In doi... sau una singura
Raspunsuri - Pagina 4
liliac1 spune:
Se pare ca suntem destul de multe in aceasta situatie.
La noi lucrurile stau cam la fel, cicaleala cat cuprinde, problemele lui sunt importante, jobul lui e obositor, ziua lui libera e ZI LIBERA, copilul este responsabilitatea mamei, etc...
As putea scrie romane despre ceea ce a fost rau intre noi.
Ca sa nu mai discutam ridicarea manii, asta deja e prea veche...
Cat despre a discuta, am discutat in fel si chip, l-am rugat, l-am implorat, i-am scris ca la "gradinita" pagini intregi cu ce ma deranjeaza, i-am spus verde-n fata ca asa nu se mai poate...Totul se "calmeaza" cateva zile si el considera ca "trece de la sine". Numai ca la mine au inceput sa se sedimenteze.
Se pare ca metodele de transformare a celui de langa noi nu sunt universal valabile, din pacate.
La fel ca si tine, m-am casatorit destul de repede dupa ce l-am cunoscut si atunci eram prea euforica.
Acum am curaj macar sa-i spun ce ma doare. Si chiar am certitudinea ca daca as avea unde sa ma duc cu copilul as pleca si maine si as lasa totul in urma!!!
M-am plans si eu un pic, ca sa stii ca nu esti singura nehotarata. Nu stiu care-i calea cea mai buna de urmat, dar eu astept un moment prielnic: ori la bal ori la spital!!
Multa putere iti doresc, sa vezi drumul cel bun!
lastunicorn spune:
Buna, sunt membru nou ca si tine. Eu una am divortat, nu era asa de rau ca la tine, dar chestia asta cu distrugerea stimei de sine...imi aduce aminte de multe. Citeam undeva ca cun cuplu ar trebui sa fie mai mult decat suma fiecaruia dintre cei doi luati separat; in momentul in care fiecare ajunge sa fie mai putin decat ar fi daca ar fi singur...nu e ok.
Sfaturi...n-as putea sa-ti dau, decat la modul general. Unul dintre ele ar fi sa mergi intai tu, apoi impreuna, la un psiholog. Sa incercati sa apelati la ajutorul unui om cu mult mai multa experienta decat voi, care se confrunta zilnic cu astfel de cazuri si stie sa va "citeasca " din prima, apoi poate incerca sa va armonizeze.
Alt sfat ar fi sa citesti "Femei care iubesc prea mult(atunci cand iti doresti si speri ca el se va schimba)", de Robin Norwood, editura Amaltea-este o carte excelenta, cu studii de caz, exact ce iti trebuie tie.
Si tine minte ca nimeni, absolut nimni si nimic nu te obliga, moral sau altfel, sa stai langa oameni care iti diminueaza respectul de sine.Nu este o treaba sanatoasa, nici pentru tine, nici pentru copiii tai, nici macar pentru cel care o face. A continua asa inseamna sa lasi pe altul sa-si proiecteze asupra ta propriile neimpliniri si complexe, si asta nu-i este de nici un folos nici macar lui. Din felul in care scrii, chiar daca primul mesaj a fost-zici tu- confuz- mie mi se pare ca a redat perfect starea in care te afli-reiese ca esti o persoana cultivata si deschisa la minte. Fa ceea ce fac cei deschisi la minte: apeleaza la specialisti. Exista experti in probleme de acest gen; ceea ce pentru tine este ceva cu care te confrunti pentru prima oara in viata, pentru cineva care isi face o meserie din medierea unor situatii de acest gen este ceva uzual si mult mai usor de stapanit. Fa chestia asta , ca sa ai constiinta impacata ca ai abordat problema intr-un mod sanatos, apoi, pe masura ce te vei lumina si vei intrezari aspecte ascunse ale acestei situatii, pe care acum nu le vezi, vei putea sa iei o hotarare bine fundamentata. Acum esti prea confuza si iti lipsesc prea multe "informatii" despre tine insati, despre el si despre felul in care va relationati unul la altul si de ce o faceti cum o faceti. Toate acestea au o explicatie, pe care o vei afla daca te adresezi cui trebuie.Mult succes!
Oana