Mami, cine a facut noaptea asta?

liris spune:

Cornelia, ma bag si aici ... ptr ca am cautat sa urmaresc firul intimplarilor.
ii povesteam sotului meu intreaga ta drama si mi-a zis ca de ce nu stai mult cu ea pe afara, bine infofolita, si sa o obosesti asa de tare peste zi, sa doarma beton cum ajunge in casa la caldura??
mergi si la biserica si da acatiste cum spune Tania.

cum sunt acum, de cind s-a inrautatit situatia, relatiile ei cu ceilalti copii?

Cornelita draga, nu te descumpani ca sigur este o rezolvare ptr toate astea.
Doamne ajuta!

dadi_t spune:

Adriana,nici eu nu am vrut sa fiu intolerabila.Mi-a iesit in schimb asa comentariul....
Ma gandeam ce-o fi in sufletul Corneliei?! Sunt bine de evitat scenariile sau povestile negative. Cred ca acum Cornelia doar de incurajari are nevoie .

Poze octombrie!!
Tania cu Andreea(14 sept'96)+ Bianca (14 febr'04)


Ce nu poti controla...evita!

Principesa spune:

Cornelia, uneori, pentru a fi mai bine la inceput trebuie sa fie mai rau. Si o rana daca ai si te duci la doctor mai intai trebuie sa te dezinfecteze pentru ca apoi sa te panseze. Poate fi si situatia fetitei tale. In interiorul ei sunt niste conflicte puternice, probabil niste pulsiuni foarte agresive legate de fratiorul ei, pe care, datorita vinovatiei si le reprima, adica le trece din constient in inconstient. In urma reprimarii lor ramane insa starea de anxietate care devine mai puternica mai ales noaptea, cand ea ramane singura si deci cumva ia contact mai puternic cu acel continut reprimat.
Pentru a fi rezolvata problema, este posibil sa fie nevoie sa fie adusa in plan constient, fapt care pentru inceput poate genera o crestere a anxietatii. Asta nu inseamna deci neaparat ca psihoterapia nu functioneaza. Dimpotriva, poate fi chiar un semn ca functioneaza. Mai acorda putin timp si ia doar dupa aceea decizia de a schimba psihologul.
Adriana, problema rivalitatii dintre frati nu este o boala care poate fi rezolvata prin maslu. Rugaciunea, credinta este intotdeauna de folos. Insa cum se spune: "Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista". Uneori este nevoie sa faci si ceva activ care tine de tine si il poti face.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Cornelia spune:

Va multumesc inca o data. Nu m-am speriat mai mult, ca sunt deja la limita .

Principesa, iti multumesc mult ca mi-ai raspuns. Intr-un fel, am banuit asta. Dupa prima sedinta, cand Maria a recunoscut ca vrea sa il duc "inapoi" pe Stefan, in afara de faptul ca starea ei s-a agravat, a inceput sa se manifeste fatis violent fata de el. Pana acum cateva zile, il "atingea" doar "din greseala".

Am vorbit cu psihologul si mi-a zis sa venim luni, dar amandoua. Mi-a zis ca e important sa vorbeasca cu ea. Si mi-a zis ca oricum, totul se va rezolva in timp. Sunt convinsa ca stie mult mai bine decat mine ce trebuie facut.

Te rog, imi spui insa cat de grav e ca ii e frica si de mine? Si ce poate sa insemne asta? Am inceput sa evit sa o privesc seara, pt. ca nu se poate uita la mine si incearca sa se convinga singura: "mami e frumoasa". Asta ma darama. Nu numai ca nu o pot linisti, dar chiar prezenta mea ii face rau. Iar obsesia ei cu ochii e pe zi ce trece mai accentuata.

Totusi azi a fost mai bine, in sensul ca am observat ca a incercat sa isi infrunte frica. I-am si citit pe zi o carticica f. buna, zic eu: Noapte buna, minienciclopedie Larousse (imi pare rau ca nu am avut-o mai devreme, cand mi-a pus initial intrebarile) si i-am explicat de ce se face noapte. Am folosit doua mingii: una fiind soarele, una pamantul si i-am aratat unde e casa noastra si de ce se face noapte. Pe seara, mi-a explicat chiar ea, cum stau lucrurile.

La culcare a vrut sa fie curajoasa, dar in final tot frica a invins. M-a pus sa ii arat unele obiecte care o speriasera, m-a pus sa ii spun povesti despre mami, noapte, oglinda, ochi.

Simona, chiar asta am facut zilele astea, ieri am tinut-o aproape toata ziua afara, dar oricat ar fi de obosita, seara spune ca nu vrea sa doarma si incepe cosmarul.


Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze

adriana spune:

quote:

---

Adriana, problema rivalitatii dintre frati nu este o boala care poate fi rezolvata prin maslu. Rugaciunea, credinta este intotdeauna de folos. Insa cum se spune: "Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista". Uneori este nevoie sa faci si ceva activ care tine de tine si il poti face.

---

Principesa
aceasta mie mi se pare mai mult decat o problema de rivalitate intre frati.
Eu zic ca rugaciunea si credinta nu sunt niste instrumente pe care le folosim uneori, asa ca sa mai facem ceva in plus fata de ce ne spune psihologul.
Psihologul poate sa arate unde este problema, poate sa dea niste definitii clare bolii, sa-i explice evolutia, dar nu poate vindeca.

Rugaciunile si slujba de maslu pot face asta.
Si faptul ca accepti sa te rogi si participi la slujba Sf. Maslu inseamna ca faci ceva.. si nu stai cu mainile in san si astepti.
Asa ca nu inteleg ce ai vrut sa spui cu : "Uneori este nevoie sa faci si ceva activ care tine de tine si il poti face."

Cornelia, iti doresc sa se rezolve odata problema Mariei, multa sanatate si putere

Principesa spune:

Cornelia, e normal ca fetitei sa ii fie frica de tine pentru ca stie ca nu ai fi de acord cu pulsiunile ei agresive. E posibil ca frica de ochi sa simbolizeze si ea ceva. Faptul ca ii e frica sa nu se afle ce e in interiorul ei, dorinta ei de a tine ascuns si de a se ascunde pt ca se simte atat de vinovata.
In acord cu sfatul psihologului, la un moment dat poti sa ii spui ca intelegi ce simte si iti pare rau dar ca tu o iubesti chiar daca lumea nu e intotdeauna dreapta sau conform dorintelor ei. Si ca faptul ca ea are acele ganduri nu inseamna ca e un copil rau si nici nu va avea consecinte asupra relatiei voastre.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Kehleyr spune:

Cornelia, nu te intoarce la birou. Cunosc pe cineva, copiii au diferenta intre ei tot doi ani, ca si la voi. Dupa ce mama a stat acasa cu al doilea copil, si baietelul cel mare s-a obisnuit cu ea toata ziua, in momentul in care ea s-a intors la serviciu, pentru el a fost foarte traumatizant, l-a dat inapoi in evolutie, a devenit mai emotiv si mai sensibil - si era un copil linistit. Cred ca Maria ar percepe-o ca pe inca o abandonare din partea ta si este ultimul lucru de care ai nevoie.

Intr-o alta familie pe care o cunosc, cu copiii fix ca si Stefan si Maria ca varsta, doar ca baiatul e cel mare, au avut de asemenea probleme cu gelozia (stiu ca la voi nu e numai asta, dar totusi cred ca de aici a pornit). Fata cea mica dormea cu parintii in camera, si baiatul a inceput sa vrea si el sa doarma cu ei, altfel se trezea noaptea si avea cosmaruri. Ei au rezolvat problema culcandu-i impreuna, singuri. Poate dupa ce se rezolva situatia sa va ganditi si voi la aceasta solutie, sunt sigura ca Maria se simte mai prejos decat Stefan. Nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in sufletul tau cand ai gasit-o cu paturica la Stefan...

Te pup si nu stiu ce sfaturi sa iti dau, situatia este foarte complicata. Cred ca ceea ce spune Principesa este oricum cel mai pertinent. Sa ne spui cum a mers la psiholog.

---

Luminous beings we are, not this crude matter.

Magdone spune:

Cornelia, abia acum am vazut si eu subiectul asta...
offf ce greu trebuie sa-ti fie, nici nu-mi pot imagina , pe mine ma depaseste total ce vi se intampla, dar am stat si m-am gandit la rece ce as face sa fiu in locul tau...

In afara de sedintele la psiholog, pe care le-as continua, as merge cu siguranta si la biserica, SUNT CONVINSA ca iti va fi de ajutor, si eu am trecut anul trecut printr-o incercare groaznica si Dumnezeu m-a ajutat.
Apoi as incerca o perioada sa stau numai cu Maria, sa-i acord numai ei atentie, sa merg cu ea undeva sa fim doar noi doua singure, sa o asigur ca o iubesc din tot sufletul, ca eu exist ca sa o apar pe ea de toate relele din lume si atata vreme cat e cu mine nu i se poate intampla nimic rau. As dormi numai cu ea in pat, numai noi doua singure atata timp cat o sa-si recapete increderea in tine, stiu ca e si Stefan, dar poate poti (sau bunica) sa te ocupi de Stefan cand nu te vede ea si apoi pe parcurs sa-i explici ca si Stefan e la fel ca ea, e tot copilul tau si ei sunt egali si tu-i iubesti la fel pe amandoi. Cand ii explici toate astea trebuie SA FII TU INSATI convinsa ca asa e, ea sa nu simta nesiguranta din vorbele tale.

Sper sa nu te superi de ce ti-am scris, am incercat sa ma pun in locul tau...

Multa putere iti doresc!
Doamne Ajuta!




Magdone si Razvan (19.07.2003)
_
"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."

Fiquelle spune:

Cornelia, ati fost la sedinta azi? Cum a decurs? Te intrebam si la "C-ta la apel" cum mai este Maria. Asteptam vesti bune!

de la Mada si minunea Sofia Maria, 12.08.2004

giulia71 spune:

Buna seara,
Pentru ca trec printr-o situatie aproape similara cu baiatul meu (are 6 ani), incerc si eu sa iti dau o mana de ajutor. Tine legatura cu psihologul si cred ca de mare folos ti-ar fi sa te adresezi si unui medic homeopat pentru rezolvarea starilor de anxietate si insomnie ale fetitei tale. Medicatia alopata pentru anxietatea la copii este de multe ori prea agresiva, in schimb cea homeopata este mai bine si nu are efecte secundare semnificante. Efectul sedintelor de psihoterapie ar trebui sa se faca simtit dupa cel putin o luna de la inceperea acestora, deci inarmeaza-te cu multa rabdare. Nu ar fi rau sa iti notezi intr-o agenda data si o scurta descriere a zilelor cand anxietatea sau insomniile au fost mai accentuate, pentru ca in final sa ai un tablou complet si impreuna cu psihologul sa puteti trage concluzia daca lucrurile au o evolutie favorabila sau nu. Iti doresc din inima succes si multa, multa rabdare!
Ah si nu in ultimul rand, nu uita de rugaciunile la Biserica si eventual de o Sfestanie a casei in care locuiti!