Clipe din trairile sufletelor noastre ...(2)
Raspunsuri - Pagina 3
rilbuc1 spune:
quote:
Originally posted by miris_
Cand aveam eu vreo 14 ani stiu ca fratele meu intrase in secta lui bivolaru si nu mai gandea ca inaite.
Spune-mi, te rog, daca iti mai aduci aminte, cum gandea fratele tau? Cum se schimbase?
Eu nu cred ca s-a dus in vreo secta si spune ca nici nu are de gand. Nu am simtit ca lipseste nejustificat de acasa. Vrea sa citeasca tehnici yoga si sa practice acasa.
In vara a avut pe cineva, dar a fost sedusa si abandonata. Cand vroia si a ceva mai mult, a fost sfarsita relatia. Era in stare sa renunte la absolut tot pentru ala. Am scris la vremea aia pe la PSI ("subconstientul o respinge").
KUKI spune:
Rillbuc, ciudata relatie aveti.
Poti sa enumeri de exemplu ce anume va tine impreuna ? Ce va mai leaga inca ? Respect, dragoste, sprijin reciproc, preocupari comune, partea materiala ? Ce anume, ca eu una inteleg de ce acceptati agonia asta ?
miris_ spune:
Cum se schimbase? E greu de descris, au trebut 16 ani, dar stiu ca ai mei erau disperati. La scoala nu se mai ducea, mergea la yoga la aia, stiu ca vroia sa mearga in..."cantonamente", stiu ca ai mei ii ziceau ca aia ii spala creierul, ca el mediteze inaite de integrare in absolut, la schimbarile care au intervenit in viata lui, de cand se ducea acolo. Si cu alimentatia era ciudat. De la un regim normal ajunsese la posturi negre de nu stiu cate sapt (vroia el). Bea doar apa, si manca ce ii dadeau aia la intruniri, buruieni. Relatie intre noi, ca frati, nu mai era. Citea niste carti date de aia, de yoga, de nu mai stiu ce... Si mai stiu ca medita noaptea. Am avut o experienta idioata. Invoca spirite si la un moment dat nu mai putea scapa de ele...brrrr, mi se face parul maciuca si acum. Aveam pe atunci o boxerita si intr-o noapte, cand a intrat in legatura cu nu stiu cine (zicea el), de unde eu dormeam linistita la mine in camera cu cateaua, a inceput asta sa maraie intr-un mod straniu, cu aratat de dinti... Dimineata cand mi-a povestit el ce a facut peste noapte, am zis ca de aceea a reactionat asa cateaua. Cred... (m-am abatut de la subiest, dar asta ca sa vezi cat de influentat a fost pe atunci my brother- care avea 17 ani atunci) Or fi bazaconii pt unii, dar eu cred ca astfel de lucruri se pot intampla.
Cristina si Mihnea Stefan
rilbuc1 spune:
quote:
Originally posted by KUKI
Rillbuc, ciudata relatie aveti.
Poti sa enumeri de exemplu ce anume va tine impreuna ? Ce va mai leaga inca ? Respect, dragoste, sprijin reciproc, preocupari comune, partea materiala ? Ce anume, ca eu una inteleg de ce acceptati agonia asta ?
Iulia
Nimic din toate acestea. Singurul lucru pe care il avem in comun e copilul. Atat.
Am stat, ne-am gandit, am facut 2 liste separate cu ce dorinte am avea pt un eventual viitor. Si am dat un termen pt decizia "definitiva si irevocabila". Nu are sens agonia in care stam de 2-3 ani. Am citit lista ei, era ok, nu am avut de obiectat. Invers... A inceput iar scandalul. Ca nu-i impun ei cum sa se comporte. Nu erau interziceri in lista mea ci lucruri care sa ne faca viata mai frumoasa. Si nici sa nu va ganditi la prostii ca i-as fi propus. Lista nu incepea cu "Vreau sa ..." ci cu "mi-ar place sa".
Concluzia ei a fost ca nu merita pentru ca nu ma iubeste. Ok. f. bine. Din toata asta cel mai rau cade copilul, pt ca ne iubeste pe amandoi, insa voi avea grija de el (va merge cu mine-de comun acord).
Discutasem amandoi sa mai stam asa pana fac eu casa astfel incat sa nu cheltuiesc banii pe chirii. Ea a zis asta, nu eu. Dar ne dam seama cat stand impreuna ne vom urâ si vom ajunge la "9".
KUKI spune:
Rillbuc, nu am retinut cati ani are copilul si daca e baietel sau fetita ?
Oricum ar fi, ii va fi cu singuranta mai bine intr-un mediu calm, cu doi parinti echilibrati decat sa creasca in atmosfera tensionata dintre voi. Asta ti-ar spune-o oricine, dar eu ti-o spun din experienta. Al meu nici nu ar vrea sa ne impacam, zice ca lui ii place foarte mult asa cum suntem acum, doar noi doi, decat inainte.
Si tot din experienta iti spun ca in toate exista o limita. Spre exemplu a fost un moment cand ne puteam desparti civilizat si sa ramanem prieteni, sa colaboram si in privinta copilului si a partajului si sa ramana si o cale deschisa sa ne cerem eventual ajutorul unul altuia la nevoie.
Ei bine, am ratat momentul ala, ne-am incapatanat, ca si voi sa prelungim agonia, desi era foarte clar care va fi finalul. Si asta ne-a inrait si mai mult, s-au spus cuvinte si mai grele, s-au intamplat fapte si mai grave.
Asa ca rezultatul: din doi oameni care au avut o relatie de 16 ani si care s-au iubit enorm, acum suntem doi straini care se urasc, nu ne vorbim despre nimic, nu ne salutam, nu ne uitam unul la altul, nu ne intelegem sa impartim ce-avem, nici vorba sa il pot suna vreodata sa ii cer ajutorul, nici macar in ce priveste copilul. Asa ca...vedeti pana unde intindeti coarda.
rilbuc1 spune:
Chiar ne gandisem ca atunci cand ne vom desparti sa ramanem prieteni. Asta gandim acum. Ne mai spunem si vorbe grele... Inca nu s-au intamplat si fapte grave.
Baietelul are 6 ani. Il protejam de certuri. Nu aude ce discutam noi.
Inca ceva: intr-o saptamana nu cred ca am mai reusit sa dorm 4-5 ore. Nu ca m-as gandi la ceva anume, dar pur si simplu nu mai adorm.
brendamitran spune:
Nu ați putea găsi o soluție să nu mai locuiți impreună?
BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
miris_ spune:
Zici ca nu stie copilul de discutiile voastre? Dar nu crezi ca simte? Nici nu iti inchipui cat de multe simte, chiar daca nu vorbeste cu voi despre asta. Probabil pt ca nici voi nu vorbiti cu el.
Cristina si Mihnea Stefan
brendamitran spune:
Exact.....mai ales la virsta lui....
BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
rilbuc1 spune:
Copilul pare fericit. E plin de viatza, zambeste, se joaca, ca si cum nu s-ar intampla nimic. Vad ca nu pune la suflet problema asta.
Am citit de ceva timp un subiect pe DC despre simptomele premenopauzei. A citit si s-a regasit in tot ce scria acolo. Poate asta ar fi cauza. Dat fiind faptul ca spune pe sleau ce gandeste (indiferent daca raneste), s-a ajuns aici. Urmeaza sa mearga la analize.