"N-a mai fost nevoit sa lucreze vreodata"

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns zana spune:

quote:
Originally posted by Teodora D.
ma gandeam zilele trecute ca in curand va trebui sa cumpar cd-uri cu povesti.acum ma felicit ca nu am aruncat placile si casetele cu povesti din copilarie, imi amintesc inca fragmente din ele, si ce muzica frumoasa aveau!]


Ce bine ai facut, chiar te felicit!
Altfel te si vedeam strigand ca mine:"cumpar amintiri!".
Eu mi-aminteam de Alice in Tara Minunilor si de Cocoselul nescultator.
Ei, dar gasim si Cd-uri din alea originale gen Dorothy,Mica Sirena si pana atunci facem versuri sa le adaptam pe astea ce le avem .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns descintec spune:

quote:
Originally posted by denizel

descintec, am priceput mesajul tau. Si iti dau dreptate (dar numai pt. grija aia a ta!)
Totusi, unde crezi ca ma impotmolesc, atunci cand consider nociv sa i se citeasca unui copil de 3 ani ca un lup a manjit peretii cu sangele iedutilor? Crezi ca e atat de linistitor faptul ca noi am supravietuit psihic povestii cu pricina?

Uite ca inainte sa trimit mesajul mi-am amintit o chestie care sa ma "salveze", oarecum
ii citisem baietelului meu, pe la 4 ani povestea lui Iona dintr-o biblie pentru copii. I-am explicat ca Dumnezeu trimisese pestele ala mare ca sa il salveze pe Iona de la inec. Ce crezi ca a facut la prima iesire in parc? A vrut sa se arunce in lac zicand ca Dumnezeu va trimite un peste mare care sa il scoata la suprafata. Mai si nu glumea, chiar vroia sa incerce experienta asta cool:)

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Intai sa vorbim despre varsta. La trei ani un copil nu are rabdare sa asculte versiunea integrala a unei povesti. Cel putin ai mei nu aveau, desi eu, dornica nevoie mare sa ii educ le luam carti si casete cu povesti. Abia dupa 4, 5 anisori au inceput sa le guste cu adevarat.

Despre comportamentul de imitator: exista, dar exista si parinti pe aproape. Tu judeci Capra cu trei iezi prin prisma unui adult care are notiunea de crima, oroare etc. Copilul nu vede lucrurile prin aceiasi ochelari. Daca ti-e teama, poti explica ce e un comportament rau in poveste.

Vorbeai cu un post inainte despre lumea mai buna in care sa traiasca copiii nostri. Poate de aci diferenta dintre noi doua: eu nu cred in asa ceva. Eu vreau sa-mi invat copiii sa se bucure de viata in lumea imperfecta, plina de rau si oroare care traiesc. In momentele mele de luciditate stiu ca de fapt nu sunt destinati fericirii, ca oricare dintre noi, iar eu nu ii pot ajuta cu nimc

Eu nu spuneam ca noi am supravietuit psihic unui rau. Spun pe sleau ca povestile de care vorbiti sunt mult mai frumoase si mult mai potrivite pentru educatie decat carticele piduitoare ale Madonnei, de exemplu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

quote:
Originally posted by denizel

quote:
Originally posted by Sabina

Diokiule, nu-mi mai declar simtamintele ca nu stiu ce iese


(totusi )



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.




sabina, stai linistita, am citit si eu 1984 (de ex) si crede-ma ca m-am oripilat, nu am savurat-o cu o cutie de alune alaturi

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.



Da, da 1984 are scopu de a te cutremura, felicitari, daca o citeai cu alune langa tine n-ai fi inteles nimica.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

quote:
Originally posted by descintec

Spun pe sleau ca povestile de care vorbiti sunt mult mai frumoase si mult mai potrivite pentru educatie decat carticele piduitoare ale Madonnei, de exemplu.







Intimplator cartea Madonnei chiar e buna (cum si Madonna pare ca ar avea ecva caracter, parol).
Dar inteleg ce vrei sa spui si mie mi se pare ca vorbim un pic cam mult despre sentimente si actionam prea putin. Mie una mi se pare ca prea multa discutie despre sentimente, self esteem, incredere atinge exact opusul, il face pe copil mai putin responsabil.
Daca aceeasi copii supusi la aceleasi povesti cu violenta unii iau arma si impusca si altii nu o fac, probabil ca problema nu e violenta din povesti...nu? Si nu are legatura, zic eu cu self esteem-ul ci cu responsabilizarea,
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iulia_b spune:

Cred ca povestile in general au un talc, binele invinge raul ...
iar realitatea ne pune fata in fata si cu binele si cu raul.Nu cred ca este benefic sa-i creem o lume perfecta, ireala, poate l-ar "traumatiza" mai mult atunci cand intra in contact cu "lumea" .Asta nu inseamna ca trebuie sa le dam voie sa se uite la filme violente sau mai stiu eu ce.
Copilul trebuie totusi stimulat, sa existe o 'anticipare", niste conexiuni bine-rau, moarte-viata,astfel incat imaginatia sa "zboare" atata cat poate el sa priceapa.
In general cand citesc povesti la copii le mai "ajustez" eu,mai indulcesc un pic...
Un copil care creste in armonie si este echilibrat emotional cu siguranta nu va dezvolta nici un fel de probleme psihice.
Dar din grija noastra prea mare uneori ne exageram"problemele"
Apropo de cutiutele muzicale, or fi ele prost orchestrate si cantate dar decat sa le cant eu, o afona prin definitie...mai invata si ei cum face rata...etc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

quote:
Originally posted by Sabina

quote:
Originally posted by denizel

quote:
Originally posted by Sabina

Diokiule, nu-mi mai declar simtamintele ca nu stiu ce iese


(totusi )



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.




sabina, stai linistita, am citit si eu 1984 (de ex) si crede-ma ca m-am oripilat, nu am savurat-o cu o cutie de alune alaturi

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.



Da, da 1984 are scopu de a te cutremura, felicitari, daca o citeai cu alune langa tine n-ai fi inteles nimica.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.




Sabina, mey, ma bucur ca ma aprobi!
Uite, din ce am citit eu p-aici am inteles ca esti prietena cu gandacelu'. Of, ca bine va mai asemanati.
Iti spun ce i-am zis si ei la un moment dat: don't you patronize me!.
Fara suparare, dar sesizez un soi de elitism in unele posturi ale tale:) - cel putin in ultimele doua.
sau poate oi fi io prea sensibiloasa?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns descintec spune:

quote:
Originally posted by Andrada

quote:
Originally posted by descintec

Spun pe sleau ca povestile de care vorbiti sunt mult mai frumoase si mult mai potrivite pentru educatie decat carticele piduitoare ale Madonnei, de exemplu.







Intimplator cartea Madonnei chiar e buna (cum si Madonna pare ca ar avea ecva caracter, parol).
Dar inteleg ce vrei sa spui si mie mi se pare ca vorbim un pic cam mult despre sentimente si actionam prea putin. Mie una mi se pare ca prea multa discutie despre sentimente, self esteem, incredere atinge exact opusul, il face pe copil mai putin responsabil.
Daca aceeasi copii supusi la aceleasi povesti cu violenta unii iau arma si impusca si altii nu o fac, probabil ca problema nu e violenta din povesti...nu? Si nu are legatura, zic eu cu self esteem-ul ci cu responsabilizarea,
A


L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

De cate ori folosestri cuvantul asta, responsabilizarea, partea rebela a firii mele e teribil de zgandarita

Daca unui om i se infige un drug in cap, in zona frontala, este posibil ca omul nici macar sa nu isi piarda constiinta. Ii scoti drugul si pare ca-i nou. Omul, nu drugul. Primul caz consemnat dateaza de acu vreo 150 de ani. Omul, care era un fel sef de echipa pe santier :), priceput si la munca si la relatiile cu oamenii, desigur, s-a reintors la lucru. Desi aptitudinile lui fizice erau intacte, omul nu mai avea discernamant in relatiile cu oamenii. Ii calca pe bataturi, sarea la bataie. Afectivitatea, personalitatea ii erau modificate. Nu mai avea simtul responsabilitatii personale si sociale. Viata lui a devenit un dezastru. Finalul povestii e ca sentimentele, emotiile sunt cele care ne calauzesc spre o rationare corecta. (adica, cam pe dos fata de Descartes: Simt, deci gandesc). Cred ca povestile, "umblind" la sentimente, pregatesc oameni rationali pana la urma. Era sa zic responsabili

Si eu recunosc ca sunt elitista, nu dau Capra pe cinci Madonne
PS Pe Creanga il savurez si-n varianta "pe ulita mica" :))

[size1]am recitit mesajul fiindca mi s-a parut ambiguu. voiam sa zic ca sentimentele sunt bune si in legatura directa cu ratiunea :))[/size1]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Natasa spune:

Descintec, eu sint de acord cu tine. Povestile astea clasice au zeci sau sute de ani si acum ne apucam noi sa le scoatem partile violente, sa nu socam copiii. Vrem, nu vrem, copiii nostri cresc oricum intr-o lume cu bune si cu rele si nu vad nici un sens sa scoatem lupul din Capra cu trei iezi sau din Scufita Rosie (desi, ati vazut,a cum lupul maninca cereale :)) sau pe Baba Cloanta si Zmeul Zmeilor din alte povesti pentru ca sint rai si maninca oameni! Nu-mi amintesc sa fi fost socata cind mama mi le-a spus.
Sint de acord ca multe dintre cartile noi de povesti sint ciuntite, uritite, reinventate. Mai sint si carti frumoase, dar in general pentru copilasi mai mari. Eu am toate povestile audio din copilaria noastra, alea cu muzica frumoasa, le am in format mp3 si abia astept sa creasca baiatul meu sa le asculte! :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

denizel,esti sensibilicoasa.scuza-ma, nu am vrut sa te simti aiurea, da sunt mai expeditiva asa(sofie suspecta de pneumonie si si-a mai prins si degetu in usa, buba mare, vanata)


Io sunt elitista, da, si madam Q ma ia peste picior de cate ori are ocazia:))


sunt pt puritate...doar si in Biblie principiul Creatiunii e separarea, nu?> Ziua de noapte etc.

si cum la muzica ma pricep cel mai bine, o zic inca odata.
Huo Cutiutele.strica urechea copiilor.pt ca niste cantece care suna bine la copii mici(si la mamelele lor sau la educatoare) nu mai suna bine cantate de canteretele alea...cu orchestratia aia...etc etc.
asta on topic. si tot ontopic, cred si eu ca emotia reala pe care ti-o creaza literatura buna, chiar un pic mai dura, e mai folositoare decat cosmetizarea povestii .

pe madonna n-am citit-o:)





Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Revin cu intrebarea: lasam copiii mici sa se uite la Tacerea mieilor?
Asta e cu oameni care manjesc peretii cu sange. Daca nu, credeti ca in capusoarele lor s-ar produce alt tip de rationament daca vad un film cu lupul care manjeste peretii?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput