E normal -matrimoniale ?!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

RIARA spune:

Imi pare rau...tare rau ...Iti doresc mult curaj si multa fericire de acum inainte.Eu am o experienta "mica" cu "matrimoniale" ceea ce m-a facut sa jur ca nu voi raspunde niciodata la vreun mesaj.Mi-am facut un cont la site matrimonial din lipsa de prieteni,vroiam sa vb cu cineva romaneste si atit ( pe atunci nu stiam DC) In profil am scris clar ca sint casatorita,aveam o relatie stabila si eram in plan,cu un copil si caut doar conversatie,prieni la distanta si bla..bla ..bla..Am primit un mesaj de la un domn de 52 de ani ,care m-a cautat si pe messenger.Si a inceput o vrajeala ieftina cu numele meu cit este de exotic si daca-i trimit macar banii de avion vine pina la mine sa bem o cafea si sa ne cunoastem Cica asa-i mai interesant.L-am dat dracului de i-au mers fulgii dar omul nici nu s-a sinchis,ba mi-a dat si nr de tel in cazul in care vin in Ro si am nevoie de companie cu un "tip bine si intelegator" catre tine la tavaleala.Nu-s bune matrimonialele aste,nici macar pt curiozzitate....doar asa a murit pisica,nu?

daniela_b spune:

Elise, daca ai timp reciteste ce a scris Kehleyr pe paginile anterioare, mi se pare ca ea a surprins cel mai bine atitudinea inteleapta si cu adevarat puternica pe care trebuie sa o aiba o femeie in aceasta situatie destul de disperata, de altfel. In citeva cuvinte: nu-l ierta daca nu poti dar nici nu actiona fara sa cintaresti toate faptele. Mecanismul gindirii umane este foarte complicat si echilibrul poate deveni fragil in cazul in care o persoana e coplesita de frustrare. Paraseste-l pentru totdeauna daca simti ca asa trebuie dar nu o fa chiar acum: propune-i o "ultima" intilnire/discutie si asculta-l cit poti tu de atent, fara sa-i reprosezi nimic, incearca sa intelegi cit poti tu de mult motivele pentru care a actionat asa si pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii. Mi-am permis sa iti dau si eu un sfat pentru ca:
1. eu am avut probleme mari in casnicie din pricina faptului ca nu putem avea copii ( sotul meu are o oligospermie severa) si timp de 12 ani am fost in depresie profunda
2. m-am aruncat intr-o lume virtuala, pentru a uita de "chinuitoarea" mea soarta iar la momentul respectiv mi se parea o solutie buna
3. si eu am plecat de acasa si am intocmit hirtiile de divort, convinsa fiind ca nu se mai poate face nimic
4. in cazul nostru eu am reactionat negativ la stres, am flirtat pe net cu "n" iar sotul meu s-a aruncat in munca ( si pe el il coplesisera confictele interioare) si ma neglija si persecuta financiar, totul parea pierdut...

Dar, am consultat un psiholog care cu rabdare mi-a explicat cum e cu reactiile emotionale ale oamenilor in diverse situatii si dupa citeva discutii cu acesta am fost dispusa sa reevaluez relatia noastra. Am inteles ca tot ceea ce facusem si eu si el a fost necesar ca sa putem trece la etapa urmatoare. Am dat pe fata toate sentimentele noastre, am fost sinceri pina la durere si am descoperit amindoi ca putem face ceva si ca despartirea nu ar fi decit o lasitate, ceva mai la indemina...e mai usor sa te lasi prada fricii decit sa o invingi, din punct de vedere psihologic.

Tot citind carti de psihologie am ajuns la o concluzie ( umil exprimata, neprofesionista), in ceea ce-l priveste pe sotul tau: considerindu-se ne-barbat, framintat de ideea ca nu-ti poate darui un copil, a evadat in acea lume virtuala in dorinta de a fi asigurat de alte femei de contrariu. A dorit sa auda ca e bun, acesta e si motivul pentru care s-a prezentat cu tot cu poze si detalii reale. Ca a cautat sa faca asta pe net, arata tocmai ca nu ar fi actionat cu adevarat, cei care inseala asa cum respira se reped la "prazi" din viata reala si imediata...

In concluzie, tot ceea ce vei face, sa faci in deplina cunostinta de cauza, privind lucrurile in ansamblu, fiind sincera cu tine insati si numai dupa ce crezi ca ai epuizat toate celelalte solutii. Uneori merita sa luptam pentru o relatie. Cauta sa afli ce-si doreste el si spune-i raspicat si ce doresti tu! Daca se poate repara, repara! Daca nu, mergi mai departe cu fruntea sus, sigura ca nu ai ce sa-ti reprosezi...Oricum, iti tin pumnii bine strinsi.

dana

P.S. Au trecut doar 4 luni de cind m-am intors acasa, ne-am impacat si sintem cu adevarat foarte fericiti. Oamenii se pot schimba daca au o motivatie puternica...Daca si sotul tau are o motivatie puternica, o va face cu siguranta si tu nu va trebui sa traiesti toata viata indoindu-te de el...

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

alexandrueduard spune:

Si eu, de felul meu, analizez intotdeauna situatiile pe toate partile, asa ca sunt de acord cu daniela_b si cu Kehleyr.
Asteapta sa-ti treaca furia si abia dupa aceea vezi ce se mai poate face.
Daca si-a luat cu el pasta de dinti si suruburile a facut-o, cred, asa, din cauza situatiei, pt ca nu se astepta la o asa decizie din partea ta, mai mult inconstient, nu din zgarcenie.
Ai grija si gandeste-te bine!

Magda si Alex(2 anisori!)
http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea

Elise spune:

Eu l-am impachetat si l-am trimis acasa in secunda a doua pentru ca asta am simtit ca e cazul sa fac.
Si nu regret - chiar sint impacata sufleteste cu decizia asta.

De 2 zile locuiesc singura si e ok.
Am stat la birfe cu prietenele, ca in adolescenta.
Am fost pe la mama, am mincat toate prajiturile din frigider... - m-am dus la coafor, urmind sfatul lui Michelle, la cumparaturi si mi-am luat tot ce am poftit.

Pot sa imi prind betisoarele parfumate pe care nu le suporta el (si eu le ador) in toata casa.
Pot sa pun la maxim melodiile care imi plac.
Pot sa setez temperatura la 30 de grade.
Pot sa maninc 10 ciocolate pe seara si nimic altceva.
Si in esenta pot sa fac o gramada de lucruri minore de care imi era dor.

Nu ma simt singura, nu ma simt rau.
Si dorm foarte bine. Am crezut ca aici va fi problema. Ei bine, nu e.

In ce priveste "decizia finala", pe viata, nici eu nu vreau sa o iau acum. Pentru ca sint convinsa ca in ambele cazuri as face o greseala.

Amintirile sint prea proaspete.

Elise

ellaalba spune:

Elise,
te-ai gandit vreodata daca a fost cu adevarat dragoste? Pentru ca "dragostea este indelung rabdatoare, si indelung iarta"....

alexandrueduard spune:

Nu vreau sa par prea bagacioasa, dar eu cred ca daca ar fi plecat, pur si simplu, fara sa te sune, sa te bombardeze cu sms-uri, nu ai fi fost la fel de linistita. Oricui ii place sa fie rugat in genunchi de iertare. Stii ca regreta si asta te face sa te simti bine, razbunata intr-un fel.
Stii ce e pacat? Ca voi inca va iubiti.

Magda si Alex(2 anisori!)
http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea

Elise spune:

quote:
Originally posted by alexandrueduard

Nu vreau sa par prea bagacioasa, dar eu cred ca daca ar fi plecat, pur si simplu, fara sa te sune, sa te bombardeze cu sms-uri, nu ai fi fost la fel de linistita. Oricui ii place sa fie rugat in genunchi de iertare. Stii ca regreta si asta te face sa te simti bine, razbunata intr-un fel.
Stii ce e pacat? Ca voi inca va iubiti.

Magda,
ma bucur ca tu consideri ca inca ne mai iubim.
Eu, sincer, nu sint sigura.

M-as simti intr-adevar mai bine sa ma sune si sa ma bata la cap daca as fi decis ca il vreau inapoi, si doar il mai fierb putin.

Eu inca n-am decis nimic.

Si as prefera ca aceasta hotarire sa o iau eu cu mine.
Telefoanele si rugamintile nu fac decit sa ma impiedice sa ma detasez.
Nu fac decit sa agraveze situatia, pentru ca, oricum, daca e sa o luam de la capat, asta nu se va intimpla pentru ca ma roaga el.
Mai sint si eu pe undeva pe acolo.

Si nu, nu-mi place sa fiu rugata in genunchi.
Mi se pare degradant pentru el, si implicit pentru mine, sa se puna in postura asta.

Elise

Raza de soare spune:

quote:
Originally posted by ellaalba

Si voi dragelor care o incurajati in despartire sunteti sigure pe barbatii vostri? Sunt chiar asa de iubitori si n-au calcat niciodata pe delaturi?

Cu tarie sustin ca da ! Nu ma apuc acum sa-ti insir enspe motive pt care spun acest lucru, pt ca probabil nu ai crede ca exista si soti fideli. Asta-i problema ta, nu a mea si nici a celorlalte fete care o sustinem pe Elise.

Raza de soare

Il iubesc pe cel mai bun ! ...

zepellina spune:

Ma bucur ca te simti bine, Elise, mergi inainte, cred ca ai luat decizia corecta. Pune in balanta ce stii tu, si mai vezi apoi. Viata e prea scurta pt compromisuri majore.

Raza de soare, nu poti sa fii sigur de tine in cativa ani, dar de altul... Exista oameni si oameni...si slabiciuni.

zepellina