ce faci cind divortezi si bb sufera groaznic?

Sint in divort de fostul,iar fetita mea de 2,10luni sufera ingrozitor de toata situatia creata.Echilibrul din mica ei lume s-a rupt definitiv.Tatal niciodata nu a fost prea preocupat de cresterea si atentia catre copil,dar Ilinca este tare atasata de el.Desi a fost rece si distant fata de ea,cu lungi absente de acasa copilul sufera de absenta lui.Face crize in care plinge ca tati nu o mai iubeste si s-a dus la alt copil,plinge daca ma duc pina la baie si spune ca si mami o paraseste si ea este singura.mama s-a mutat aproape la mine, o inconjuram cu toata dragostea posibila,dar momentul este greu de depasit.Simbata la vazut pe tati si intilnirea i-a cauzat foarte mult,cu crize si teama de a nu fii parasita(nu am putut sa-i fac baie si nici sa o imbrac in pijama de o teama nejustificata).Rog cu disperare sfaturi sau daca este cazul de terapie la psiholog.

Eliza5 spune:

Cristina, ce as face eu: as avea o discutie serioasa cu fostul si l-as ruga sa incerce sa se implice mai mult in relatia cu fata. I-as spune ca fata sufera ingrozitor dupa el si i-as propune sa vina macar de doua ori pe saptamana acasa sa se joace cu ea, sa vorbeasca cu ea si sa-i spuna ca, desi voi doi v-ati despartit, el o sa ramana mereu taticul ei si nu o s-o paraseasca niciodata. Banuiesc ca nu o sa-l lase inima sa lase lucrurile asa stiind ca fata lui e in suferinta.
Cred ca in cazuri de astea trebuie trecut peste neintelegerile, frustrarile dintre parinti si lucrat impreuna pentru binele copilului.

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

cami30 spune:

Cristina nu vreau sa te superi, dar daca tatal nu a fost niciodata implicat, daca tatal nu a dat prea mare mare atentie atunci cand ati fost impreuna mi-e teama ca nu si-a dorit copilul prea tare si ca nu a fost chiar fructul unei iubiri. Daca nu e asa te rog sa-mi spui, pentru ca e greu sa responsabilizezi un tata care nu si-a dorit foarte tare un copil, ci doar l-a acceptat. Daca si-a dorit si isi iubeste copilul il va vedea de atatea ori cat simte nevoie, cat despre celelalte responsabilitati, legea il va obliga la o pensie alimentara si nimic mai mult.
E trist ca atunci cand adultii gresesc, copiii au cu adevarat de suferit.
Sfatul meu prietenesc? Sa fii aproape de ea da' nu in asemenea masura incat sa se creeze o dependenta si aproape fobia singuratatii. Trebuie sa socializeze, sa mearga la gradi si cu timpul poate se va obisnui, caci de uitat sigur nu va uita.

cami

Ramba spune:

Pe cat posibil e bine sa petreci cat mai mult timp cu ea, sa chemati in vizita copii, sau sa mergeti sa vizitati alti copii, sa te joci cu ea.
Daca tatal va dori sa se implice in viata fetitei lui trebuie sa se hotarasca repede. Pentru ca cea mai buna cale e consecventa. Daca el o va vizita mereu, se va juca cu ea, e bine. Daca nu, sa ia o pauza mai lunga pentru ca fetita sa aiba timp sa isi revina.
Nu in ultimul rand incearca sa privesti si tu viitorul cu optimism, sa fii calma, pe cat posibil chiar vesela, pentru ca starea ta se transmite si copilului.

cipcipcip spune:

Subscriu la ce a spus Ramba, trebuie sa vorbesti cu tatal sa se vina sa o vada pe fetita din cind in cind, dar sa fie consecvent. (daca se poate...).
Fetitei trebuie sa-i explici ca despartirea voastra n-are nimic de-a face cu ea si ca si mamica si taticul o iubesc, dar mamica si taticul nu se mai inteleg/s-au certat/nu se mai iubesc (alegi tu varianta). Dar e important sa stie ca divortul nu are nimic de-a face cu ea si ca amindoi o iubiti.
Si parintii mei sint divortati si-mi aduc aminte si acum cind s-au despartit (aveam 4 ani) si a fost cu destul tambalau, am plins dupa tata etc, dar vad ca n-am ramas cu nici o trauma din fericire. Se zice ca copiii de parinti divortati devin mai nesiguri pe ei, dar nu e o regula, sint milioane de cupluri care se despart cu copii mici si nu e nici o tragedie. In timp o sa treaca, e normal copilul sa plinga dupa un parinte cu care s-a obisnuit, chiar daca acesta nu i-a dat prea multa atentie. Iti doresc sa treci peste asta cit mai repede si mai usor.

PS. O idee ar fi sa-i iei fetei o jucarioara si sa-l rogi pe tata sa i-o dea sau sa i-o dai tu ca fiind din partea lui, asta ca sa nu mai creada ca el s-a dus la alt copil sau ca n-o mai iubeste.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

http://community.webshots.com/user/roxanabella

Principesa spune:

Cris-ti-na, divortul reprezinta o schimbare cu potential traumatic atat pentru parteneri cat si pentru copil, care preia si din continutul inconstientului parintilor. Daca te hotarasti pentru o consultatie terapeutica ma poti contacta pe mail pentru detalii

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura