Cum ati trecut peste...
Raspunsuri - Pagina 4
andira spune:
Roana - cred ca JG nu a avut nici un moment sa raneasca pe cineva, cel mult sa deschida ochii...
Si da, Ingala a provocat replici, mai mult sau mai putin dure, dar e alegerea fiecaruia, si eu cred ca atunci cand faci afirmatii pe un forum public, iti asumi si riscul de a primi rasunsuri favorabile / nefavorabile asupra lor. Ca doar de-aia suntem aici.
Imi pare rau, nimeni n-a vrut sa o faca pe Ingala sa sufere, raspunsurile erau din pura sustinere feminina, cum adica "el ducea crucea"? Si Ingala sufera si inghite...
Da, sunt de acord, nu stiu cum e si sper sa nu aflu. Modalitatea de a gasi puterea sa lupte si sa mearga mai departe ii apartine fiecaruia, dar nici un barbat prins cu mata in sac nu va fi in ochii mei un martir...
Miluna spune:
Aceeasi intrebare o am si eu... Tot asa, de doua luni incerc sa "trec peste" durerea provocata de sotul meu si nu reusesc. Cel mai rau e ca nu reusesc sa ma adun, sa-mi fac ordine in ginduri, sa iau o decizie pentru viitor si sa ma tin de ea. Eu incerc sa fiu cit se poate de realista si de matura acum. Inainte credeam ca intr-o relatie e suficient sa iubesti si toate vor merge de la sine... ei bine e clar ca nu e asa.
Daca ramin cu el, e clar ca nu va mai putea fii niciodata ce a fost la inceput. Vor exista tot timpul niste amintiri dureroase, si ma indoiesc ca voi mai avea vreodata incredere deplina in el. Ca si la tine Roana, el se comporta acum exemplar, se vede ca-i pare rau ca m-a ranit si ca se straduie sa indrepte lucrurile. Dar nu vreau sa fiu naiva, oricit s-ar stradui, acea "flacara" care ne-a adus impreuna cindva, nu cred ca mai poate reinvia. Daca a fost in stare sa faca sex cu alta, si atita vreme sa ma minta, nu vad cum ar mai putea sa reinvie sentimentele de dragoste asa cum au fost mai demult.
Nu am nici o garantie ce se va intimpla in viitor, poate ca o va mai face, poate ca nu. Acum pare ca s-a mai maturizat si el si ca a inteles ca daca vrea o casnicie, trebuie sa lupte pentru ea si nu sa cedeze la alte tentatii. Ceea ce stiu sigur e ca eu privesc acum altfel lucrurile, si daca se va mai intimpla, nu voi mai suferi asa de mult.
Pe de alta parte, stau si ma gindesc ce se va intimpla daca divortam. De suferit voi suferi si asa, pentru ca daca sunt si copii la mijloc, relatiile nu se pot rupe definitiv. Va trebui sa ne vedem regulat, nu pot sa-l rup pe copil de tatal sau. Si ma uit in jurul meu la cazuri similare si vad barbatii recasatoriti, cu o noua familie, alti copii... si vad femeile tot singure, straduindu-se sa-si creasca cit mai bine copiii... care ajung mari si simt lipsa tatalui si se bucura atit cit sunt in compania lui... si-mi imaginez ce greu le este mamelor in situatia asta.
Desigur, exista si varianta sa te recasatoresti, dar, cel putin pentru mine, sansele sunt foarte mici. Ce viata sociala mai poti sa ai cind cresti singura un copil si trebuie sa-ti imparti timpul intre servici si el? Si chiar daca ai avea, cum mai poti avea incredere ca o alta relatie nu se va termina tot asa de dureros, cind si in prima totul parea perfect?
Ce vreau sa va zic defapt este ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple. E usor sa zici "pe mine daca ma inseala totul s-a terminat" pina in momentul in care chiar o patesti. Incredibil cit te maturizezi, cum ajngi sa privesti altfel viata in momentul ala. Sigur, daca este o situatie care se repeta, e clar ca nu mai are rost sa continui sa stai cu el. Dar la prima greseala, ai o decize grea de luat. Parerea mea e ca fericirea de dinainte nu mai ai cum sa o ai, tot ce poti face este sa alegi solutia cea mai putin dureroasa.
Nu doresc la nimeni sa treaca prin asta. Dar nu va suparati, cine nu a trecut, nu are cum sa realizeze cit e de greu. Nu rideti de fetele care au ales sa-si ierte sotii si sa le mai dea o sansa. Poate ca sunt naive, poate ca in final, daca reusesc sa treaca peste si sa-si refaca casnicia, sunt defapt puternice.
an-k spune:
Eu am trait experienta de-a fii inselata, cu primul meu prieten, eram impreuna de 5 ani, cand am aflat s-a terminat fara discutii, dar e drept ca nici el nu s-0a comprtat si nu a regretat precum sotul roanei, poate ca la asemenea comportament as fii cedat...
anca si micutza Bianca(14/03/2005)
http://community.webshots.com/user/biancahugoanca
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62378" target="_blank">teledon, 4000 de euro, lumina ochilor pt Alina
J G spune:
Miluna imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Nu am avut intentia de a rade de cineva care trece prin asta si iarta. Sa fii inselata (mai ales cand ai si copii, ai dreptate, e cu atat mai grav!) mi se pare groaznic. Si recunosc ca am fost revoltata de atitudinea Ingalei.
Eu am postat aici pentru ca stiu ce inseamna sa fii inselata si sa ierti si sa traiesti cativa ani gandindu-te non-stop numai la cum a atins-o pe cealalta etc. Si nu merge si nu MERITA suferinta.
Eu azi am uitat ce s-a intamplat atunci dar totusi acea intamplare m-a schimbat pentru totdeauna si orice as face nu pot sa trec peste frica (nejustificata) ca se va intampla iarasi.
De aceea sunt atat de agresiva cand vorba despre oameni care inseala.
Oricum scuze daca am suparat pe cineva.
Andira 
J
Eliza5 spune:
Miluna , incredibil. Sunt exact in aceeasi situatie si am exact aceleasi ganduri. Parca esti glasul constiintei mele :-)
Eliza si 
Alex (15 nov. 2004)
Missy spune:
n-am trecut prin asa ceva si sper sa nu trec vreodata, ganduri asemanatoare am avut cu ultima lui prietena, si am trecut peste dupa ce mi-am repetat mereu mie insami: am invins in fata ei, m-a ales pe mine, sunt eu cea iubita, ea e un nimic. si acum chiar ma distrez cand o vad.
www.babiesonline.com/babies/f/fratila
roana spune:
multumesc tuturor celor ce au raspuns. se pare ca e greu foarte greu sa uiti. sa zicem ca de iertat e cel mai usor apoi trebuie sa intelegi multe lucruri sa ti se raspunda la multe intrebari. eu mereu il intreb de ce a facut asta, cum a putut face asta? si el imi spune ca nu stie , ii era foarte dor de mine ea a fost disponibila nu s-a gandit ce face. cert e ca sunt momente cand sunt foarte furioasa pe el, pe situatie, pe tot. stiu ca ma iubeste dar poate nu e de ajuns asta. ma tot intreb cand sunt singura de ce accept asta. il iubesc mult si el ma iubeste si ma uit in jurul meu si vad o gramada de familii in care femeia e inselata si habar nu are.incerc sa privesc lucrurile as: am fost despartiti, ne-am impacat si acum continuam. e greu dar poate voi reusi sa imi infranez furia.
vroiam sa stiu de la cele care au trecut prin asta daca dispare vreodata sau ramane tot acolo sentimentul asta de furie. ca eu as vrea sa nu ma mai gandesc dar mereu imi apare aia in cap fata ei si atunci ma enervez pe el si incep sa il intreb tot felul. as vrea ca ea sa nu existe. el m-a ales pe mine, a ales sa ramana cu mine sa ma iubeasca. asta ar trebui sa ajunga.
clyo spune:
hai acu sa va zic si eu povestea mea.
am patit si eu ceva de genul asta cu primul meu prieten, eram de ceva timp impreuna, totul mergea bine, ne logodisem.
la un moment dat ceva s-a schimbat: era din ce in ce mai ocupat, mai nervos, ne vedeam din ce in ce mai rar, mi-a fost destul de usor sa aflu ca umbla cu secretara.
am incheiat relatia pe loc, nu mi-a fost deloc usor fiind primul iubit.
au trecut de atunci 7 ani, amandoi suntem casatoriti, cu copii, in tot acest timp a incercat de nenumarate ori sa reluam relatia, ii parea rau ca ma pierduse bla bla bla, am refuzat si bine am facut pentru ca acum isi inseala nevasta, chiar mie imi propusese cateva scurte calatorii prin strainatate.
Roana, cunosc un caz asemanator cu al tau, ea a avut taria sa treaca peste aventura sotului, el se poarta exemplar, o copleseste cu cadouri, excursii, au o viata frumoasa, par un cuplu fericit.
kores spune:
Desi subiectul este de acum un an, pentru ca l-am descoperit si e mereu de actualitate, din pacate
, postez si eu, punindu-mi intrebarea, oare cite femei au trecut prin asta si nu au curajul sa spuna?
Este de vina temperamentul barbatilor, gresim noi cu ceva in acele momente cind se intimpla, si aici vorbesc de cei care insala accidental maxim o data in viata?...
cel mai mult mi-a placut opinia MILUNEI
"Ce vreau sa va zic defapt este ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple. E usor sa zici "pe mine daca ma inseala totul s-a terminat" pina in momentul in care chiar o patesti. Incredibil cit te maturizezi, cum ajngi sa privesti altfel viata in momentul ala. Sigur, daca este o situatie care se repeta, e clar ca nu mai are rost sa continui sa stai cu el. Dar la prima greseala, ai o decize grea de luat. Parerea mea e ca fericirea de dinainte nu mai ai cum sa o ai, tot ce poti face este sa alegi solutia cea mai putin dureroasa.
Nu doresc la nimeni sa treaca prin asta. Dar nu va suparati, cine nu a trecut, nu are cum sa realizeze cit e de greu. Nu rideti de fetele care au ales sa-si ierte sotii si sa le mai dea o sansa. Poate ca sunt naive, poate ca in final, daca reusesc sa treaca peste si sa-si refaca casnicia, sunt defapt puternice."
silvana.ady spune:
Am auzit mai de mult o poveste care suna cam asa:
A fost o data o familie cu un baietel taaare "zvapaiat". Tot timpul facea prostioare si parintii lui sufereau enorm de mult. Intr-o zi tatal lui i-a spus ca o sa bata un cui in usa pentru fiecare nazdravanie care o va face de acum in colo. Au trecut ani de zile si baietelul a crescut dar tot nazdravan a ramas si usa s-a umplut de cuie ca nu mai era loc de nici unul. Parintii lui erau foarte suparati si mihniti din cauza asta. La un moment dat, baiatul s-a "desteptat" si a ales catea cea buna si tatal lui i-a spus ca la fiecare fapta buna pe care o va face, o sa scoata unul din cuiele din usa. Si uite asa, dupa alti multi ani, nu a mai ramas nici un cui in usa... Baiatul s-a dus la parintii lui si le-a spus: Vedeti, mi-am indreptat toate greselile si acum sint un on bun. La care tatal lui i-a spus: Intradevar, nu mai este nici un cui in usa, dar gaurile... au ramas.
Ceea ce vreau sa spun cu aceasta povestioara este ca inima omului este ca usa din poveste. Poate ierta dar nu poate uita...
roana (si alte fete), daca ai ales acest drum, multa , multa rabdare iti doresc si multa, multa fericire...