te asculte", sa simti ca esti iubita si centrul universului lui. Sper sa nu fiu inteleasa gresit. Sa pleci din start cu o asa idee (ca nu ti-ar mai pasa de nimeni), nu cred ca e ok. Imi pare rau pentru ceea ce i se intampla Deliei, ar trebui sa fie altfel sotul ei si dupa cate spune ea, se vede ca nu e asa si ea sufera.
Elise, un copil e ceva extraordiar, dar in situatia ta eu as mai sta sa ma gandesc daca e bine ceea ce fac, mai ales cand stii ca sotul tau a facut ceea ce-a facut si cu toate ca spui ca tie nu-ti pasa decat de viitorul bebe, dar vei vedea ca la un moment dat vei simti lipsa partenerului, lipsa sentimentului ca esti iubita si ajutata (de catre tata si nu de alti apropiati).
gabibarta spune:
Zina, daca ai un barbat langa tine care ti-a fost alaturi in timpul sarcinii, esti norocoasa. Pot sa spun ca si al meu mi-a fost alaturi in felul lui, insa numai eu stiu ce misto e in luna a 8-a sa faci curatenie dupa zugraveala (a fost ideea lui sa zugravim...), nu a pus mana pe nimic in casa in ideea ca am timp, pot sa fac, in luna a noua eu mi-am invatat baiatul sa mearga cu trotineta, de 1 mai a plecat in excursie cu firma cand stia ca eu trebuie sa nasc in 11 mai si nu aveam absolut pe nimeni atunci in Oradea in afara de fiul meu de 5 ani si bunica mea de 87 de ani. Si pot sa-ti umplu pagini intregi, ce bine mi-a fost ca aveam langa mine un sot fara care nu puteam, si stau sa ma gandesc ca oare chiar nu puteam????
Gabi+Robert 20.05.1997
Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006
sanziana72 spune:
Elise, trebuie sa te gandesti ce vei simti pentru copilul tau daca va semana cu tatal lui. Nu ii vei purta pica ?
Nu ii vei spune in timp ca face asta pentru ca seamana la caracter cu tatal care era asa si pe dincolo ?
Asta mi-a spus mama de la inceput, sa nu fac un copil cu un om pe care nu il iubesc, macar atunci cand il fac, pentru ca altfel s-ar putea sa raman cu resentimente.
Pe scurt povestea mea ar fi de genul asta:
Aveam 30 de ani si totdeauna mi-am dorit copii, numai ca pana atunci nu imi gasisem dragostea vietii, dar ceasul biologic merge inainte.
Am gasit pe cineva cu care a fost dragoste la prima vedere, cel putin din partea mea. I-am spus de la inceput ca imi doresc copii si ca daca se intampla sa raman nu ii dau afara.
Ne-am ferit noi, dar nu stie ce. Si am ramas. Prima a fost un ou vid, adica s-a resorbit embrionul.
Deja simteam ca lucrurile nu merg chiar cum trebuie intre noi, dar dupa ce am pierdut prima sarcina era un asemenea vid in mine ca aveam nevoie de cineva sa il umple (eram departe de casa si de familie).
Iar dupa o luna am ramas iar gravida, nici nu stiu cum, desi medicii mi-au spus sa nu raman inainte de 2 luni.
De data asta, in loc sa ma bucur, imi era frica sa nu o pierd din nou.
Relatiile cu prietenul meu se degradau din ce in ce, dar nu aveam forta necesara sa il dau afara din casa mea pentru ca tot ce vroiam era sa dorm (sarcina e foarte obositoare).
Si imi ziceam ca poate ma mai ajuta... Noroc ca mi-am luat sacosa pe rotite pentru cumparaturi, ca el nu iesea singur. Iar cand ieseam impreuna imi facea asemenea scene de gelozie ca ma lasa singura cu bagajele in drum.
Sunt ferm convinsa ca as fi putut fi muuuuult mai bine singura in timpul sarcinii decat cu el alaturi. In loc sa ma ajute, mai mult ma stresa si obosea.
Totul a culminat cu o criza de a lui in care m-a batut (palme, picioare...) cand eram in luna a saptea.
Dupa care nu intelegea de ce m-am dus la spital (ca sa verific ca bebe e bine) si de ce nu vreau sa mai stau cu el sub acelasi acoperis!
Nu voi intra in amanunte, dar dupa 2 saptamani am nascut prematur. Noroc ca m-au tinut mai mult la maternitate, ca a durat vreo 4 zile pana a ajuns mama din Romania.
Am nascut o minune de fetita pe care o iubesc din tot sufletul si daca ar trebui sa o iau inca o data de la capat ca sa o am, as lua-o.
Dar nu m-as fi descurcat fara ajutorul mamei. Sau poate m-as fi descurcat, dar mult mai greu. Acum fiica-mea are 15 luni.
Si m-am hotarat sa ma intorc in tara ca sa fiu aproape de familie si sa ii ofer si ei bucuria de a face parte dintr-o familie cu bunici, unchi...
Sper ca intr-un viitor nu prea indepartat sa ii gasesc si un tata care sa o creasca ca pe fiica lui. Sunt increzatoare si stiu ca totul e posibil.
Poate ca nu va avea la inceput familia perfecta, dar care e acea familie ? Important e sa aiba toata dragostea din lume, iar asta ii pot oferi din tot sufletul.
Am facut-o din dragoste si in speranta ca ii voi oferi ce poate fi mai bun. Cat de greu va fi mai incolo ? Nu stiu, dar nu as fi stiut niciodata daca nu as fi indraznit.
Astea au fost deciziile mele si nu imi pare rau de ele. Ce vei face, hotarasti singura. Totul e sa iti asumi responsabilitatea propriei vietii si sa mergi mai departe. Viata e frumoasa, mai ales cu un copil langa tine!
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
Marina spune:
sanziana vad ca pe fetita ta o cheama Marina. Nu mai e un nume foarte la moda dar vazandu-l m-am bucurat. Sper sa puteti sa treceti peste perioada grea si sa aveti o viata de familie adevarata acasa.
Elise au fost ani buni de zile cand nu am putut face copii, chit ca aveam cel mai iubitor sot din lume si asta imi doream cel mai mult. As fi dat orice sa am un bb. Acum am doi si mi se pare ca nu sunt mama din povesti...prea mult stres, prea multa cariera...Poate ca ar trebui sa te mai gandesti totusi. Eu am fost un caz diagnosticat cu ultima sansa si m-am trezit surprinsa ca am si a doua sansa.
Elise spune:
Zina - ai perfecta dreptate, intotdeauna (inclusiv in sarcina) exista un revers al medaliei. Nu ma astept la lapte si miere.
Dar toata problema cu casnicia mea a fost generata tocmai de imposibilitatea de a avea un bb.
Cu o luna in urma, am aflat cu stupoare ca eu am sterilitate primara, el ...sterilitate absoluta, azoospermie, 0 spermatoziozi.
Sanse nu prea mai sint.
E deja prea tirziu.
De atunci lucrurile au luat-o razna.
Din punctul meu de vedere, mi s-a refuzat ceva ce mi-am imaginat intotdeauna ca e principalul scop in viata.
Si principalul "ingredient" al fericirii.
Bineinteles ca vad in sarcina o solutie.
Chiar daca va fi greu.
chiar daca nu va fi totul perfect.
Nici acum, cind sint cu sufletul la pamint, nu ma ajuta si nu ma protejeaza nimeni.
Si nu ma iubeste nimeni.
Daca acum am puterea sa traiesc in continuare - si n-am un motiv specific care sa ma tina pe picioare, n-am decit o speranta - de ce n-as avea puterea sa traiesc in continuare daca as avea un bb?
Eu chiar cred ca ar fi mai simplu.
Si nu in ce priveste gospodaria.
Pentru asta pot sa angajez pe cineva sa ma ajute.
Ci...psihologic.
Ar fi sfirsitul cosmarului pe care il traiesc acum.
Sanziana - omul cu care fac copilul este sotul meu.
Este singurul om pe care l-am iubit vreodata cu adevarat.
Viata noastra chiar a fost ca in filme.
Desi se spune ca asemenea iubiri nu exista.
A existat.
Faptul ca s-a terminat nu inseamna ca acum il urasc.
Ci doar ca nu mai putem fi impreuna.
Vad copilul ca pe o continuare fireasca a celei mai frumoase povesti de dragoste pe care am trait-o vreodata.
Marina - imi doresc sa ma pling si eu peste un timp ca nu sint mama ideala...sincer.
Jo, Gabi - nu vreau nici eu o viata roz... vreau o viata! Stiu ca probleme exista, si, da, si eu cred ca se poate....
Repet, nu stiu care va fi aportul lui pe timpul sarcinii.
Stiu cupluri care erau "la cutite" si totusi barbautl, gindindu-se ca e copilul lui acolo, in burtica, a suportat cu stoicism toate mofturile nevestei si a ajutat-o mult. Doar in timpul sarcinii.
La fel de bine stiu oameni care se intelegeau de minune si datorita noii situatii au ajuns la conflicte acerbe.
Noi nu ne mai intelegem deloc, nu mai sintem noi, sintem eu si el.
Totusi, nu ii stiu reactia.
Acum ii pasa.
E dispus sa faca punctii, TESA si alte kestii traumatozante pentru un barbat si outzele lui , pentru a avea un copil.
macar pentru sacrificiul lui pur fizic, ar trebuie sa ii pese.
Dar la fel de bine se poate sa nu.
Accept si situatia asta....
Elise
cati 73 spune:
S-ar puta sa va suparati toate pentru ceea ce am sa postez.Dar vreau sa-mi spun si eu parerea. NU, NU, NU!Nimeni nu are dreptul sa priveze in mod constient copilul de tata!Nu aduci un copil pe lume numai pentru ca vrei tu sa te simti iubita sau pentru ca speri in continuarea povestii de dragoste cu sotul sau partenerul... Ce, faci un copil pentru tine? Pentru a iesi dintr-o situatie... delicata?Copilul are nevoie in egala masura si de mama, si de tata, pentru a se dezvolta psihic armonios.Nu vreau sa fiu rea, dar cresc un copil singura (de putin timp, ce-i drept) si ma simt vinovata ca baietelul meu nu are tata. Nu se pune problema ajutorului pe care poti sau nu sa-l primesti de la ceilalti. Nu se pune problema materiala. Sunt convinsa ca te-ai descurca foarte bine!Aici este vorba de altceva. Nu ma prea pricep la vorbe. Cele care sunteti divortate si va cresteti singure copiii, postati dragelor si spuneti cum este!MAI GANDESTE-TE, TE ROG!!!Daca va fi sa fii mama, ceea ce iti doresc din inima, asteapta sa iubesti si sa fii iubita, sa fiti VOI, nu TU si EL!
cati 73 spune:
A, si mai e ceva.Poate ar trebui sa va ganditi sa divortati mai repede...Ma rog, tu stii mai bine care e situatia, dar nu spera intr-o impacare cauzata de aparitia copilului!