E normal -matrimoniale ?!

michelle7 spune:

quote:

---

Originally posted by ellaalba

Elise,
te-ai gandit vreodata daca a fost cu adevarat dragoste? Pentru ca "dragostea este indelung rabdatoare, si indelung iarta"....

---

Nimic mai FALS. Dupa 3 ani de casnicie si n relatii inainte de ea am ajuns la concluzia ca DRAGOSTEA e supraevaluata. As enumera mai jos , nu neaparat in ordinea importantei, anumite lucruri care afecteaza o relatie mai mult decat prezenta sau absenta dragostei.

1. Respectul reciproc- adica degeaba te iubesc, tipi la mine ca ti-am varsat cafea pe laptop, sau eu tip la tine ca ti-ai lasat sosetele laga canapea. Comentariile se pot face pe un ton civilizat dar putine cupluri o fac....

2. Sexul - daca sexul se duce pe pluta o ia si dragostea incet la vale. Am remarcat ca cei care se potrivesc la pat au o relatie mult mai armonioasa decat cei care doar " se iubesc " .

3. Banii - daca cei 2 nu au aceleasi opinii in ceea ce priveste partea financiara nu mai e timp de dragoste .

4. Monogamia Daca el considera ca e ok sa calce stramb " ca e barbat" treaba lui, dar e absurd sa aiba pretentia ca ea sa accepte asta. Ce e mai grav e ca multi barbati inseala fara protectia asa ca sanse sa aduca acasa vreo hepatita, herpes, sida,sau alta boala cu transmitere sexuala sunt MARI. Tolerantelor , sunteti dispuse sa riscati asta????


5. Orgoliul- cand e mai important decat armonia in relatie .....

6. Afectiunea sau mai ales lipsa ei afecteaza o relatie

7. Prietenii - daca sunt mai importanti pt unul decat pt celalalt relatia o sa scartaie.

8. Copiii test major afli lucruri noi despre tine, despre el , despre voi


9. Socrii a caror influenta e subapreciata

10. Comunicarea majoritatea cuplurilor nu comunica si de aceea frustrarile se aduna si se aduna . Ar mia fi dar mi-e lene sa scriu.

"The harder you work, the luckier you get"

delphin spune:

Ma numar si eu printre cele care cred in barbati fideli. Si sustin sus si tare ca exista.
Si, DA, sunt sigura ca sotul meu i-mi este fidel 100% si i-mi va fii atata timp cat ne iubim si ne respectam.
Si nu aveti decat sa fici sceptice si sa radeti cele care nu credeti in iubirea adevarata si in respectul reciproc.
Poate ca are fantezii sau dorinte, cine stie...dar stiu ca ma respecta si nu ar face asa ceva atata timp cat suntem impreuna(ma refer casatoriti).

Eu sunt una dintre cele care te sustin Elise! Inca o data bravo!

http://community.webshots.com/user/delphinoi

Rosey spune:

eu nu am cunoscut - din relatiile mele sau ale altora - barbati fideli. NICI UNUL! Am cunoscut insa barbati foarte perversi care ai fi jurat ca sunt cei mai fideli....si nu erau

michelle7 spune:

eu bag mana in foc ca sotul meu nu m-a inselat niciodata si la fel sunt sigura si ca tatal meu a fost fidel in casnicie. si mai stiu o gramada de cazuri. Ce nu inteleg insa e cum poate un barbat sa insele si sa nu se dea de gol cu nimic.


"The harder you work, the luckier you get"

michelle7 spune:

Rosey spune-ne si noua cum reusesc " barbatii perversi" sa se prefaca ca sunt fideli ca sa verificam si noi acasa

"The harder you work, the luckier you get"

ra_mata spune:

quote:

---

Originally posted by Rosey

eu nu am cunoscut - din relatiile mele sau ale altora - barbati fideli. NICI UNUL! Am cunoscut insa barbati foarte perversi care ai fi jurat ca sunt cei mai fideli....si nu erau

---

Subscriu, Rosey!!! Asa mi s-a parut si mie, nu am avut intodeauna confirmari, dar exact de la cine nu ma asteptam, le-am primit.
Barbatii nu sunt fideli, macar o data te inseala sau macar cu gandul si tot viseaza la alte femei. Nu e cazul sa ne facem iluzii.
Insa atata timp cat nu iti dai seama si cat nu afecteaza relatia de cuplu, e ok, avand in vedere ceea ce zicea cineva mai sus: tot la nevasta se intoarce, de regula, daca ea l-ar accepta inapoi pe vicios.
Vorbesc din perspectiva femeii divortate, stiu, insa fostul barbat nu m-a inselat - vizibil - niciodata, eu l-am parasit din alte motive. Si nici nu mi s-a parut ca am fost vreodata inselata in celelalte relatii, insa nu imi fac iluzii ca asa a si fost.
Fiecare cuplu cred ca are limitele lui si fiecare partener la fel. Asa ca Elise stie peste ce poate trece sau nu cu vederea. E grav ce a facut sotul ei, fiind impulsiva si eu as fi facut la fel in prima faza. Nu stiu cum e mai bine pentru tine , Elise, dar eu cred ca l-as fi primit inapoi si i-as fi cerut cate in luna si in stele ca "despagubiri" (nu materiale, ci sentimentale).

ra_mata

http://photos.yahoo.com/ra_mata

noemi marian spune:

Elise, in primul rind o pt. tine.
Si-apoi.....uf!,mi-e greu sa scriu,dar am s-o fac.Nu-ti voi da sfaturi.De fapt am sa-ncerc sa n-o fac,dar imi vor scapa vreo doua in mod sigur.Nu ma pot pune in pielea ta pt ca nu am cum,pot doar sa-ti povestesc ce-am facut eu cind am pierdut primul copil:i-am facut lui viata un iad ,aproape un an!Neputinta mea si sentimentul meu de culpabilitate i le-am aruncat in cap intr-un mod crud si lipsit de suflet de care nu m-am stiut capabila.Aveam o singura scuza:am fost innebunita de durere!Iar pe de alta parte il iubeam pina la a-mi pierde mintile.Si nu stiam cum sa fac fata virtejului in care eram trasa fara sa vreau,fara sa gasesc iesirea.Multi i-au spus sa nu se mai lupte cu mine pt ca nu are rost,ca-i lumea plina de femei care asteapta un semn si-i sar in brate!El a ramas.La fiecare suferinta pe care i-o provocam imi raspundea cu dragoste si rabdare,ma tinea in brate,ma mingiia si-mi stergea lacrimile spunindu-mi una-ntr-una ca ma iubeste ,ca nu ma lasa,ca trecem noi peste asta cumva.Eu,in schimb,acu il spurcam,acu il iubeam. Sintem impreuna si ne iubim in continuare.De 15 ani.Si tot nu avem copii.Si esentialul:nu mi-am pierdut increderea in el niciodata,o pierdusem pe-a mea in mine si el mi-a redat-o.
De ce ti-am scris eu toate astea?,te vei intreba.Daca nebunia asta a lui a-nceput odata cu vestile privind capacitatea lui de a procrea il inteleg si-ti zic doar atit:rabdare!Dar NUMAI daca-l iubesti,daca te-ai linistit si daca esti F.sigura de momentul in care a-nceput s-o ia razna!Daca afli ca asta e un obicei antic,bine impamintenit atunci da-i liber pt ca nu se va dezvata,cred,niciodata.
Nu vreau sa fiu pisaloaga,dar este important sa fii sigura ca informatiile pe care le ai sint cele corecte la momentul in care hotarasti ce vei face.Si sa fii impacata cu tine insati ca iei decizia cea mai buna pt tine.Una peste alta ai in fata o sarcina dificila si-o decizie greu de luat.Iti tin pumnii sa iesi cu bine din asta.Nu ma pot abtine sa nu-ti spun:fa cum crezi si simti ca e mai bine pt tine.
Am citit povestea ta despre pb cu bb si am avut impresia atunci ca-n momentul in care ati avut mai mare nevoie unul de altul n-ati stiut cum sa faceti fata pb,v-ati inchis oarecum canalul de comunicare si cred ca atunci v-ati racit unul fata de altul.
Stiu ca nu e o consolare,dar esti ingrozitor de tinara!Sa nu te superi pe mine,te rog.Tie ti-au crescut aripile si zburai frumos si-acum ai impresia ca el ti le-a taiat.Nu-i adevarat,te-a smotocit putin si ti-au cazut citeva pene.ATIT.Vor creste altele stai linistita.

Iti doresc liniste si-o raza de soare,Noemi

J G spune:

Eu cred ca depinde de toleranta fiecaruia dintre noi.

Pentru mine, de pilda, sa ma insele sotul este cel mai rau lucru care se poate intampla si singurul pentru care nu as putea sa-l iert.

In fundul sufletului nici eu nu cred in fidelitate, nu o viata, oricum. De aceea singura mea pretentie este de bun-simt: sa nu aflu niciodata.

J

Elise spune:

E atit de complex mecanismul dupa care functionam, incit niciodata nu poti sa ai certitudini...

Dupa vestile cu bb, da, am "luat-o pe campii" si eu, in sensul ca jeleam non stop. Si de obicei nu asta e reactia mea la shok. Asta a fost o manifestare atipica. N-am plins atit in viata mea...nici macar cind eram mica.
Dar...atit.

Nu cred ca m-am "razbunat" pe el cumva - desi nu neg ca e posibil sa o fi perceput astfel.

In fine.
Cred ca degeaba mai sap acum dupa motivatii.

Am incercat sa "extrag" de la el cit mai multe informatii - e singura persoana care stie ce si cum a facut, si am incercat sa-l determin sa imi spuna, la modul prietenesc de data asta.
M-a invitat in oras aseara (chiar pot sa spun "azi noapte"...era o ora la care nu ma mai asteptam decit la un somn bun).

A venit si m-a luat de acasa, aranjat, parfumat, cu un ditamai buchetul de trandafiri (cei pe care stie ca ii prefer).
Evident, am fost o "lady" si m-am dichisit la rindul meu.

Si asa incotopeniti la tzol festiv ne-am dus sa mincam, la un restaurant destul de de fitze pe care nici nu stiam ca il stie, si am stat pina la 4 dimineata la baute.
Pe la 2 mai aveam 2 sticle de whisky in fatza si inca multe de discutat.

Am marshat pe farima de prietenie - nu dragoste, nu respect, ci pura PRIETENIE - care exista odata intre noi, sa aflu ce s-a intimplat.
SI cred ca era o ora si o cantitate de alcool care l-ar fi facut sa fie mai sincer ca de obicei.
Concluzia e ca... nici el nu stie.
Am facut eu mai multe analize psihologice decit el.
El a facut-o pur si simplu.

Si nefiind vorba "de o relatie" - deci, nefiind implicat afectiv, din punctul lui de vedere a fost doar un alt "joc", un fel de "Counterstrike" cu realitatea.
Si ca n-a pus in balanta relatia cu mine, pentru ca nici nu i-a trecut prin cap ca ar avea vreo legatura.

Deci, pentru el, si eu si "madamele" nu sintem tot femei. Si nu traim in aceeasi realitate, timp si spatiu.
Nu.
Sint ceva total separat.
Fac parte din alt film.
Si chiar si acum e surprins ca lucrurile astea au ajuns sa se intersecteze cu viata lui de familie, si sa-l afecteze direct.

Bizar este ca, punind cap la cap conversatia cu el si toate detaliile pe care mi le-a dat, nu a reiesit vreo frustrare, ci o mare curiozitate si disponibilitate de a "investiga".
Asa, de a-si baga nasul prin diverse rahaturi ca sa vada ce e acolo.
Nu ca i-ar lipsi ceva.
Sau ca i-ar fi lipsit ceva.
Ci i-au sclipit lui niste beculete si a vrut sa vada ce si cum....

Asta mi-a adus in minte exact faza la care animalul nostru de casa , pui fiind, a vazut prima luminare aprinsa din viata sa si s-a dus sa "muste" focul. Evident, s-a ars pe bot.
Asta pot sa spun ca a patit si barbatu-meu acum: constient sau nu....

A incercat niste jocuri sexualo-psihologice cu..."lumea", ca sa vada ce iese din competita asta.
In fond, pe mine era sigur, viata lui era buna merci, de ce sa nu caute ceva provocari?
Sa scormoneasca dupa vreo kestie bizara, pe care n-a trait-o pina acum?

Aproape ca am avut o discutie "ca intre barbati".
Si chiar il cred, de data asta. Chiar cred ca asa a fost.
Nu ca m-ar incalzi.... dar macar stiu, pentru experienta mea de viata, cum "functioneaza" lucrurile astea.

L-am intrebat daca as putea sa joc si eu...jocul asta, si a sarit ca ars: evident, nu.
De fapt, initial a spus "fara contact"
Ok - fara contact - fara sa ma atinga nimeni, esti de acord sa studiez si eu ce si cum se poate intimpla daca te duci asa si te intilnesti...cu lume?
Apoi a zis ca nu...nici asa nu ar fi de acord.

Nu stie de ce - da' nu. Nu, clar, nu vrea sa fac asta. Eu sa imi traiesc viata mea in glob de sticla, exploratorul e el. Nu eu.

L-am intrebat cum ar reactiona el sa fie in locul meu, eu in locul lui: a zis imediat "la fel". Probabils e gindise in prealabil la asta.

Spre dimineata m-a condus acasa.
A urcat.
S-a invirtit un pic prin casa, probabil sa vada daca nu e vreun barbat ascuns pe undeva pe sub pat.
Nu era.

A intrebat daca poate sa ramina. Nu putea.
N-a insistat...m-a pupat pe frunte de noapte buna si a plecat acasa la el.

Raminind ca "mai vorbim".

Elise

Roxane spune:

Elise nu vreau sa-ti dau nici un sfat, nu vreau sa ma pronunt in nici un fel, tot citesc acest topic de cand l-ai deschis, dar vreau sa-ti spun ce senzatie am...ca pentru voi aceasta intamplare este un fel de cumpana. Se pare ca D-zeu va incearca din nou (prima data legat de imposibilitatea de a avea un copil impreuna), iar acum cu aceasta "intamplare"...poate ca este un fel de test la care sunteti supusi care sa va arate daca va iubiti intr-atat inca sa mergeti impreuna pe acelasi drum in continuare. S-ar putea sa ma insel dar...poate ca asa este.
Iti doresc liniste sufleteasca si multa intelepciune.

Roxane