Sa fie parintii de vina?
Raspunsuri - Pagina 2
april spune:
quote:
Initial creeata de roxi23
Sunt la inceput de drum alaturi de un om pentru care nu stiu ce mai simt... A gresit mult fata de mine si l-am iertat tot timpul... in speranta ca va fi bine...iar acum il iert pentru Darius, baietelul nostru de 2 luni,,,
De cand l-am cunoscut nu prea a muncit, deoarece si-a rupt piciorul(acum un an in septembrie). Din acest motiv, parintii mei nu prea l-au agreat...si el stie acest lucru. Nu este genul de barbat care sa se chinuie pt nevasta si copilul lui,este mai fericit in fata televizorului cu un castron de seminte in fata sau in vreun bar chefuind cu prietenii... In curand ne vom muta in apartamentul lui din Bucuresti si ma ingrozeste ideea ca nu munceste si o sa ne fie greeu si cu bebe...A promis ca isi va cauta dupa sarbatori.
De curand s-a certat cu sora mea care se intreba cat mai dureaza amenajarea apartamentului, de ce se 'cacaie' atat...Mi-a spus ca ai mei nu au ce cauta in casa lui...
Lui ii iau partea in fata parintilor mei, iar acestora in fata lui.
Nu oboseste niciodata atunci cand ii injura pe ai mei, totul terminandu-se in certuri ingrozitoare si violente...
Nu vreau sa renunt la familia mea, nu voi putea vreodata sa nu imi iubesc mama sau tatal, sa nu imi vad fratele sau sora, dar nici la el nu am cum sa renunt...
El de fapt nu are un suflet rau, doar ca este avar si are gura spurcata... Sau poate ii gasesc eu scuze mereu...nu stiu...
Ce sa fac?
V-ati confruntat cu situatii asemanatoare?
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
pai daca de la inceput ti-a facut probleme de ce ai mers mai departe? acum cand ai un copil iti este mult mai greu sa iei decizii, pt ca nu te influenteaza doar pe tine. Eu cred ca il iubesti fff mult insa sentimentul nu e reciproc. El ti-a prins slabiciunea ca-l ierti, vede ca-i merge asa si e OK pt el.
Eu zis sa pui piciorul in prag, sa-l faci sa inteleaga ca asa nu mai merge. Ameninta-l cu divortul, dar fii tare pe tine, ca altfel te manipuleaza. Poate ca se va schimba putin, dar mare lucru nu cred ca poti obtine.
Cum veti fi peste 10 ani daca acum sunteti asa????
Gandeste in viitor. Cat o sa rezisti?? Pt ce??? Pt copil? dar copilul merita ceva mai bun.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=56032&whichpage=1" target="_blank">copii capricorn
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by roxi23
Adriana, te-ai gandit ca pt o femeie cu un bebe de 2 luni in brate nu ii este ft usor sa se intretina, mai ales cand nu are nici un venit...
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
Pai si daca abia iti intretii copilul... crezi ca e mai usor daca-ti intretii si barbatul, nu numai copilul? Sa nu te superi pe mine, eu imi dau cu parerea, nu dau sfaturi, ca nu sunt in masura; tu stii cel mai bine ce ai de facut, dar PAREREA mea este: un barbat care nu munceste sa-si ajute sotia sa intretina o casa, si un copil... care e rolul lui in familie, in afara de tv? Ti-ai luat barbat sa nu se plictiseasca tv-ul? Cat despre picior... ce sa spun? Intotdeauna va gasi scuze sa nu se angajeze; ba ca e piciorul, ba ca salariul e prea mic, ba ca munca e prea grea (ptr. salariul pe care-l ia) si multe altele. Hai sa-ti dau si niste ex. din viata mea: primul prieten cu care am avut o relatie de vreo 5-6 ani era exact la fel ca sotul tau: imi jignea parintii si sora, desi nici unul dintre ei nu i-a spus vreodata un cuvant rau; nu muncea ca, saracul avea probleme cu stomacul... si eu il intelegeam- e bolnav, saracul, nu poate munci, las' ca muncesc eu ptr. amandoi, las' ca m atrezesc eu la 6am sa merg la munca si el sa doarma, saracul, ca aseara a stat tarziu... la tv.; las' ca plec eu din tara sa luam apartament, ca el degeaba pleca... colinda Europa cateva luni si venea inapoi fara macar hainele cu care a plecat... si uite asa, iar ma punea pe strans bani sa-i cumpar haine, ca ale lui erau lasate prin Europa; i-am trimis bani (tampita de mine!!!
), i-a facut praf si apartament tot n-a luat! L-am lasat intr-un final, cand m-am trezit la realitate, si am inceput de la zero: nu casa, nu bani, nici macar respect ptr. mine insami nu-mi ramasese (a avut el grija in anii astia sa-mi faca respectul ptr. mine insami harcea-parcea). Am luat-o de la inceput, am venit in Canada si si acum, la 35 de ani, ma mai suna, inca sa-i trimit macar 200 de Euro, sa poata pleca din tara... HA! Acum, in alta ordine de idei: sotul meu de acum... si el are MARI probleme cu spatele, dar ptr. asta tot se duce la lucru, ca e responsabil, ca stie ca sunt bill-uri de platit, ca stie ca tot ce avem nevoie, nu le putem achizitiona decat cu bani. Banii nu vin decat daca muncim!
Eu nu vreau sa te supar... tu stii daca are rost sa-ti consumi viata pe un asemenea om... parerea mea?... nu conteaza! Tu stii mai bine, dar gandeste-te bine! Stai cu el ptr. copil? Ai idee cati copii in lumea asta isi doresc sa se desparta parintii lor, sa nu mai auda certuri, sa nu mai fie martori ai violentei in familie (fie ea fizica, verbala sau psihica); sa nu crezi ca copiii nu simt toate astea. Sa nu crezi ca doar ptr. ca copilul e in camera lui nu stie ca parintii "nu sunt OK"...
BAFTA!!!
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Winners don't quit; quitters don't win.
Nadia1976 spune:
Si acum ca sa-ti raspund la intrebare: nu cred ca parintii tai au alta vina decat aceea ca iti doresc binele, tie si copilului tau. Si tot din propria mea experienta iti spun ca parintii, AU INTOTDEAUNA DREPTATE, chiar daca pe moment nu vrem sa vedem sau chiar nu ne dam seama.
Te pup si BAFTA, indiferent de decizia luata!
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Winners don't quit; quitters don't win.
Porumbita spune:
sorry, dar nu parintii sunt de vina ci tu ca taci ,accepti si inghiti...
da' fiecare cum isi asterne asa doarme...
Rufus spune:
Dupa cum prezinti tu singura situatia...as zice ca nu poti astepta decat un singur raspuns de la noi. Si l-ai cam primit.
Eu un lucru vreau sa-ti spun: desi familia ta este sotul si copilul, cine-ti injura parintii nu trebuie sa beneficieze de clementa. Eu nu as putea trai cu cineva care-si bate joc de parinti si sora.
http://community.webshots.com/user/tora97
Anculina spune:
Eu cred ca tu esti suparata si prin urmare cam confuza si contradictorie in ce spui.
Lasand la o parte injuraturile la adresa parintilor tai, care nu ar fi trebuit sa le accepti de la inceput...ia injura-i si tu pe ai lui, vezi ii cade bine? ( glumeam...)
E clar ca nu e vreun intretinut : a avut un super-job, si-a luat un apartament, l-a utilat, acum il aranjeaza, ati plecat in Italia la cererea ta, acolo a avut ghinion...asta e...ati deschis ceva pe cont propriu, a participat, nu ati stat nici o secunda pe spatele alor tai...
E doar ostentativ! Asta e cuvantul! Ai tai il desconsidera, el stie asta, si face in ciuda, mai rau !
Nici ai tai nu sunt de vina. Sunt pur si simplu incompatibili.
Eu una sincer cred ca va va fi mult mai bine la Bucuresti.
Pastreaza-i aproape pe ai tai, dar da-i si lui tot creditul ce i se cuvine fiind sotul tau si tatal copilului tau.
Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !
denizel spune:
ileana, prea ai pus-o la zid pe biata fata!
Parca nici daca ai cunoaste-o personal n-ar fi cazul sa o judeci asa. Fara suparare!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
bebeluca spune:
quote:
Initial creeata de roxi23
Sunt la inceput de drum alaturi de un om pentru care nu stiu ce mai simt... A gresit mult fata de mine si l-am iertat tot timpul... in speranta ca va fi bine...iar acum il iert pentru Darius, baietelul nostru de 2 luni,,,
De cand l-am cunoscut nu prea a muncit, deoarece si-a rupt piciorul(acum un an in septembrie). Din acest motiv, parintii mei nu prea l-au agreat...si el stie acest lucru. Nu este genul de barbat care sa se chinuie pt nevasta si copilul lui,este mai fericit in fata televizorului cu un castron de seminte in fata sau in vreun bar chefuind cu prietenii... In curand ne vom muta in apartamentul lui din Bucuresti si ma ingrozeste ideea ca nu munceste si o sa ne fie greeu si cu bebe...A promis ca isi va cauta dupa sarbatori.
De curand s-a certat cu sora mea care se intreba cat mai dureaza amenajarea apartamentului, de ce se 'cacaie' atat...Mi-a spus ca ai mei nu au ce cauta in casa lui...
Lui ii iau partea in fata parintilor mei, iar acestora in fata lui.
Nu oboseste niciodata atunci cand ii injura pe ai mei, totul terminandu-se in certuri ingrozitoare si violente...
Nu vreau sa renunt la familia mea, nu voi putea vreodata sa nu imi iubesc mama sau tatal, sa nu imi vad fratele sau sora, dar nici la el nu am cum sa renunt...
El de fapt nu are un suflet rau, doar ca este avar si are gura spurcata... Sau poate ii gasesc eu scuze mereu...nu stiu...
Ce sa fac?
V-ati confruntat cu situatii asemanatoare?
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
draga roxi, parerea mea este ca lucrurile nu prea au cum sa se indrepte, mai ales ca tu te cam lasi calcata in picioare si conditionata. aceasta ar fi o prima opinie de-a mea vis a vis de problema ta. din pacate nu pot sta mai mult acum, dar o sa revin cu siguranta.
salutari
bebelusa
cherry22 spune:
Cu riscul a fi criticata, sunt perfect de acord cu tot ce a spus Ileana. Este realitatea in cazul lui Roxy. Nici eu nu inteleg cum poate sta cu un astfel de om, si a mai facut si un copil cu el. Sa ma iertati, dar asta nu este dragoste , ci chin. Cum adica, stau cu el pentru copilul meu? Pai, daca mam statea cu tata, care era betiv si curvar, eu eram fericita? Un copil merita ceea ce este bine pentru el si familia lui, iar daca binele inseamna a fi fara tata, pai, asa sa fie.
Si, Roxy, bietii tai parinti nu sunt de vina cu nimic, el este un nemernic daca se poarta asa urat cu ei, fara motive intemeiate. Hai, sa fim seriosi, toata vina este a ta!
Parerea mea, nu vreau sa critic pe nimeni sau sa dauy sfaturi, dar, cateodata este nevoie de un dus rece pentru a ne trezi.
va pup
annitha_cl spune:
Roxi, eu am sa-ti raspund la intrebare printr-o poveste... Acum doi ani si jumatate am cunoscut un om minunat, iubitor, muncitor dar si putin tafnos. Nu l-am indragit din prima clipa mai ales ca el mai fusese casatorit si avea un copil din prima casatorie dar cu timpul a reusit sa-mi intre in suflet... Parintii mei l-au acceptat la inceput ca mai apoi sa isi schimbe brusc sentimentele si, implicit, au inceput certurile cu ei (eu cu ei) si cu el ( tot eu cu el). Eram prinsa intr-un cerc din care nu puteam iesi: eu cu sentimentele mele, el si parintii mei. Ii iubeam pe toti la fel de mult dar altfel si imi era greu sa fac pasul pana intr-o zi de 1 martie cand el a avut imprudenta de a-i cumpara mamei mele un cadou si a veni la noi. Mama a facut crize iar el a plecat ca un caine batut. Atunci am luat hotararea pe care nu o regret: mi-am facut bagajele si am plecat din casa unde ma nascusem, crescusem, din casa parintilor mei. Un an de zile parintii mei l-au urat efectiv, un an de zile nu am vorbit cu ei ( nu vroiau sa stie de mine), un an de zile am plans si am suferit pentru ca ma durea enorm sa nu-i am alaturi si inca ceva timp sa ma duc in vizita la ei dar fara sotul meu, timp in care sotul meu nu mi-a reprosat nimic ( poate ca in gand a facut-o), nu a adresat nici macar o vorba urata la adresa lor (imi amintesc doar o data cand mi s-a facut rau dupa o cearta cu tatal meu ca a strans pumnul si a spus ca daca mi se intampla ceva nu o sa-l ierte niciodata). A muncit pentru mine, a facut sa nu-mi lipseasca nimic, mi-a oferit sprijinul lui si toata dragostea lui, facea orice sa fiu fericita ( ceea ce face si acum cand situatia s-a schimbat) si, da , mi-a iertat parintii pentru toate rautatile pe care i le-au facut si spus.
Acum eu te intreb pe tine, Roxi, crezi ca sotul tau ar face macar 1 la suta din ceea ce eu ti-am povestit? Ar gati pentru tine, ar spala rufele cot la cot cu tine, ar fi capabil sa munceasca 18 ore din 24 si apoi sa fie capabil sa faca curat si mancare ca atunci cand vii tu acasa sa nu mai muncesti? Daca ar trece prin ceea ce a trecut sotul meu ar putea sa-ti ierte parintii si sa fie trup si suflet pentru ei? Si daca tu crezi ca este capabil sa faca macar 1 la suta din ceea ce te-am intrebat atunci eu iti spun sa lupti pentru el si sa ii permiti sa fie tata..sa ii acorzi dreptul la acest lucru minunat...
In plus, te mai intreb un lucru... ce crezi tu ca ar putea invata copilul tau de la tatal sau, cum sa fuga de munca, cum sa nu-si respecte parintii ( pentru ca in fond parintii tai sunt si ai lui), socrii, bunicii, cum sa fuga de responsabilitati, cum sa te jigneasca si pe tine si sa te injoseasaca ( pentru ca prin faptul ca nu-ti respecta parintii nu te respecta nici pe tine caci esti sange din sangele lor), ce ar putea invata de la dansul? In plus,i-ai tot condamnat pe ai tai parinti dar nu ai spus cum este el ca parinte...face el pentru copilul lui ceea ce au facut parintii tai pentru tine?
Iarta-ma daca te-am ranit sau te-am suparat dar eu nu accept ca un om sa se comporte astfel( inca din evul mediu barbatul reprezenta stalpul casei, al stabilitatii, se presupune ca el trebuie sa asigure armonia si bunul trai al unui camin)...