Cum ar trebui sa ma comport??

Buna dimineata!

am un baietel de 17 luni, si nu mai stiu exact cum ar trebui sa ma comport cu el ca sa-l invat de bine....sunt situatii cand, recunosc, imi ies din fire si tip la el, dupa ce ii repet a 4-a oara sa renunte la o chestie periculoasa si incerc sa-i distrag atentia. Daca tip se cuminteste, chiar daca verbal, pe limba lui protesteaza. Asta seara insa...a 20-a oara pe putin de luni bune incoace incercam sa-mi salvez ochelarii din mainile lui. Mi smulge de pe ochi, rade smechereste si-ncepe sa le rasuceasca bratele de arata ca vai de ei, cu coada ochiului se uita sa vada ce zic. Am ramas calma, sfat de la sot, si i-am cerut sa-mi de-a ochelarii in schimbul ursuletului, am bagat vrajeli, ca ma dor ochii, ca nu vad bine, etc...nimic n-a functionat,el continua sa-i rasuceasca pana ajunsesera bratele aproape invers...N-AM MAI REZISTAT, l-am plesnit peste mana, i-am luat ochelarii, ca ramasese oarecum socat de gestul meu brutal, si s-a pus pe plans ca atunci cand avea colici la 3 luni. L-am lasat singur in camera si am iesit ca clocoteam de nervi, asta la 11 noaptea, in timp ce ma chinuiam de o ora sa-l adorm.

Paranteza (sfat pt alte mamici si promisiune pt mine daca o sa mai fac un fratior lui Danut, - nu faceti ca mine, lasati bebelusii in camerele lor sa mai si urle, de mici, sa se invete sa adoarma singuri, sa readoarma singuri cand se trezesc noaptea, eu imi recunosc eroarea, nu am facut-o deloc): de la 2 sau 3 luni l-am luat in pat cu mine pt ca se trezea extrem de des noaptea si cum nu aveam nici un sprijin ziua ajunsesem sa nu mai pot umbla de ameteli date de oboseala, de privarea de somn. Am optat pt varianta asta deci, l-am luat cu mine in pat, si noptile era mai usor sa-i dau suzeta, laptele, sa-l mangai pe spate, se linistea, adormea si dormeam si eu. Ziua dormea in patutul lui, noaptea cu mine. Si asa face si acum, numai ca mai nou, adoarme foarte greu seara, desi ziua de vreo 2 saptamani doarme maxim o ora, dupa-amiaza. Seara pana sa adoarma sta si-si face de lucru cu mine (fie imi fura ochelarii, fie ma trage de par, fie topaie in pat pe perina mea, fie gaseste ceva mai educativ, de exemplu sa ma intrebe de nas, gura, ochi, urechi etc....pe limba lui, normal.), sau asculta muzica la TV.

Nu stiu cum sa fac sa nu mai ajung sa ma enervez asa, sunt socata de ce am putut sa-i fac puiului meu drag. Sunt si eu obosita, incerc din rasputeri sa-mi mentin calmul, sa-i vorbesc frumos toata ziua, sa-l invat care chestii sunt periculoase pt el, insa parca in ciuda mea, cand sunt mai extenuata si ma doare si capul, e 11 noaptea si Danut tot nu doarme, nu functioneaza metoda, si uite asa ajung sa tip la el, sau si mai rau, ca azi, sa-i dau peste manutele lui mici si dulci.

De inteles nu am dubii, intelege ce i se spune si afiseaza instant un zambet buclucas care denota ca e perfect in cunostinta de cauza dar testeaza periculos limitele nervilor mei. Cand vrea, e foarte cooperant si chiar ma surprinde cum imi intampina intentiile. Alteori e invers. Astazi m-a si lovit asa, din senin, in timp ce strangeam prin casa. A venit si mi-a tras o palma, parca ma certa. Apoi m-a pupat, fara sa-i cer. Am senzatia ca, pe undeva ma imita. Eu il pup adeseori dupa ce-l mai mustruluiesc, nu imediat, dar...nici mult dupa aceea, pt ca oricat de smecher pare e inca micut si cred ca instinctiv ma testeaza, imi pare extrem de rau. Cine stie ce e in capsorul lui, si cum vede el lumea, pe mine, de la cei 84 de cm ai lui. De vorbit nu vorbeste decat pe limba lui pasareasca deocamdata, are un vocabular extrem de restrans (mama, tata, caca, gaca, papa, si onomatopee) comparativ cu ce am citit despre unii copilasi de varsta lui, insa iarasi, probabil ca nu e o regula sa vorbeasca si el de la un an jumate. Sau poate ca sunt eu de vina si de aceea nu vorbeste, cine stie ? Sunt oare ?

Altceva...

Am citit intr-o revista ca nu e ok sa lasam copilasii sa devina manipulatori, pt ca nu e defel in interesul dezvoltarii lor sanatoase. Nu e ok sa invete ca, cu niste lacrimi si urlete rezolva orice moft au si primesc ce doresc cand doresc, parintii devin marionete si executa la comanda. Nu e ok nici sa se invete cu expresia ca "daca esti cuminte primesti aia si aia".
Insa articolul se termina in coada de peste....nu explica CUM ar trebui de fapt sa relationam cu copilasii inca de la aceste varste fragede ca sa nu devina nici ei manipulatori si nici noi parinti isterici.
Stiu ca nu din carti se cresc neaparat copiii, si ca fiecare parinte e unic, la fel si fiecare copil e unic, insa niste sfaturi de la psihologii site-ului, de la parinti mai cu experienta, acum chiar mi-ar prinde bine, mai ales ca simt ca dau in depresie, dupa ceea ce am facut.
Scuze pt lungimea si poate incoerenta mesajului, insa am vrut sa va explic ce simt, sa va detaliez situatia, ca sa ma puteti ajuta cu sfaturi.

mamica dulce spune:

dorsilia ,am citit cu atentie ce ai scris,la fel si alte subiecte pe care le-ai postat de cand ai pe Danut si -nu te mai invinui atat!nu ramane copilul traumatizat!sigur ca iti pare rau,carei mame nu-i pare dar nu e motiv de depresie!Asa e cu puii astia mici,singuri la parinti,alintati de nu se poate si ,mai ales ,plini de personalitate.Perioada de testare constienta a limitelor abia incepe si daca continui cu invinuirile la adresa ta ai sa ai mult de scris pe forum:)Gandeste-te ca esti o mama buna,atenta si care isi adora copilul.Cu siguranta nici puiul tau nu are limite stranse,dar unde-i gata-e gata frate!Se pare ca danut al tau e varianta mica a lui fi-meu si,daca e asa,multi peri albi or sa-ti iasa:)
Eu nu consider ca ai gresit dormind cu puiul,asta e problema de perspectiva,eu si acum dorm cu el regulat sí nici nu concep altfel.Marc are 3 ani acum si,in afara de faptul ca mai pocneste copii la gradi,alta problema nu exista!Nici macar nu e disperat sa doarma cu mine,daca se duce tati e ok,daca il las singur dupa ce adoarme nu-i bai deloc,sigur ca ma iubeste si suntem foarte apropiati,intreaba de mine dar nu urla daca plec 10 ore la cumparaturi.Ba chiar ma seaca ca e prea independent:)
Anyway,nu ai facut o gresala majora,nu te mai invinui atat,nu e ultima data!
Nu stiu ce articol ai citit tu,are dreptate sa nu lasam copiii sa devina manipulatori de performanta,sunt cateva limite majore pe care nu trebuie sa le treaca,sa nu zica un parinte da si unul ba,sa nu mai faca crize de personalitate la 3 ani ca vrea acadeua,intelegi directia in care bat dar putina libertate trebuie sa aiba copilul!
Eu am citit un articol foarte interesant unde ideea principala era raportul intre ce permiti si ce nu unui copil,la varsta in care vrea sa probeze totul-anume,daca intr-un interval de o saptamana copilului i se spune mai mult de jumatate NU,n-ai voie acolo,nu ca se strica/sparge/arde/te murdaresti/rade lumea de tine/ma superi/vine politia-bau-bau etc etc-atunci limitele sunt prea stranse si chiar daca in timp copilul se conformeaza nu inseamna ca acel copil are o educatie ideala.

Alt articol interesant spunea asa:parintii trebuie sa aleaga pentru inceput maxim 3 puncte pe care copilul trebuie sa le respecte,si sa fie consecventi.Sau chiar mai putine,la un pui mic,de nici 2 ani.
Ex.ce-ti doresti tu cel mai mult?sa nu puna mana pe ochelari si sa manance la masa,sa spunem.Aici intervin limitele,care incep prin tantrumurile de rigoare,sentimente de vinovatie etc dar,prin consecventa in scurt timp ajung gesturi naturale.N-o sa mai puna mana pe ochelari cum a facut aseara si o sa stea la masa daca vede ca ii e foame si altfel nu primeste.Fi-meu a stat 3 zile nemancat si nu stiu cate mese a pierdut inca lucram la asta,am crezut ca innebunesc,ma crezi??Dar la gradi a stat din prima zi,a mancat singur-si asta inainte sa instaurez regula acasa,m-am crucit Morala-stie unde poate intinde coarda!!Abia apoi apare urmatoarea regula esentiala.Urmatoarele or sa fie acceptate cu mai multa usurinta.Eu cred cu tarie ca e o metoda efectiva!incearca,cu o regula la inceput macar.e suficient cat sa priceapa pe NU!pe regula aia te concntrezi si esti consecventa si astfel ai mai multe sanse sa ramai calma,decat daca vrei sa priceapa si sa accepte 7 odata.

Dorsilia,m-am lungit ca o zi de post,nu stiu daca te-am ajutat cu ceva,dar in principal relaxeaza-te,puiul tau nici 2 ani n-are si e sigur o dragalasenie.Nu ai facut nimic tragic,o mustruluiala se impune din timp in timp!(apropo,cand avea fi-meu 1 an jumate gandeam la felca tine,nu suportam sa miorlaie,daramite sa planga,,dar dupa inca 1 an jumate in care am experimentat faze din astea pana in extrem am ajuns s-o iau mai incetul.Nu stiu daca ai urmarit subiecte de-ale mele de asta vara cand povesteam cum ma busea plansul pe drum,cand ma uitam la el si ziceam ca nu-i al meu,nu-i posibil:)La 2 ani era constant albastru in frunte ca se dadea cu capul de asfalt sa primeasca ce voia-si sincer,nu s-a lasat de sportul asta extrem pana nu lam lasat eu acolo,fara sa sar sa-l pup si sa-l impac,la 2 jumate voiam sa.i pun zgarda ca la catel,ce a putut sa-mi faca cu fugitul de langa mine nu-ti imaginezi,n-ai cum!,dimineata la 9 era deja de 15 ori pe jos,strainii pe drum ma sfatuiau sa nu mai fac alt copil ca mor repede-nu glumesc,mi s-a intamplat de cateva ori am crezut ca le sar la jugulara si cate si mai cate.Toate trec!

Acum la 3 ani..o splendoare de pui!Din cate vad pe ici pe colo inca sunt una dintre cele mai permisive mame,il pup in fund tot timpul,il ador si o stie dar am luat-o si eu mai usor,nu mai sar cand misca din dest' baietu,nu mai disper daca sare peste o masa,sunt in stare sa-l trimit in camera lui cand face boacane mari,ma stropsesc si eu la el si i-am dat catva palmute la fund(putine dar efective)si piatra de incercare a fost la 2 ani,cand pe jos fiind,urland si dand cu nasul de ciment sau de marginea patului,ca sa nu.l culc am avut puterea sa-l aud,sa-l privesc sever si sa.i spun ca nu ma impresioneaza,.Si eram disperata pentru ca la un moment dat eram atat de terminata ca nici nu ma mai impresiona deloc,ba ma enerva chiar Asta m-a speriat.eram la limita!bine ca nu m-a tinut mult ca ma gandeam ca nu-mi iubesc copilul si cocktailul depresiei era gata.Sa nu ajungi asa,ia-o usor si think pink!.Sa nu uiti ca foarte important e sistemul dupa plata si rasplata,adica recompensa si privare.Si consecventa!!!!!Si sa nu promiti ceva sa-l duci cu zaharelul,ce promiti,spus ramane si pentru zaharel gaseste altceva.Un exemplu babnal..de nenumarate ori am avut crize de nervi..dar ce crize!cu fi-meu care voia musai undeva si mie imi crapa maseaua-n gura sa merg in alta parte.Doamne de cate ori ne_am luptat corp la corp sa-l pun in carut,sa.-l tarai dupa mine,ca nervii din momentul respectiv pot fi intelesi doar de cei care au trecut prin asta-si ideea la nervi ca tre' sa se inteleaga plodu'.Acum ii promit solemn ca venim inapoi si-wow,merge!nu intotdeauna dar am redus scandalurile cu 80%Inainte,cand ziceam la vrajeala ca il duc in alta parte mai faina,ca venim inapoi..se uita lumea ca la circ.si acum avem (mult mai rar,in zile cu toane) momente in care mergem pe drum,eu inainte,el taras pe burta in urma mea.Il intreb ce-a facut cu puiul meu bun si dulce,ca ma duc sa.l caut acasa si ma intorc si merg incet.Si el mamaaaaaa...si fuga la mine,ori ii trec nervii-si vrea neaparat in brate,lipit de mine,ori mai repetam figura de cateva ori ca se propteste pe jos la piciorul meu.Sa vezi ce calma sunt,ma tin sa nu ma pufneasca rasul si la aceleasi faze plangeam si eu acum un an.Sigur ca-mi vine sa.l trantesc cateodata,dar in mare..e totul super!
O sa fie bine,retrospectiv privind nici nu mi-as dori sa fi fost altfel,bine ca e infipt in pampersi si stie ce vrea.Si nu se lasa,mai ales asta!Sunt efectiv toane si fasoane,saptamani intregi e un inger,apoi parca e la SPM si 3 saptamani te termina.Si dupa cum stii,daca toata ziua e un dragut,un tantrum de 10 minute te stoarce de nu te vezi!:)

Acum,dupa ce ti-am scris o ora,nici sa nu mai pomenesti de depresie,ok?

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Teodora D. spune:

Dorsilia, am patit-o si eu cu ramele ochelarilor; nu stiu ce dioptrie ai, dar la mine problema a putut fi rezolvata cu niste ochelari fara rame in jurul lentilei, iar ramele de langa urechi sunt din silicon, pot fi intoarse pe toate partile fara sa se rupa. Am patit insa ca mi-a rupt lentilele, la ambele perechi de ochelari,una smulsa brutal de pe nas, cealalta prinsa pe noptiera-vina mea. ei,asta sa fie cea mai mare paguba!
in rest am convingerea ca tu stii mult teoretic, dar prea le faci singura pe toate, faptul ca cedezi psihic e un semn ca ai nevoie de mai mult ajutor decat primesti si ai nevoie de timp pt. tine! stiu ca asta e cel mai greu din pacate...

---

Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.

Dorsilia spune:

am exact ochelari fara rame, cu dioptrii 1+ insa bratele sunt fragile si se pot deforma usor

acum "rumeg" sfaturile voastre, pt care va multumesc