Clipe din trairile sufletelor noastre ...(2)

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

Brenda, nu pot face nimic cu forta. Pt ea e normal felul asta de a fi, cu exceptia faptului ca nu are incredere in ea. Ea asteapta o rezolvare din interior, citind carti de parapsihologie si yoga. Iar cand citeste ce "au facut rusii cu armele telepatice" o apuca groaza. Iar pe mine ma apuca groaza cand vad ce citeste. Daca obiectez ceva cu privire la asta zice ca ce o conduc eu pe ea.

Imi mai aduc aminte ca odata a fost la in doctor la un control. I-a zis ca data viitoare sa ia un diazepam inainte sa mai vina la el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns KUKI spune:

Mie mi se pare ca in interiorul acestei femei se da o lupta pentru gasirea unui echilibru, poate pentru gasirea unor explicatii, lupta pe care noi nu avem cum sa o intelegem si in consecinta, cred eu ca nici nu avem dreptul sa o judecam.
Faptul ca citeste carti de yoga si parapsihologie, desi tie, rillbuc nu par sa-ti fie pe plac, nu mi se pare un lucru rau.
Desi povestea asta pare stranie in felul ei, eu inclin sa cred ca adevarul e ca de obicei undeva la mijloc. Sunt convinsa ca daca am asculta si ce are de spus sotia am privi altfel lucrurile.
E foarte posibil ca voi pur si simplu sa fi evoluat diferit dpdv spiritual si nu numai si acum sa nu va "mai intalniti" pe aceeasi lungime de unda. Ceea ce nu stiu daca are vreo (alta) rezolvare...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brendamitran spune:

Dap.....asa e.....
In fine,noi nu am judecat-o,am incercat numai sa gasim niste explicatii,sau sa-l ajutam pe rilbuc sa le gaseasca....
E complicata rau treaba si e pacat ca o casnicie se destrama tocmai din vina acestor nebuloase

BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

quote:
Originally posted by KUKI
Faptul ca citeste carti de yoga si parapsihologie, desi tie, rillbuc nu par sa-ti fie pe plac, nu mi se pare un lucru rau.


Nu ar fi un lucru rau, numai ca se sperie de ce citeste si vrea sa se pregateasca pt ce e mai rau. Daca as vedea ca ar lumina-o cartile astea nu as avea nimic impotriva. Dar se inchide in ea mai mult.

quote:
Originally posted by KUKI
Desi povestea asta pare stranie in felul ei, eu inclin sa cred ca adevarul e ca de obicei undeva la mijloc. Sunt convinsa ca daca am asculta si ce are de spus sotia am privi altfel lucrurile.



E adevarat, nu am pretentia sa spun ca am fost un sot ideal, am gresit si eu in anumite momente. Faptul pe care mi-l reproseaza cel mai tare a fost ca am plecat de la tzara. Numai ca ajunsesem cu banii rau si nu vedeam nici o solutie de a iesi din criza. Atunci spunea ca gasim noi o solutie, insa concret nu am gasit. Copilul avea nevoie de mancare nu de vorbe. Nu stiu daca a fost vorba de egoism din partea mea.

Intre timp ne-am revenit dar acum e prea tarziu. M-a scos de la inima. De 5 ani.





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns numai_eu spune:

Rilbuc, poate ca nu este totusi prea tarziu. Poate dupa ce isi rezolva problemele ei o sa constate ca relatia voastra nu este asa de rea cum isi imagineaza acum. Si, fara a incerca sa o jignesc sau sa te jignesc, si eu cred ca o vizita la un psihiatru ar fi binevenita. Ar putea-o ajuta sa-si recapete increderea in ea, si dupa asta totul s-ar putea imbunatati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns KUKI spune:

quote:
Originally posted by rilbuc1

Nu ar fi un lucru rau, numai ca se sperie de ce citeste si vrea sa se pregateasca pt ce e mai rau. Daca as vedea ca ar lumina-o cartile astea nu as avea nimic impotriva. Dar se inchide in ea mai mult.




Oare nu cumva problema e ca nu te avantajeaza deloc felul in care o "lumineaza" pe ea cartile alea ????



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

quote:
Originally posted by KUKI
E foarte posibil ca voi pur si simplu sa fi evoluat diferit dpdv spiritual si nu numai si acum sa nu va "mai intalniti" pe aceeasi lungime de unda. Ceea ce nu stiu daca are vreo (alta) rezolvare...




Cred ca ai dreptate. Oricum faptul e consumat, nu-i impun ce trebuie sa faca.

quote:
Originally posted by KUKI
Oare nu cumva problema e ca nu te avantajeaza deloc felul in care o "lumineaza" pe ea cartile alea ????


Pai daca ar avea legatura cu familia as crede ca poate m-ar dezavantaja. Dar trateaza alt gen de probleme care nu au legatura cu mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cati 73 spune:

KUKI, copilul meu a iesit duminica impreuna cu tatal lui.S-au dus in vizita la socrul meu care a plans cand l-a vazut. Soacra mea este in spital si am vorbit si cu ea... Cred ca acum este mai bine pentru toti.Eu am facut o baie cat au lipsit si m-am mai relaxat putin.Ceea ce ma deranjeaza acum este ca sotul meu spera ca vom fi din nou impreuna. Eu as vrea sa fim doar prieteni. N-as vrea sa sufere nimeni, cu atat mai putin copilul. Ma intreaba mereu de tata. Ma simt intr-un fel vinovata, dar ce pot sa fac?Voi, celelate mamici, cum ati depasit momentul? Sa-i dau voie tatalui sa vina mai des pe la noi? Sa -i spun sa vina mai rar?(Deocamdata ne vedem sambata si duminica.)Chiar nu stiu cum sa procedez...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns KUKI spune:

Cati, draga, foarte bine ca a iesit cu tatal lui si ca si-a vazut bunicii. Asta e foarte bine pentru el, ii pastreaza totusi intreaga notiunea aia de familie pe care ar trebui sa o avem cu totii. Stiu ca tie ti se rupa sufletul cand ii vezi plecand impreuna si ca nu esti om pana se intoarce. Eu la inceput cand il lua, ma uitam pe geam dupa ei si plangeam. De ciuda, ca e cu el, de ciuda ca il iubeste si pe el, nu stiu cum sa spun. As fi vrut sa fie numai al meu. Cu timpul, m-am calmat, m-am distantat de problema si am reusit sa fac ce e mai bine pentru copil, nu ce mi-ar conveni mie.
Cat despre sotul tau...ce sa zic, doar voi doi stiti ce a fost intre voi, cat a gresit unul, cat a gresit celalalt, ce si cat puteti ierta fiecare... Dar chiar daca el vrea asta, nu-l lasa sa faca presiuni asupra ta, nu te grabi sa iei o decizie. Ramai calma, gandeste-te bine, mai ai rabdare, vezi cum mai evolueaza si el si relatia voastra...
E o perioada grea, dupa divort, te simti singur, nu te mai regasesti, nu mai ai incredere in tine, si esti tentat sa spui ca ...poate era mai bine inainte... Unii au dreptate, altii se inseala...
Cred ca totul e sa nu te grabesti cu deciziile si sa faci ceea ce simti.
Daca acum te simti bine acolo, doar tu si copilul, daca esti mai linistita, mai libera, daca redevii tu insati...e un semn clar ca te-ai vindecat si nu tanjesti dupa ce ai avut inainte.
Doar tu stii asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cati 73 spune:

quote:
Originally posted by KUKI
[Daca acum te simti bine acolo, doar tu si copilul, daca esti mai linistita, mai libera, daca redevii tu insati...e un semn clar ca te-ai vindecat si nu tanjesti dupa ce ai avut inainte.
Doar tu stii asta.

Iulia



Da, Iulia, exact asa ma simt.Esti desteapta, fatã draga!Multumesc.Trebuie sa astept, dar aseara mititelul si inainte de culcare imi zicea ca vrea sa-i arate si lui tata ca are buba la deget...Si aproape ca plangea.Nu mi-am imaginat ca un copil de 2 ani si jumatate poate sa aiba reactiile astea.Mi se rupe inima.Copilasul meu drag, el n-a gresit cu nimic.Poate ar trebui sa le inteleg pe mamicile care spun ca rezista intr-o casnicie doar de dragul copiilor!Nu-mi ramane decat sa sper ca atunci cand va fi mare, va intelege ca asta a fost cea mai buna decizie.Pentru toti 3.

Mergi la inceput