Va bateti copiii?
Raspunsuri - Pagina 7
Lauraa spune:
PisiElla, ma regasesc aproape in totalitate in cuvintele tale...
Mama de 
Lara Celine
carina spune:
quote:
Originally posted by Lauraa
PisiElla, ma regasesc aproape in totalitate in cuvintele tale...
Mama de
Si eu, dar la mine problema era ca tata era cel dur si incorect, iar mama nu intervenea niciodata (de teama cred eu
)Anda si printesuca Carina (2 ani si 11 luni)
http://community.webshots.com/user/andamihai
annitha_cl spune:
Eu am fost , la randul, meu copil si am fost atinsa din cand in cand mai ales pentru incapatanare si pentru acel "nu vreau" interminabil si foarte consecvent in vocabularul meu de copil ( chiar si de adult) si se pare ca am parte de el si din directia Andrei. Cu el... e dificil pentru ca o singura data l-am atins si mai mult m-a durut pe mine. Nu sunt de acord cu bataia si incerc sa nu o aplic dar nu de fiecare data reusesc sa trag la timp aer in piept si imi este teama ca acest lucru sa nu se repete. Andrei e un copil dificil pe care uneori reusesc sa-l inteleg si sa ma comport ca atare dar este si foarte schimbator in sensul ca acum tipa si urla si-mi spune ca vrea la mama lui iar in secunda doi incepe sa planga in hohote si sa-mi spuna ca nu vrea la mama lui, ca-i este frica de ea si vrea ca mama lui sa-i ia alt copil si ca vrea ca eu sa fiu mama lui. Prin chestia asta trecem cam o data pe saptamana ( in medie).
Chiar daca ma repet, recunosc ca am aplicat pedeapsa si o singura data l-am atins dar o spun din tot sufletul ca nu sunt de acord cu asta si caut in continuare o cale prin care sa pot ajunge la sufletul lui fara sa fiu nevoita sa recurg la constrangeri.
adjadyn spune:
eu nu gasesc o metoda buna de a-ti trata copii prin bataie, indiferent care ar fi aceasta..o simpla atingere la fund, trasu de ureche,de par, sau etc...nu sunt metode de a-ti educa copilul, tu ca parinte trebuie sa faci in asa fel incat sa te asculte , sau sa te faci inteleasa prin gesturile expresive ale fetelei si tonalitate....copilul la randul lui, face diferanta foarte bine d intre mama si tata(cel bun/si/ cel rau)prin astfel demanifestari..adica bataia..sau raman cu diferite urmari..
..la inceput cand copilul e mic...si palma e doar o atingere(probabil ca el nici nu constientizeaza ce e acea palma si de ce !?)..apoi bataile se accentueaza in decursul anilor,simtitor..
deci...
NU CRED CA SUNT NISTE METODE DE A-TI EDUCA COPILUL INDIFERENT CÉ AR FACE COPILUL; SAU CAT DE NERVOSI AM FI:::::::
mamica dulce spune:
au fost multe subiecte -sondaj cu bataia pe forum in ultimul timp,le-am citit pe toate si nu de putine ori am avut senzatia ca e ..club de sfinti aici.Care zice ca e metoda buna si ca isi bate copilul?Nimeni.Din contra,sunt 3 idei general valabile intoarse si reformulate pe 5 pagini.
Si eu am furat-o de la ai mei cand am fost mica si la momentul respectiv nu mi-a placut,normal,dar nu am ramas traumatizata pe termen lung.Voi ati ramas cu sechele?Chiar toti?
Normal ca si idealul meu e sa ma inteleg cu puiul din cuvinte,corectiile corporale nu au ce cauta intr.o relatie armonioasa, plina de iubire etc.
Palmele la fund sau peste fata date prea des nu mai au efect in timp,tre' sa dai si mai tare si mai des si la ce se ajunge?
Dar o palma la fund din an in pasti nu traumatizeaza pe nimeni.
Nu sunt de acord cu vorba ca peste pampers nu simte-ohooo..cum simte..simte gestul,nu durerea.Nu trebuie sa dai cu parul.
Depinde de copil..(sunt copii maleabili dar sunt si extrem de incapatanati care stiu ce au voie si ce n-au si ii doare la basca-si nu e numai vina parintilor ca n-au fost in stare sa le explice)...de imprejurari,de nervii parintilor.Cei care au copil de cateva luni normal ca se oripileaza cand aud de palma la fund.Cei care au copii de cativa anisori parca-parca mai inteleg ca anumite circumstante te doboara.
Eu sunt o persoana calma,imi ador copilul si el ma iubeste enorm,in 80%din timp sunt singura cu el si avem o relatie fantastica,am rabdare cu mitzu...multa,multa,dar sunt situatii in care merita.Foarte rar,eu stiu,o data la 2-3 luni,dar o merita.Si comisia nu poate sa judece dupa niste criterii general-idealiste.
Sigur ca ma simt infect dupa aceea ,imi jur ca n-o sa mai fac.(peste degetele sau la fund)
Nu sunt de acord cu ce spun unii dintre voi ca daca ii dai o palmuta la fund,ocazional -in cativa ani il bati regulat cu furtunul (adica bataile se accentueaza de-a lungul anilor etc).Gata ,nu mai zic nimic.
Una peste alta subiectele astea generale mi se par fara sens,mai bine la obiect.ce faci cand...si situatia.
poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c
adjadyn spune:
...este ok...
fiecare are metoda lui de a se face inteles (relatia parinte-copil)
"Voi ati ramas cu sechele?Chiar toti?"..la intrebarea ta nu pot sa-ti raspund decat ca sunt sigura ca nu au ramas TOTI cu sechele.
Nu fac parte dint-un "club de sfinti", dar i-ti spun ceea ce pun in practica, desi am un copil de doar 11 luni, lucrez cu copii ..
si cred ca nu este o metoda buna bataia.
trebuie sa creezi o relatie de prietenie intre tine si copilul tau, sa invete ce e bine si rau si prin alte modaliatti....
Miruna Enescu spune:
Mie mi se pare normal ca generatia asta sa fie ceva mai "sfanta" decat cea dinainte, ce Dumnezeu, acum avem acces la informatie, avem legislatie, avem experienta proprie, auzim despre alternative de disciplina... De ce n-am invata ceva din toate astea?
Eu una nu ma simt "traumatizata" de bataile din copilarie, dar cu siguranta sunt gata sa adopt o metoda care sa fie mai spre binele copilului daca exista. Si exista! Mie nu mi-a placut sa-mi mint mama, dar o minteam de frica. Nu, multumesc, nu vreau asta de la copiii mei.
Si pe vmea erau copii care nu erau batuti: si zau ca nu erau mai buni sau mai rai decat noi, erau doar mai siguri de ei si mai fericiti.
sinzi_ana spune:
Mamica Dulce ai dreptate...si eu citeam si ma minunam...chiar sunt parintii care nu "isi" ating copilul nici cu o floare (ma refer la parintii care au copii de peste 2-3ani)????
Nici eu nu l-am atins niciodata pana pe la 2 ani....nu avea rost...poate doar am mai tzipat la el....
Dar apoi s-a schimbat foaia...desi am un copil foarte inteligent cu care cooperezi foarte bine, cu care poti discuta orice...cand e in criza...nu te intelegi cu el...
Rar de tot se intampla sa il ating (nu il bat, il ating cu palma si e de ajuns), si stiu ca asta nu e o metoda de educatie, si ca al meu copil nu merita...ma doare si pe mine, dar e o soltuie rapida in situatie de criza
O fac nu ca sa demonstrez ca sunt mai puternica si ca pot sa il fac sa il doara, caci nu ii dau "bataie" ca sa doara (mai mult ca gest), o fac pentru ca sunt anuminte momente cand chiar trebuie sa il scot din "criza"..si alte arme nu exista!!!!
Cand copilul e turbat, in public, si se arunca la pamant, face scene, ce faci??? Poti sa iti racesti gura cat vrei ca nu asculta si nu vrea sa priceapa, nu poti sa il iei cu forta, ca sunt taaaaaaaare puternici, eu il las sa zbiere pana sa potoleste dar al meu copil e tare incapatanat si de multe ori nu am timp sa il las sa urle 1-2 ore (caci pe el il tine) pana se linisteste...si pot sa ii spun ca vine trenul tras de elicopter caci nu se clinteste!!!
Si atunci ce fac? Il "ating", se potoleste pe moment, imi continui drumul explicandu-i cu ce a gresit, dupa ce a iesit din "criza"...si el intelege si nu mai repeta "figura"
O alta situatie in care pedeapsa mi se pare meritata: cand impinge sau loveste alti copii cu buna stiinta, prima data il iau de la locul de joaca si ii explic ce a gresit, daca o face si a doua oara, de obicei il iau si plecam. Dar uneori nu pot sa plec si trebuie sa ii aplic si alta pedeapsa de obicei urmeaza izolarea....dar atunci se razbuna si nu vrea sa stea izolat...asa ca il "ating", il potolesc si o iau de la capat cu explicatiile....
Metodele mele se pare ca au dat roade, David face crize foarte rar (aproape am scapat de ele), si tot foarte rar loveste sau impinge copiii, aproape niciodata!!!!
Pe mine parintii nu m-au batut deloc, cu toate ca am fost un copil tare incapatanat si neascultator, dar cand ma atingeau (de obicei pedepsele erau sub forma de gest: imi strangea lobul urechii, nu ma durea, dar stiam ca am facut ceva grav sau imi dadea (tata) cu 2 degete de-ale lui peste palma) ma simteam tare vinovata si aveau efect imediat.
"Bataia" nu inseamna violenta , sa provoci durere, eu o vad ca pe o metoda suprema de a pedepsi un copil, si efectul sa se simta imediat...
Vorbele uneori sunt de prisos la copilasi in crize!!!! Poti sa ii citesti tu tratatul de psihologie ca el o stie pe a lui!!!!
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
Dorsilia spune:
Dupa parerea mea TOTI copiii abuzati fizic si/sau abuzati emotional ajung adulti cu sechele, insa depinde de tipul de personalitate si de temperamentul pe care il au, deci cum se exteriorizeaza....eu una nu aleg bataia ca metoda de corectie sau de educare, am un pui de 15 luni care uneori imi pune nervii la grea incercare, si zau ca ma abtin cu greu sa nu-l plesnesc peste fund sau maini (mai ales cand vad cu cata placere imi arde una peste fata), recunosc am strigat la el, in repetate randuri, si mi-a parut extrem de rau ca am facut-o, inca imi pare, ma simt vinovata si imi promit sa n-o mai fac, ci sa folosesc un ton egal, calm, serios si sa nu ma las prada isteriei cand insista sa faca ce face cu incapatanare si se cizeaza cand nu i se face pe plac instant. Il cresc singura, cu contributia infima a tatalui de o ora maxim pe zi. Nu am viata sociala mai deloc. Nu ma relaxez niciodata si totusi trebuie sa ma coordonez sa nu o iau razna cu nervii in fata copilului. Am judecat la rece situatia si am disociat clar motivele pt care ajung sa pocnesc de nervi si am ajuns la concluzia ca bietul copil nu e el mobilul neaparat, e vorba de situatia generala, ca nu am nici un sprijin si ca stau mult timp singura acasa, ca in wekend lucrez aproape dublu fata de restul saptamanii, ajung la stari de surmenaj. As putea sa-mi iau o femeie sa ma ajute insa nu cred ca asta e solutia neaparat. Nu curatenia e cea care ma distruge si nici spalatul vaselor, ci intreaga situatie, faptul ca stiu ca nu exista nimeni pe care sa ma pot baza ca pe mine fie si ca sa pot iesi sa merg la stomatolog fara sa alerg sau fara sa-mi sune mobilul sa fiu intrebata cat mai stau.
M-am indepartat de subiect cred....deci nu...bataia nu e o solutie, copilul nu e sac de box, si nici racnetele nu-s bune la nimic. Da, disciplinarea nu se face usor si uneori se impune sa se mentina o atitudine ferma, chiar daca copilul face nervicale, iar invatarea de deprinderi bune ar trebui sa se faca intr-un mediu afectuos.
Eu nu am fost batuta niciodata, ca era asa de firava incat cred ca le era frica sa nu-mi rupa oscioarele, fratele meu cu 11 ani mai mic decat mine, copil robust a luat bataie de o durea mana pe mama lovindu-l. Il scoteam din mana ei ca mi-era mila si incasam eu urletele cascada.
Toata copilaria s-a urlat la mine, si fara motiv, pt ca am vrut sa fac si eu ceva prin casa, de ex sa sterg praful si am spart un bibelou din greseala, pt un 8 sau un 9 la scoala, pt ca nu am salutat destul de tare pe naiba stie cine, pt ca am adus o colega in vizita acasa (mi s-a intyerzis asta dupa prima tentativa, definitiv), pt ca am cerut voie sa merg la ziua unei prietene, sau ca am cerut voie sa am un catel sau un pisic, ca locuiam la curte, si din multe alte motive la fel de inofensive. rezultatul? EU, fiinta greu sociabila, timida, care nu stiu sa ma comport in societate, nu stiu sa-mi fac relatii, nu stiu sa-mi traiesc viata, pesimista pana la loc comanda, si nevrozata la maxim.
Mi-am promis ca baietelul meu isi va cunoaste valoarea, va fi dezinvolt, extrovertit, mandru de el si nu va plange prin colturi singur, va avea optimism cu care sa razbeasca in viata, sa-si implineasca visele si sa se simta iubit si admirat de mine, sustinut si iubit asa acum e el
imi cer scuze ca am lungit-o atat
ruxandra_sb spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Mamica Dulce ai dreptate...si eu citeam si ma minunam...chiar sunt parintii care nu "isi" ating copilul nici cu o floare (ma refer la parintii care au copii de peste 2-3ani)????
Apropo de "sfintenie":
47,2% dintre parinti declara ca utilizeaza bataia ca metoda educativa in comparatie cu 84% dintre copiii chestionati.
http://www.salvaticopiii.ro/romania/ce_facem/programe/situatia_abuz.html
Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag