40 cu + sau - (p.4)
Raspunsuri - Pagina 10
monagan spune:
noemi,cam dificil. Daca am sti de la inceput cum e cel mai bine??
Si eu mi-am facut dosarul ptr. adoptie, dar din nefericire nu l-am dus pana la capat, ptr. ca iubitul meu sot s-a razgandit brusc. Dupa ce am umblat pe drumuri dupa analize, cazier, alea, alea, sa-mi spuna ca NU. Ptr. asta n-am sa-l iert niciodata.In fine.
Stiu ce e in sufletul tau, dar eu spun ca poate d-zeu a vrut sa-ti arate ca exista un copil acolo, langa tine si nu trebuie sa cauti prin alte locuri si de ce nu...poate ca acela e.
Si in plus o mai si cunosti inainte pe "naturala". Daca ea e hotarata sa-l abandoneze si sa-l dea spre adoptie, automat e decazuta din drepturile parintesti, dar copilul poate fi adoptat pana la rudele de grd. IV. In cazul tau e mult mai simplu, mai ales ca sinteti ceva rude.
Ce se intampla peste 5, 10 ani? Acel copil este al vostru, voi il cresteti,ii oferiti tot ce ofera un parinte copilului sau. Nu vad nici un motiv ptr. care acel copil, cand o sa creasca mare, sa-si manifeste brusc ceva sentimente fata de ma-sa, femeia care l-a abandonat si l-a parasit, chiar daca va afla ca este adoptat.
Mama si sotul tau ce spun?
Fetele de la adoptii ce au spus??
Mult, succes si sa-ti dea d-zeu bb-ul mult asteptat.
lu.more spune:
In primul rand, bun venit, Luci ! Sper sa treci mai des pe la noi.
Despre scrisul la calculator, nu te ingrijora : toate se invata incetul cu incetul, totul e sa exersezi cate putin in fiecare zi, sa nu-ti iesi din mana.
Mona : imi pare rau pentru aceasta rasturnare de situatie. Ce motive a invocat sotul tau ? Eu stiu ca de multe ori barbatii se sperie la gandul de a avea un copil, cu atat mai mult, o adoptie trebuie sa-i faca si mai reticenti. Si totusi, voi avanserati destul de mult in acest sens, de ce s-a razgandit ? Capul sus si nu cobori bratele !
Noemi : ca si fetele, sunt convins ca va veti gasi puiul dorit. Rabdare si perseverenta !
Nu-ti pot da un sfat, pot doar sa spun cum cred ca as proceda eu.
Eu sunt o fire foarte egoista. Daca as adopta un copil, l-as creste pentru el si pentru mine. I-as da educatia pe care o consider eu potrivita. I-as spune, bineinteles ca e un copil adoptat si l-as invata ca mama « cea mai importanta » este cea care-l creste si educa. Iar copilul ar intelege.
Mi-ar fi teama, insa, de « bunavointa » rudelor, care si asa despica firul in patru, mai ales cand nu e treaba lor.
Mi-ar fi teama c-as fi pusa in situatia de a inchide usa fara menajamente unor matusi, verisoare, nepoate care si-ar baga nasul unde nu le fierbe oala.
Ma intreb daca, in acest moment, rudele voastre, stiind ca sunteti pe cale sa adoptati un copil, nu incearca sa profite…
Variantele sunt doua : ori adoptati acest bebelus, si rudele va vor ridica in slavi pana in ziua in care le veti stabili clar niste limite de respectat ; ori nu-l adoptati pe acesta, si vor sari in capul vostru cu reprosuri inca de la inceput.
Sincer, e greu si te inteleg ca te vei gandi neincetat la ce se va intampla cu puiul mic daca nu-l luati voi. Dar… mama lui chiar e decisa sa-l lase la maternitate ? Nu e un mic santaj sentimental la mijloc ?
Eu una – repet, e doar parerea mea – as lua un copil al nimanui, ca sa nu am de-a face mai tarziu cu rudele de gradul X care ar veni sa-si dea cu parerea… ca doar e dreptul lor …
Curaj !
Lulu
.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo
gabibarta spune:
Mona, imi pare rau pt. decizia sotului tau. Ceea ce iti pot spune e sa nu te lasi. (ex. daca te intreaba ce vrei de ziua ta, spune-i ca vrei doar sa continuati procedura de adoptie... sau poti sa spui ca nu mai vrei nici un cadou de ziua de acum inainte doar un bb)
Gabi+Robert 20.05.1997
Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006
noemi marian spune:
Dragele mele,va multumesc din suflet!
Nu prea sint in stare sa fiu coerenta din cauza ca sint atit de implicata emotional.Daca m-ati vedea cum stau la servici:gindul ca piticul/pitica poate sa fie al nostru imi lateste un zimbet cit China pe fatzau,apoi ma-nnegurez si-mi dau lacrimile.Noroc ca ma ascund dupa monitor si nu ma vede nimeni.Cert este ca eu privesc totul ca pe o mare sansa,ca si cum ar fi ultimul tren al vietii mele si mai stiu ca,daca n-o fac, o viata intreaga gindurile imi vor zbura catre acel copil si voi avea mustrari de constiinta.Asa sint eu:daca as putea i-as lua pe toti acasa.Asa ma rezum la adunat mite si ciini orfani.
Ce nu v-am zis ,ca n-am mai fost in stare, este ca am avut o conversatie cu mama idioatei,Doamne iarta-ma! care mi-a spus ca ideea abandonului apartine fica-sii,ca n-o intereseaza absolut nik,stia ca este insarcinata si mergea la-ntilniri cu baietii,ca singura ei preocupare este sa-si traiasca viata,ca-si face planuri ca-n vara sa plece dincolo.Si ca-mi garanteaza ca nu ne va deranja.
Absurdul situatiei vine si din faptul ca,la vremea cind sora ei a ramas gravida,eu am fost cea s-a ocupat de ea si-am chestionat-o ce si cum si-am fost alaturi de ea si am botezat fata si multe altele,
iar proasta asta n-a zis nimanui nik si nici nu a avut grija sa nu se repete istoria surorii ei.Cind stia ca voi fi acolo s-o ajut ca pe sora ei!Pur si simplu nu i-a pasat!Ca nu era mare lucru s-o duc si pe ea la medic!In conditiile in care are in fata un exemplu clar de 'asa nu!'
acum m-am tot gindit si singura solutie ca eu sa stau linistita,atit cit voi putea,este sa am o conversatie f serioasa cu cele doo si sa-mi impun limitele si conditiile,pina acolo incit sa le santajez cu ruperea relatiilor dintre noi.Desi as face un mare deserviciu sotului meu,care a copilarit in casa aceea si este primit cu multa,multa dragoste.Mama fetei ii este verisoara primara si a avut grija de-al meu cind a murit soacra mea.
Am recitit ce-a scris si-am realizat ca hotarirea am luat-o deja!
Mama saraca,in prima faza s-a opus vehement,apoi a zis ca depinde de noi si sa ne gindim bine ce vom face.Al meu(care a fost cu ideea adoptiei,in general)a zis ca el nu crede ca e o miscare buna pt ca nu se vor abtine si ca-i cunosc,dar stiu ca ar zice da,fara ezitare,daca ma va vedea cit de mult sufar si ma agit.Ma iubeste prea mult pt a zice ceva,sau face ceva care sa-mi dauneze.Stie ca sint innebunita cind e vorba de copii,mai ales ca mi-a vazut toate reactiile.Qf!Am terminat!
Mona,imi pare rau.Cind am intrat prima data aici m-am tot gindit unde te-am mai vazut?La adoptii.Eu zic ca ar trebui sa mai presezi,barbatii nu pot intelege nevoia femeilor de-a avea copii.Ei nu au estrogen care sa le destepte mintea!Oricum ma inclin inaitea ta chiar si daca ai incercat.Ideea in sine e de admirat.si iti mai ofer asta
Aseara mi-a picat net-ul si n-am ajuns la adoptii.Ma duc acu sa vad ce zic si fetele de-acolo.
Va multumesc,inca odata pt ca sinteti alaturi de mine, Noemi
monagan spune:
Multumesc fetelor ptr cuvintele frumoase. Sinteti tare dragute.
Noemi, ma uit la adoptii, sa vedem ce ti-au raspuns fetele de acolo, ca ele sint mai in tema. Nu te superi ca dau un ochi?
Eu deja am renuntat, ptr. ca asa de tare m-am suparat atunci, cred ca am facut o depresie, ca dadeam rateuri, peste rateuri la job, acasa nu faceam nici mancare, darmite curatenie, dar mi-am revenit singura,am inceput sa gandesc pozitiv si mi-am spus ca poate asta e vointa lui D-zeu si nu are rost sa mai incerc.
Ce motive a invocat sotul meu? Pai o sa va vina sa radeti daca va spun.
A spus ca nu o sa ne putem descurca dpdv financiar,ca la un copil tre sa-i asiguri un viitor cat de cat si noi nu o sa putem face fata. Asta a fost motivul. Singurul. N-am sa inteleg niciodata.
Ca daca ramaneam eu acum gravida, situatia nu era aceeasi? ........prostii in capul lui.
Asa ca noemi, sa nu te lasi si sa-ti duci pana la capat planurile, mai ales ca sotul tau doreste.
Succes si asteptam sa ne inviti la botez.
gabibarta spune:
Mona, spune la barbatu-tau sa lase mai moale cu textele despre financiare. Ca toti sunt asa, fiecare se teme de nopti nedormite, de scutece murdare si de jucarii imprastiate, daca era dupa omul meu, nici noi n-am fi avut nici un copil. Insa i-am spus clar, ca daca vrea sa ma vada fericita, pastram copilul. Daca nu-i pasa, n-are decat sa plece din viata mea, dar tot pastrez copilul. La adoptii e mai greu un pic, ca nu poti fara el, dar merita sa incerci. Povesteste-i despre durerea din sufletul tau, despre copii abandonati, etc, incearca sa apelezi la orgoliul lui (fraze gen "te stiam ca pe un om cu suflet" ) si ai sa reusesti!Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006
noemi marian spune:
Dragelor mersi
Aseara am avut o surpriza de proportii:dragul meu a venit acasa pt citeva zile.A spus doar ca a stiut ca-i bai cu mine dupa cum vorbeam cu el la tel.Drept e ca-n mom in care a intrat pe usa m-am prabusit in bratele lui si-am inceput sa pling ca proasta urmatoarea ora.Pur si simplu mi-am pierdut controlul!M-a intrebat de ce,i-am spus pt ca mi-e mila de copil,de mine,c-o invidiez pe muta aia ca are ceva ce eu nu voi avea in veci si mai si renunta si dai si dai.A mai pus o singura intrebare:daca imi asum raspunderea pt eventuala suferinta a copilului si a mea daca aia nu-si vor sta pe k...In mom in care am zis 'da' a pus mina pe tel injurind printre dinti.Mergem la ei duminica seara si discutam.El duminica noaptea pleaca inapoi.
Acum eu nu v-am zis ca disperarea mea a crescut de acum citeva saptamini cind,fiind intr-o vizita,i s-a pus in brate o pitica de 8 luni sa se ocupe de ea pina i se pregateste papa.Doamne de l-ati fi vazut cum se uita la ea,cum i-a schimbat pampersul si ce se mai distrau ei doi!Avea un zimbet pe fata de parca ar fi avut in brate fericirea suprema.Cind l-am vazut am simtit c-o iau razna si,pt a mia oara, am decis ca de-si va face un copil in alta parte il las sa-si vada de viata.
Azi s-a dus la djpc sa vada ce trebuie sa facem,pe la niste prieteni avocati si nu mai stiu unde,inca nu a venit acasa.Drept e ca s-a intilnit si cu un prieten vechi de-al lui si se va lasa cu o mica fecioreasca.
N-am nik impotriva sa te uiti,Mona, sau sa va uitati ,oriunde postez ca doar e un site public.Ar fi absurd sa ma supar.Cit despre pb ta pot sa-ti fiu alaturi pt ca stiu ce inseamna sa fii depresiv si sa-ti dai seama ca viata te-a pus in k...si sa nu stii daca te poti ridica
sau nu in picioare.Dar eu zic ca speranta moare ultima.
Mik spune:
Noemi si Mona, m-ati facut fiecare in parte sa pling.
Noemi, daca ai cerut sfaturi eu zic asa : vorbeste intii cu "muta" de nepoata-ta cu cine a facut copilul. Daca e un inconstient de virsta ei nu e mare bai, dar alcoolic si drogat sa nu fie !
doi : pune limite foarte clare la familionul largit : ce drepturi si mai ales ce obligatii au ! (mai ales obligatia sa-si tina gura si sa nu o faca pe prostii).
trei : vorbeste cu un notar sau un avocat ca sa fie toate clare acum si mai ales dupa.
patru : adopta-l pe bebelus !
Mik.
gabibarta spune:
Noemi, tine-ne la curent!!!! Asteptam vesti (numai bune, sper) de la voi!Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006
monagan spune:
gabibarta,mi-am epuizat toate "resursele" sentimentale(daca se poate spune asa) care le aveam la indemana, discutii au mai avut loc, dar se pare ca nimic nu-l poate determina sa accepte.
Am incercat si varianta cu adoptia in cazul in care unul dintre soti nu e de acord.ok. Ce inseamna acest lucru? inseamna ca sotul nu va fi trecut ca fiind tatal copilului. La tata este linie (necunoscut).
Nici asa nu a vrut, ca doar tot impreuna o sa-l crestem!!!!!!!!!! Deci nici asa nu a fost bine. 
Credeam ca imi cunosc bine sotul, dar m-am inselat.
Si stiu ca ii plac copii la nebunie. Are rabdare cu ei, se joaca, e alt om in prezenta unui copil.
Asta e. Viata merge mai departe.
Fetelor, va multumesc mult pentru cuvintele frumoase si ptr. incurajari.
E prima data cand scriu despre problema mea si ma bucur ca am facut-o ptr. ca mi-am dat seama ca aici am gasit persoane minunate, care la nevoie iti pot da un sfat si un sprijin moral.
noemi, ce a rezolvat sotul tau?
Iti tin pumnii. Uite o floricica de la mine. tuturor si sa aveti o zi buna.