Parca ar pluti prin vazduh, uneori. Parca auzi ropotul cailor focosi. Parca zaresti scanteierea spadelor. Unde i-am pierdut, pe unde i-am ratacit, pe unde am strivit oare miracolul cavaleresc? Si iata-ne bicisnici si chinuiti, si iata-ne perversi si ticalosi, indepartandu-ne de lumina. Dar poate ca noi suntem Cavalerii Ordinului. Poate ca flecareala e o aparenta, poate ca lipsa de actiune e o aparenta, poate ca superficializarea spiritului e doar o aparenta. Poate ca suntem Cavalerii popositi vremelnic in putin plictis, in niste intrigi de marketing si management, in forumiade simpatice, poate ca suntem Cavalerii tintuiti vremelnic in afaceri de media, in ierarhii tembele, in optimism fals, de parada, digitalizati, striviti de Miracolul Lumii.
Oare, tigrilor si tigroaicelor, CARE ESTE IMAGINEA noastra cea ADEVARATA?
Oare nu aparam noi valorile, orice am fi, barbati si femei?
Poate ca spiritul cavalerilor templieri ne da tarcoale, ne incanta, ne cotrobaieste prin vise imbarbatandu-ne!
Sau s-a sfarsit de mult spiritul luptatorilor?
Sa fie oare numai incercarile mintilor noastre insigurate?
Dar poate ca inima are raspunsul, ea fiind spiritul luptator, nu?
Sau poate ca raspunsul este la femeile magice?
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
Timpul imaginilor este valurit si valuritor.
