Mamici de noiembrie-decembrie 2005 (81)
Raspunsuri - Pagina 7
Ina869 spune:
Neata’fete dragi! 
Pentru crampe o prietena mi-a spus ca pot sa-i fac Rachelinei masaj pe burtica, in sensul acelor de ceasornic.
Anamari pe aici se da epi cind esti dilalata 6-7 ..
Noki mi-ai facut “pofta” de curatenie, poate reusesc sa mai fac si eu cate ceva prin casa dupa ce ma adun de pe drumuri.
Sarah ta este un copil precoce, daca se aventureaza ea sa stea in picioruse
Joy cam asa se intimpla si cu Rachel, maninca, adoarme, si dupa ce-i scot aerul se trezeste si trebuie sa o iau de la capat. 
Mai nou regurgiteaza des si face kk rar.Cu cat mai putin kk, sper cu atit mai multe kg. sa puna pe ea. Eu nu o cantaresc dar vad sunculitele si obrajorii dolofani, astea sint dovezi clare ca pune ceva .
Silvia, asta este o info importanta ( cea cu lipsa de calciu ) ia sa pun eu mana sa maninc mai multe produse lactate. Mi-am luat kefir dar am facut diaree, mi-am luat smantana , bebe a facut colici, doar laptele de soya si cascavalul ce le mai tolereaza stomacul meu, ca in rest…si citeodata si de la ele am crampe, ce sa mai zic de bebelina.
Mandy eu am baut ceai de musetel si sunatoare si am vazut ca bebelina are crampe; la voi cum este?
In general am observat ca tot ce-as manca imi provoaca forfoteli ale stomacului si in ultimul timp am dat-o pe orez/pliaf cu pui au gratarel. 
Ina
Virsta puisorului meu:
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10722;30/st/20051123/n/Rachel+Georgia+/k/44da/age.png"></a>
Sometimes by losing a battle you find a new way to win the war.(Donald Trump)
Ina869 spune:
Taniutza sper ca esti bine! 
Cind ni-l "prezinti" pe Stefanel? 
Ina
anda77 spune:
iar mi-a vomat azi! cu bolta, tot ce-a mancat. ii dau sanul(sanii) si p-orma cand il pun la verticala sa ragaie, da tot afara. pediatrul nu e ingrijorat, a, nu i se inchide stomacul, bine, bine, da ce facem, ca probele de cantar sunt jalnice...
va spusesem ca a luat 170g intr-o saptamana. minciuna! l-am cantarit ieri dupa somn, nemancat si in putza goala are 3310! acum 9 zile l-am scos din spital cu 3250! nici 100 g n-a luat si mie imi curg sanii ca la balamuc...pediatrul zice sa stam linistiti ca abia acum a recuperat greutatea de la nastere (3300) si vedem de-acum...dar daca el vomita...ce-o avea micutzul meu...
azi am mai avut 2-3 ore in care nu m-a durut deloc epiziotomia. bin e, nu va inchipuiti ca pot ridica piciorul sau pot sa ma asez, ca nu pot, dar macar nu m-a mai durut. probabil muschiul nu e refacut absolut deloc, dar merge bine cu baneocinul si tinctura de propolis! sa va dea Dumnezeu sanatate ca mi-ati schimbat tratamentul!
http://community.webshots.com/user/anda1977
utocatalina spune:
Anda sa stii ca am citit povestea nasterii bb tau si m-a impresionat f. tare...am trecut de la ris la plins si invers de mai mute ori...ufff...sper sa te refaci cit mai repede si micutul sa puna pe el cit mai mult...apropo stiu ca ai avut streptococul B...ai apucat sa-l tratezi pina ai nascut? Ceva perfuzie cu antibiotic ti-a facut? Eu am refacut analiza si iar a iesit nemernicul de streptococ...sunt deja pe eritromicina si voi naste prin cazariana...Sanatate si pupici!
Cafeluta graviduta
Biencuta draguta
35+ 5 zile 
Sa nu depunem armele si vom reusi!
mandyksch spune:
Ina, si al meu mai are colici, nu stiu daca are vreo legatura cu ceaiul de musetel sau sunatoare.Eu servesc ca 1 litru pe zi si mai completez cu apa plata, compot, supa.
Anda, saracuta de tine, cum sa ia bebe in grutate daca el da afara tot, lasa ca poate se rezolva situatia cat de curand.. Si chiar apropo cum ai facut cu streptococul ala nenorocit?
Mandy
Ina869 spune:
Anda, daca a luat, cat de putin, este bine! 
Ei asimileaza mai greu in primele doua sapt.; era nasol daca scadea,insa daca a depasit greutatea de la nastere e bine!
Si a mea regurgiteaza la greu dupa ce maninca, tot cu bolta
Pupa-l dulce din partea mea pe ginerica chipes si spune-i sa nu mai dea lapticul lui mami afara.
Ina
Morgano spune:
Tineti-va bine ca mi-am scris povestea exact asa cum am fost, lunga tare dar cu final fericit, cine are rabdare sa citeasca, dar nu e olbigatorie si nu ma supar dc sariti randurile 
Povestea mea incepe cu vizita la clinica privata duminica. Mergem sa vedem clinica, insa intram doar in hol, apare chiar dr. proprietarul clinicii (un om deosebit, asa mi-a facut impresia tot timpul si-mi pastrez parearea despre dansul) si ne invita sa luam un halat si sa urcam si la etaj sa vedem saloanele, eu fac pe desteapta si spun razand ca vin curand sa nasc si vad atunci cum e. Prima gafa imensa, desi nu as mai fi putut schimba locatia nasterii.
Miercuri (39s+5z) merg la birou la 4, apoi cumparaturi, acasa - gatit, spalat 2 ture de masina, ce-mai ma obosesc la greu si sper o noapte de odihna pe cinste. Dush, un pic de DC, adormit pe la 23.30. La 1 ma trezesc brusc din vis, visam ca am dureri de nastere… dar nu mai era vis, chiar ma durea altfel decat in ultimele 3 saptamani si am stiut ca a venit momentul mult-asteptat. Il trezesc putin pe sot, ii spun ca nasc sigur a doua zi, ii spun apoi sa se culce la loc pt ca am nevoie de el odihnit. Adoarme evident obosit fiind si sigur probabil ca e tot alarma falsa (fetele de nov.-dec. stiu de ce). Eu merg pe DC sa anunt ce mi se intampla, apoi incerc sa citesc, ma pun in pat si ma doare prea tare ca sa adorm, nu am stare si ma duc inapoi in bucatarie si ma apuc la 2 noaptea de facut manichiura. Dimineata la 7 am dureri mai mari, dar slabe fata de ce avea sa urmeze, inca eram doar bucuroasa si nerabdatoare, si fte optimista ca voi naste natural fara probleme. Stau relaxata si ma uit prin cada dupa dop sau lichid, nimic interesant pt ca erau la locul lor. Mai intru pe DC si vad ca incepe galeria pt mine, tin fetele la curent, imi trezesc sotul si pe la 10 sun medicul. Mergem cu mama la cabinet la ea, imi spune ca nasc sigur azi, c-a inceput “distractia” dar va mai dura pt ca nu am dilatatie. Sa merg acasa sa incerc sa dorm, deja eram obosita tare, ca am nevoie de toate puterile. Vin acasa si intru iar pe DC, colega mea ma intreaba pe mess dc sa-mi iau de lucru la birou – nici macar nu glumea – incerc sa stau in pat dar durerile nu ma lasa. La 3 sun doctorita si mergem la clinica sa ma interneze. Ajung la marea clinica privata si incepe dezastrul: apare moasa Gabi, recomandata de altii ca super. Eu incerc sa fiu draguta si cooperanta dar ma scoate din sarite din prima. Imi ia geanta si incepe sa-mi scotoceasca printre lucruri cu un tupeu iesit din comun si imi “permite” sa-mi pastrez doar 2 camasi de noapte, trusa de baie si chilotii, restul le indeasa la loc si le pune pe hol sa fie duse acasa. Am intepenit efectiv. Si asta era doar inceputul. Deja ma uitam in jur si nu-mi venea sa cred: unde era clinica aia meseriasa de 5 stele? Doar un loc dezolant cu lucruri adunate probabil din ce s-a casat la alte spitale, fara geamuri care sa se deschida, cu toalete nu doar arhaice dar si murdare si pline de galetuse cu carpe cu sange puse la inmuiat, rafturi unde toate stateau va dati seama cat de “septic” si o masa de nastere de m-a luat groaza, oribila si incomoda, tot model 1900 toamna si ea. Imi arata moasa un WC de 1x1m, cu capac negru si o chiuveta cat o nuca si-mi spune ca acolo am sa ma screm eu pana iese capul copilului. Acum imi vine sa rad, atunci am crezut c-o fi vreo gluma prea subtila pt mine. Eu care iubesc curatenia si igiena sa nimeresc acolo???? Ma pune sa ma sui pe masa si ia pur si simplu un clasic irigator tot nesteril de pe un raft si-l umple cu apa de la robinet si-mi face clisma. Apoi scoate din ceva sertar in aparat de ras de pe vremea dacilor si vrea sa ma rada, eu ii ofer aparatul meu, ea nu vrea sa auda, o rog sa schimbe macar lama si o face stramband din nas si spunandu-mi ca fac figuri si se vede ca-s egoista si singura la parinti. Incearca apoi cu niste foi sa-mi explice cum e cu nasterea cu aparatul fatator si restul si nu mai rezist, ii spun ca am studiat totul de mai multe ori si ca stiu ce si cum decurge. Incredibil dar continua sa-si faca numarul si sa-mi explice ce ma asteapta. Dupa ce ma urca dra mea pe masa si-mi spune ca am 2 cm, nu se intoarce bine dra cu spatele ca moasa imi comanda sa-mi trimit “apartinatorii” acasa ca eu nu nasc pana a doua zi la 5 dimineata. Era ora 16! Deja mi se intuneca de disperare dar tac si n-o bag in ma-sa. Nu se punea problema ca mama care e medic sa nu asiste la nastere si i-am spus ca asta asa ramane. Ma duce sa-mi arate salonul, alt soc, tot chestii adunate care de pe unde, ma apuca deprimarea si ma tin eroic sa nu plang, de jena fata de mama si marius si fata de fetele de acolo. Macar stiam ca voi avea copilul cu mine tot timpul. Dureri tot mai mari, contractii tot mai dureroase, insa ma tin tare si zambesc increzatoare. Pleaca ai mei, pleaca dra mea si ea la cabinet dupa ce-mi scoate dopul, imi rupe apa si-mi da ceva injectie de dilatare in col, si promite ca revine la 7. Eu incep ture pe scari si in holul spitalului, plang muteste de dureri tot mai puternice si dezamagire fata de locul unde urma sa nasc. Poate nu e locul acela mult mai prost decat alte sute de clinici, dar ma asteptam la suma de 20 de mil (atata m-a costat pt ca am facut cezariana, 15 e fara) macar la igiena dc nu la hotel de lux. Pana la 7 cand a revenit dra mea, moasa s-a apucat sa ma duca la eco sa vada ea cum sta copilul, a vrut sa ma puna pe masa sa ma verifice ea dar nu m-am lasat, s-a purtat ca un mare profesor dr in medicina iar eu sunt cretina si mofturoasa rasfatata. Deja oboseala isi spunea cuvantul la mine, asa ca plangeam de dureri, oboseala si neputinta, plans tacut dar cu lacrimi de mi se innodau pe camasa :)) cred ca aratam ca icoana durerii cu camasa plina de sange si lichid, suflecata si in pozitie aplecata cu mainile strangadu-mi coapsele (aveam vanatai a doua zi de m-am speriat eu de mine). Dilatatie 3 la 9 seara, dureri atroce, credeam ca ma rup toata pe dinauntru. Deja era clar ca ceva nu-i ok, cu toate injectiile bagate in mine nu ma dilatam deloc. I-am spus drei mele sa vina ala cu peridurala ca-l ia mama dracului (textual) de apoi m-a umflat rasul si pe mine ce comanda am dat. Respectivul n-a binevoit sa raspunda la telefon, apoi am realizat ca mi-a facut un maaare serviciu, prelungeam imposibilul. Pe la 22 aveam dilatatie 4, dureri insuportabile, imi venea sa ma screm, asa ca cu camasa la subtiori si toate lichidele siroaie pe mine am incalecat buda aia de care mi-era scarba la inceput de parca era mana cereasca, si ma scremeam din toate puterile asa tare imi trebuia sa imping. M-a urcat doctorita pe masa si am incercat impreuna sa profitam de contractiile mele total ineficiente: foarte dese si puternice dar cu durata de max 15 secunde, era deja totul o durere continua si innebunitoare. Nu stiu cum am rezistat pana la 1 noaptea cand tot dilatatie 4 aveam, dar nu mai puteam de dureri iar lichidul meu semana deja cu o diaree verzui-maronie, devenise periculos pt bebe. Doctorita mea a fost minunata, stia ca vreau sa nasc natural iar ea nu este de principiul sa mai treaca o cezariana in catastif si sa doarma mandra de ea, asa ca m-a sustinut enorm. Mama si Marius erau acolo de pe la 22, Marius jos in hol, am tot incercat sa-l trimit acasa pt ca nu vroiam sa ma vada in halul ala si sa-i vad lacrimile de mila si neputinta de a ma ajuta. Mama mai ales ca medic era deja convinsa ca nu e ceva in regula, si nu suporta nici ea sa ma vada cum ma chinui, deja evident ca inutil. Durerile mele erau atroce pt ca se combinasera cele de nastere cu incercarile copilului de a-si face loc si a se fixa cum trebuie (fixarea in general are loc in ultimele 2 sapt, nu si la mine). In plus aveam deja 24 de ore de chin si nesomn, nemancare si organismul meu reactiona ca unul la limita puterilor. Atunci am spus clar ca pur si simplu nu mai pot de durere si nu mai rezist, m-a mai pus 1 data pe masa si mi-a spus ca am distocie de col (adica nu ma dilat, mai pe scurt) si merge sa sune echipa pt cezariana. Am avut 1 minut de usurare, apoi niste dureri mai groaznice decat pana atunci care nu numai ca nu au cedat la perfuzia pregatitoare pt operatie dar erau si mai acute, chiar dc mi s-au administrat direct in vena calmante (singura urma de omenie a moasei a fost ca mi-a bagat mai mult calmant in cateterul din mana). Bebele a fost monitorizat la 20-25 de minute si a fost super pana in ultima faza cand deja nu-i mai era nici ei bine. Nu va spun ca in tot chinul asta continuu nu am putut sta deloc in pat de dureri, m-am plimbat pe scari si pe hol, iar moasa imi turna laconic fiere cu chestii de genul: trebuie sa te doara mult mai tare ca sa nasti, nasterea = durere, esti rasfatata, etc. As fi putut s-o omor fara regrete, dar a naibii facatura pe cand ma decideam sa-i spun exact ce-mi vine la gura disparea in peisaj. M-a verificat si ginecologul nr. 2 si a spus: pe masa cu fata asta ca nu naste veci normal, patesc ceva si ea si copilul dc o mai lasam juma de ora. Acelasi diagnostic: distocie de col.
La 2 fara ceva erau acolo anestezistul – coleg de grupa cu mama in facultate, inca un ginecolog tot cunoscut, neonatologul – care pana si pe bunicii mei ii stia, si am urcat pe masa de operatie. Din cauza epuizarii aveam asa frisoane incat nu-mi puteam controla tremuratul, mi-era mai frica de cezariana decat de tot ce patisem pana atunci. Am reusit cu greu sa stau nemiscata pana mi-a facut anestezia rahi, si apoi au inceput sa-mi umble prin stomac. Asta era impresia, ca cineva face ceva care se percepe radiant prin stomacul meu. Rezultat surprinzator: m-a lovit o foame cumplita, cred ca 2 min am gandit doar ce as manca. Anestezistul facea glume cu celalalt dr ca mama era cea mai frumoasa gagica din Cluj, ea cu dra mea (ca doar au fost colege din clasele primare) rupeau inimile tuturor, si fel de fel de glume care intr-un final mi-au dat un confort psihic fte bun, ma simteam in siguranta cu echipa asta, mai comentam si eu…. ma mai injura anestezistul ca am pulsul prea mare din cauza fricii si ma tot facea sa rad. La un moment dat am auzit 2 urlete dragi si adorate, scosesera fetita mea din burtica, am avut tendinta sa ma ridic s-o vad – aveam tupeu cu burta ferfenita – si am intrebat doar daca e bine, mi-au dat lacrimile si m-am simtit fericita. Am stiut ca tot ce a fost era absolut nimic pe langa senzatia indescriptibila pe care mi-au dat-o primele tipete ale Anei. Dupa 1 minut interminabil a venit neonatologul personal din salon unde o dusesera sa-mi spuna ca am o fetita super si ca e totul ok cu ea. Apoi a urmat coaserea burticii, glume intre doctori si cu mine, n-a mai contat nimic, nici ca scorpia aia a tras de mine sa ma mute de pe masa de operatie pe pat de una singura fara sa astepte medicii, ca doar eu am 176 si la ora aia 80 de kg, si ea avea 150 si max 45 de kg… evident ca n-a reusit sa ma miste si a venit directorul spitalului si a impins-o cat colo de-mi venea sa-l pup c-a pus-o la punct.
Am ajuns in salon si mi-au pus-o pe Ana langa cap, prima mea reactie a fost un ras in hohote: e toata taica-so, seamana atat de bine incat toata lumea rade cand o vede. Eram ca drogata, nu prea pricepeam eu ca e chiar copilul meu, a fost ceva ce am realizat in primele zile dar gradual, aveam doar e senzatie de exaltare dar nu cuplam… e ceva ce cred ca au experimentat toate mamicile la primul bebe: sa-ti vezi copilul si sa nu-ti vina sa crezi ca tu ai facut asta, e inexplicabil.
Inchei aici povestea mea, poate e cam lunga si nu va avea nimeni rabdare s-o citeasca fara sa sara randurile, dar eu mi-o amintesc cu drag, fara teama si fara nici un resentiment, doar un mare regret ca nu am reusit sa nasc natural. Desi nu voi putea naste natural niciodata, si tot cezariana voi face si cu bebe 2, raman adepta convinsa a nasterii naturale si o voi sustine intotdeauna. M-am refacut extraordinar dupa operatie, la 6 sapt am doar o linie subtire ca un fir de ata, la 4 zile deja stateam acasa la birou si traduceam niste acte, deci nu a fost un capat de lume absolut deloc. toti au spus ca am nascut de 2 ori intr-una, si normal si cu cezariana si ca m-am comportat exemplar, nu conteaza acum nimic si poate am scris povestea noastra si ca sa nu o uit partial in timp. Ripley si Ana Ecaterina (10.11.2005)
bb_alinus spune:
Buna mamici si burtici!
Ionikka felicitari si sa iti traiasca bebele!
Anda, doamne prin ce ai trecut! Bine ca s-a terminat cu bine si iti doresc refacere cat mai grabnica!
Si noi cred ca avem colici, ca ne cam maraim! Iar ieri am fost plecati de la pranz pana la 5 seara, bebelina a stat cumintica in carseat si in carucior, insa cand am intrat in casa s-a pus pe un urlat de foame de ne-au auzit toti vecinii cred, nici nu m-a lasat sa imi pun siliconul pe san atat de infometata era draga de ea! Pt prima si sper ultima data cand ii mai schimb in halul asta programul. Nu spun ca a mancat cu atata pofta de m-am speriat! si a durut-o burtica, si mi-a cerut tot la 1h jumate apoi, si toata noaptea mi-a marait in brate! Asa ca, nu mai mult de 1 ora afara si asta intre mese!
Cine mai e la nascare acuma??
Va pup,
Alina si minunea mica Amalia(17.11.2005)
" Naitre c'est recevoir tout un univers en cadeau " ( Jostein Gaarder)
mara95 spune:
Laptele l-am mancat intotdeauna cu biscuiti.Indoiala mea cu laptele a aparut si de la faptul ca doctorita mea nu mi l-a recomandat in mod special, ci apa plata, compot.Iar iaurtul nu-l suport.Nici smantana n-avem voie?Ca eu am un ditamai borcanul in frigider..
Dar din preparatele de porc ce avem voie sa mancam?Ca deja toata lumea ma compatimeste.
Bebita mea nu e plangaciasa, cu toate colicile ei, dar scanceste pana o iei in brate, altfel sta cu ochii pe peretii. Si ce-i mai rau, sta treaza noaptea, iar ziua doarme tot timpul.Asa ca la noi e Revelion mereu.Dimineata suntem buimaci toti.
camelia_daniela spune:
Ripley, sa stii ca eu am avut rabdare sa citesc povestea ta si ... nu am sarit nici un rand ! Altfel nu avea rost sa mai citesc!
Si tu si Anda ati trecut prin peripetii de ti se ridica parul pe tine
Si eu imi doresc tare mult sa nasc normal ... dar vom vedea ce si cum pana la urma!
Va pup dulce si sa stiti ca va admir pe toate!!!
Camelia 39+Craciun Fericit alaturi de cei dragi si numai bucurii pentru Noul An
Varsta bebelushei:
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20723;29/st/20051227/dt/7/k/91de/preg.png
Poze Camelia