ticuri

cum sa fac sa o scap pe fii-mea de ele.
anul trecut, cam tot prin aceasta perioada a inceput sa-si ridice umarul, sa ofteze, s.a. Apoi au disparu. Pana acu vreo luna, cand au reaparut, putin diferite. Tot isi ridica umarul dar nu mai ofteaza. O tot intreb de ce face asa si zice ca nu vrea. Sa nu-i mai atrag atentia, ca vad ca s-a intensificat de cand ii atrag atentia.

Cum sa procedez????
Cum de au disparut si acum au reaparut? Mai mult in sezonul rece face.
O fi ceva lipsa de vitamine? Analizele au iesit bine.
Sa consult un psiholog?

Sarbatori fericite
pozici www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=56032&whichpage=1" target="_blank">copii capricorn

giulia71 spune:

Buna,
Ticurile pot fi si un raspuns la un stres accentuat. Cel mai bine ar fi sa iei legatura cu un psiholog specializat in domeniul pediatriei.
Acesta ti-ar da ma multe raspunsuri la intrebarile pe care le ai!
Sa auzim de bine!

Principesa spune:

Ceea ce descrii tu nu prea pare un tic. Ce varsta are fetita?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

april spune:

6 ani, si e cam rasfatata.
asta sa fie raspunsul?

Sarbatori fericite
pozici www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=56032&whichpage=1" target="_blank">copii capricorn

Miruna Enescu spune:

Buna,

Si eu am aceeasi problema cu Tudor (6 ani jumate). Mai intai punea mana la putica; cand l-am batut la cap sa inceteze a inceput sa isi invarteasca o suvita de par, apoi l-am tuns, a inceput sa clipeasca des din ochi (mai ales la serbarea de Craciun s-a vazut asta).

Cred ca la el este o combinatie intre prea putina miscare (el este mai mototol si nu se omoara dupa nici o activitate sportiva) si prea multa presiune din partea mea.
Adica stiti voi, copilul mai mare, pe care cade toata greutatea asteptarilor prea mari ale parintilor. Un copil caruia i s-a spus (mult mai des decat fratelui lui) ca nu este in regula sa spuna sau sa faca asta, ca ar trebui sa fie mai atent, sau mai activ, sau mai stiu eu cum... Ce zici, April, explicatia asta s-ar potrivi la voi?

Eu una m-am decis sa las presiunea deoparte in vacanta asta, sa vad ce se intampla si...ce sa vezi: ticurile aproape au disparut.
Din pacate imi este clar ca Tudor este oarecum predispus la ticuri in momente de tensiune nervoasa. Nu-mi vine alta idee decat sa-l incurajez ca sa aibe o parere cat mai buna despre el, si, bineinteles, sa ma controlez pe mine ca sa nu-l mai critic pe el. Usor de zis...

Principesa spune:

April, am insuficiente informatii insa cu siguranta ca nu este din cauza rasfatului. In afara de ridicatul umarului mai sunt si alte comportamente semnificative?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Ana-Maria21 spune:

Adica vreti sa spuneti ca ticurile sunt rezultatul stresului prin care trec?Intreb de curiozitate pt ca si eu si fratii mei am avut ticuri ei chiar mai au in continuare.Cu multa stima Ana

april spune:

principesa, nu stiu cam ce ai mai vrea sa stii, dar ce pot sa-ti spun e ca plange destul de usor , adica daca nu i se face pe plac se mataie si s-a invatat ca primeste ce vrea numai sa nu se mai mataie, ca plans nu se poate numi. Eu zioc ca asta-i rasfat,si am inceput sa fiu mai ferma, pt ca eu sunt de vina, nu prea m-am tinut de promisiune daca ii interziceam ceva. de ex. cand ma supara ii ziceam ca 0 sapt nu se mai uita la desene, si uitam de pedeapsa, sau o tineam 1-2 zile. Si mi-a prins slabiciunea.
Altceva nu mai stiu ce sa-ti spun. Clar e alintata.
Are toata atentia noastra. E singurul copil, facut destul de tarziu, la 31 de ani, mult dorit si iubit.

Sarbatori fericite www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=56032&whichpage=1" target="_blank">copii capricorn

Principesa spune:

April, daca tu resimti un disconfort in urma inconsecventei tale, este clar ca ai dreptate si in consecinta stii si ce ai de facut pt a schimba situatia. Iti doresc sa ai taria de a gasi calea de mijloc!

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

angy11 spune:

Si baiatul meu Daniel,a avut diverse ticuri de-a lungul celor 8 ani,a scapat de ele si atragandu-i-se atentia si prin modul de a fi incurajat in situatile in care apela la ticul respectiv.Ei incearca sa copieze de fapt o mimica,sa apeleze la unele parti ale corpului cand nu sunt siguri pe ei ,au o situatie dificila(care pt. noi poate parea banala)repeta gestul si devine tic.Daca suntem atenti trece repede.
Nu sunt psiholog,asta am observat la copilul meu si la cativa elevi de-ai mei.
Poate nu e relevant,e doar o parere.