Psihologia copilului - vol. 5

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

miriama spune:

Principesa, fetele mele merg la aceasta ascoala pentru ca, dupa cum spuneam acum locuim in Kazahstan pentru cca 2 ani de zile, nu am putut si nici nu am vrut sa le dam la o scoala in limba rusa pt. ca nici unul din noi nu stie rusa. Am vrut sa invete engleza fiindu-le utila oriunde. Aici sunt copii care stiu bine limba engleza pt. ca sunt de origine engleza sau au fost crescuti cu aceasta limba. (Cunosc o familie de indieni care umbla de multi ani prin lume si si-au crescut copiii in limba engleza; copiii lor nu stiu indiana). Simt la fetele mele o oarecare frustrare ca ele nu sunt la nivelul celorlalti copii; cea mare imi spune, desi e in clasa intai:"mami,copiii stiu sa citeasca in engleza, eu nu inteleg" si o vad retinuta cand incercam sa citim. Probabil se gandeste ca nu va fi la fel ca ceilalti.
Nu stiu daca am foarte clara, dar tare mi-as dori sa depasim acest handicap cat mai repede.

Mercedes spune:

Daca cineva mi ar fi spus ca voi ajunge sa scriu la acest topic nu l as fi crezut si totusi....
Sa incep cu inceputul - este vorba de baiatul meu de 7 ani la care daca ii ridica cineva tonul incepe sa planga. De ex. azi dimineata am fost la scoala si am intrebato pe invatatoare ce a scris pe biletelul pe care nu mi l a adus acasa copilul ieri( probabil la pierdut prin clasa) referitor la a doua zi - probleme administrative la care invatatoarea dupa ce la strigat pe un ton destul de adanc ( cristi unde este biletelul si de ce nu l ai dus acasa.... copilul meu a inceput sa planga. Mai mult unul din colegii lui cred eu ca io fi spus ceva deoarece copilul meu s a rastit foarte tare la el . Am ramas blocata la reactia invatatoarei precum si fata de reactia copilului meu.
Nu stiu cum sa l scot din starea asta. Se intampla si acasa sa inceapa sa planga in unele momente in care nu facem cum considera el ca e bine.
Mentionez ca este in clasa intai si mai are o surioara de aproape un an jumatate.

MarianaV spune:

quote:
Originally posted by alipiticot

Buna mamici,am si eu o problema si am considerat sa nu deschid subiect nou(inca)Sper sa primesc raspuns si aici.
Fetita mea are 1,8 ani plange f tare nopatea prin somn.E destul de veche problema,dar are perioade mai acute cand plange toata noaptea si perioade cand plange o data sau de doua ori.
Plange dupa mine,dupa tati,dupa jucarii dupa prieteni sau orice mai viseaza ea.
De ex aseara aplans destul de mult si primele plansete care au inceput pe la 11(ea doarme de la 9 la 7 dim)erau deja tipete ,tita dupa papucei ei de casa,ea le zice api.S-a dus sotul la ea(eu alaptam la bb2) si a incercat cu mangaieri,vb spuse usor cum ca o iubim,suntem acolo cu ea ,etc...degeaba.Dupa un timp a luat-o in brate,s-a trezit nu a mai plans,a adormit imediat si a tacut.Dupa jumatate de ora alt episod.Plansetele se repete cam la jumatate de ora,uneori mai repede.
In noptile care plange putin ,dupa ora 2 somnul e agitat,se foieste mult,vb prin somn,striga dupa noi,spune nu,nu cel mai des....
Uneori face asa si la somnul de pranz,dar mai rar si o data pe la mijlocul perioadei de somn.
La noi in casa nu se tipa,nu a vazur cearta,nu a luat bataie niciodata,nici nu va lua,o mai cert dar incerc cat mai domol.
Am folosit de 2 ori metoda time out pt ca nu ma puteam intelege cu ea si a functionat,apoi a inteles,si pe la 10 luni am invatat-o sa adoarma singura in patut,a mers destul de usor,atunci nu a plans mult.
Mentionez ca si pe atunci plangea noaptea,voia numai la san si o adormeam in brate.Am deschis atunci un subiect,am sa l pun dupa ce va functiona cautarea,despre cum a decurs obisnuirea sa adoarma singura.
Acum adoarme singura dar cu unul din noi in camera(asta de cand am mutat-o in camera ei)Intradevar cand am mutat-o a plans noaptea mai mult o perioada.Are si ea crize de personalitate ziua,e f alintata,recunosc,mereu ne solicita pe mine,sau sora mea(stam impreuna),mereu vrea atentie,vrea sa te joci cu ea,nu se joaca prea mult singura,e f maraita cand nu i se da ce vrea,de obicei atentie,joaca impreuna,muzica,poze,desene,toate cu spectatori singura nu sta deloc sa se uite la poze,desene etc....
Am incercat sa expun cat mai pe larg cam ce cred eu ca duce la explicatia plansului de noapte, as vrea un raspuns ,poate aflu cauza si o elimn,daca e nevoie apelam si la un psiholog,sper sa fie in iasi pt copii asa mici,ea nu vb bine,nu lega propozitii inca si e f reticienta cu strainii la inceput,pana ii cunoaste putin.
Va multumesc pt atentia acordata si va rog sa ma ajutati cum puteti.
Multumesc mult!

Paula si iubirile ei! Stefana Raisa(d.n. 11.02.2005)si Cosmin Mihai(d.n.1.10.2006)

poze noi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/paula_paduraru/my_photos

Cred ca e posibil ca fetita ta se poate simti neglijata din cauza bb2,poate... e o parere!

danis spune:

o intrebare am si eu...

fetita noastra are 4 ani si 7 luni si merge la gradinita la grupa mijlocie... ii place foarte mult sa mearga la gradinita, ii plac copiii, vorbeste si se joaca cu ei (scuzati cacofonia); ii plac si doamnele, participa la activitatile care se desfasoara in comun (adica in care toti copiii fac activitatea respectiva) si este in general un copil cuminte, istet si ascultator, dar refuza categoric cand este solicitata sa raspunda sau sa faca ceva numai ea: sa recite, sa dea un raspuns in fata celorlalti copii, sau refuza sa raspunda la diverse intrebari puse de doamne..

eu cred ca are de pierdut pentru ca de stiut stie sa raspunda... dar nu vrea!

va rog frumos dati-mi un sfat, de fapt doua:

Care este explicatia comportamentului ei?
Cum si daca se poate atenua/corecta?

Principesa spune:

Danis, probabil nu se simte in siguranta. Parerea mea este ca se poate remedia in cadrul unei terapii de familie.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

danis spune:

Principesa, multumesc frumos pentru raspuns. Ce ar insemna mai concret o astfel de terapie de familie?

Principesa spune:

O astfel de terapie presupune prezenta familiei in cadrul terapeutic pentru a vedea care sunt nevoile copilului si care sunt modalitatile de a le implini in familie pentru a se simti in siguranta.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

ianusca spune:

Sunt si eu noua pe forumul acesta. Am citit toate volumele despre psihologia copilului dar nu am gasit prea multe despre problema mea:
Am un baietel de 1 an si doua luni care nu vorbeste.Singurul cuvant pe care il zice este da(de la a da) atunci cand vrea ceva. Nu reactioneaza cand este intrebat unde este mama sau tata, in schimb la alte cuvinte reactioneaza dar numai atunci cand vrea el de exemplu recunoaste delfinul,cartea ,mingea, masina.Reactiona si la alte denumiri de jucarii cand le numeam dar acuma parca le-ar fi uitat. E ca si cum ar avea o ''memorie plina'' pe care o goleste din cand in cand. A inceput sa faca pa, e foarte vesel rade mai mereu,cand ii vorbesti e atent la gura ta, se ascunde in casa ca sa-l cauti, surubareste mereu cutii si cutiute, umbla peste tot observa tot.Nu reusesc sa-l fac sa fie atent sa ne uitam pe o carte,sa-i arat catelul pisica etc.Cred ca nu are rabdare. E prea mic sau sa-mi fac probleme in ceea ce priveste nivelul lui de dezvoltare ? Fac mereu comaparatii cu bebelusi de aceeasi varsta si parca ar fi mai in urma sau ii cer eu prea mult.Sper ca am reusit sa ma fac inteleasa.. ca imi trec atatea prostioare prin cap.
Multumesc.

Principesa spune:

Ianusca, din ce descrii, baietelul tau pare in parametrii. Ai idee cum ai ajuns sa faci comparatii in defavoarea lui?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita