Distonie neurovegetativa sau probleme cardiace
Dragele mele,
poate are cineva un sfat si pentru mine. Incerc sa povestesc cat mai pe scurt: de vreo 5 ani am niste stari de rau, pe care eu le cataloghez ca provenind de la inima. Adica: senzatie de strangere in piept, intepaturi in zona inimii, dureri in umar/omoplat/bratul stang. Acestea apar in situatii variate: cand ma enervez, la efort, uneori si noaptea in somn. Intodeauna ma sperii foarte rau si ma gandesc "fac infarct si mor". Am facut pana acum nnnn EKG-uri, 2 EKG-uri la efort, un Holter. Am fost la mai multi medici. Toti imi pun diagnosticul "distonie neurovegetativa" imi dau retete cu calciu (pe care il iau) si cu calmante (de asta ma cam feresc). Pur si simplu am ajuns ca de la orice emotie sa am stari din astea. Ma enervez foarte repede, toate micile nazdravanii ale puiului ma scot efectiv din sarite, imi dau seama ca sant exagerata dar nu pot sa ma auto-calmez !
Precizez ca prima "criza" pe care am avut-o, acum vreo 5 ani, nu a fost declansata de un eveniment anume...
Nu stiu ce sa mai fac si incotro s-o mai iau (cu investigatiile). Acasa nici nu mai ma plang cand mi-e rau (sotul zice ca m-au vazut atatia medici si "nu mi-au gasit" nimic) si am impresia ca nici medicii nu ma iau in serios. Dar simptomele mele sant cat se poate de reale si de neplacute si de infricosatoare !
Astept orice sfaturi si incurajari !
Ingrid si Cristi 2 ani si 8 luni
Raspunsuri
cipcipcip spune:
Daca ai facut atitea electrocardiograme si nu ti-a iesit nimic poti sa fi sigura ca nu ai nimic la inima. Am patit si eu asa ca tine, tot distonie neurovegetativa, poate ceva mai usor, dar aceleasi simptome. Eu zic sa le ignori pe cit poti si sa incerci sa duci o viata fara stress atit cit se poate, sa dormi/maninci bine si sa faci sport si o sa vezi ca o sa-ti treaca in timp. O sa mai apara din cind in cind simptomele, eu cred ca stresul se manifesta la unii prin dureri de cap sau la altii dureri de stomac si la altii cu intepaturi la inima. Sa stii ca nu sint grave, e vorba doar de discomfortul tau si cu cit te gindesti mai mult cu atit o sa le simti mai acut.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
http://community.webshots.com/user/roxanabella
monica_s spune:
quote:
Initial creeata de ingridnen
Dragele mele,
poate are cineva un sfat si pentru mine. Incerc sa povestesc cat mai pe scurt: de vreo 5 ani am niste stari de rau, pe care eu le cataloghez ca provenind de la inima. Adica: senzatie de strangere in piept, intepaturi in zona inimii, dureri in umar/omoplat/bratul stang. Acestea apar in situatii variate: cand ma enervez, la efort, uneori si noaptea in somn. Intodeauna ma sperii foarte rau si ma gandesc "fac infarct si mor". Am facut pana acum nnnn EKG-uri, 2 EKG-uri la efort, un Holter. Am fost la mai multi medici. Toti imi pun diagnosticul "distonie neurovegetativa" imi dau retete cu calciu (pe care il iau) si cu calmante (de asta ma cam feresc). Pur si simplu am ajuns ca de la orice emotie sa am stari din astea. Ma enervez foarte repede, toate micile nazdravanii ale puiului ma scot efectiv din sarite, imi dau seama ca sant exagerata dar nu pot sa ma auto-calmez !
Precizez ca prima "criza" pe care am avut-o, acum vreo 5 ani, nu a fost declansata de un eveniment anume...
Nu stiu ce sa mai fac si incotro s-o mai iau (cu investigatiile). Acasa nici nu mai ma plang cand mi-e rau (sotul zice ca m-au vazut atatia medici si "nu mi-au gasit" nimic) si am impresia ca nici medicii nu ma iau in serios. Dar simptomele mele sant cat se poate de reale si de neplacute si de infricosatoare !
Astept orice sfaturi si incurajari !
Ingrid si Cristi 2 ani si 8 luni
Spui ca ai fost la multi medici si nu au gasit nimic care sa arate ca ar fi ceva in neregula cu inima ta. Atunci ar fi posibil ca acele crize ale tale sa fie atacuri de panica. In astfel de atacuri teama este foarte intensa si apare acea senzatie de care spui tu - ca vei muri. Oricum, faptul ca ai aceste crize de 5 ani si inca esti printre noi inseamna ca sansa sa faci un infarct este extrem de mica (sau chia nula), asa ca incearca sa gandesti pozitiv. Ar fi interesant de stiut daca crizele incep brusc, cu toate simptomele, sau acestea apar pe rand facand astfel ca si frica sa creasca treptat.
Pentru a pune un diagnostic corect cred ca e necesar sa mergi la un psiholog si/sau psihiatru.
ingridnen spune:
Multumesc cipcip, multumesc Monica !
Crizele astea incep gradat, dar culmea este ca nu am tahicardie (cum se intampla de obicei la atacurile de panica) ci din contra, pur si simplu am impresia ca inima nu mai bate deloc....
Acum vreo 3,5 ani am urmat mai multe sedinte la un cabinet de psihoterapie din Bucuresti, au fost bani aruncati, nu m-a ajutat cu nimic, cred ca nu am nimerit la "profesionisti"... de atunci nu am mai incercat..e drept ca nici ieftine nu sant sedintele astea...
Ingrid
Principesa spune:
Ingrid, fiecare persoana poate trai diferit dpdv emotional si corporal o stare de anxietate deci nu este obligatorie tahicardia. Simptomele pe care le descrii tu chiar daca nu sunt obiectivabile prin EKG sau alte investigatii, exista si sunt cu atat mai greu de suportat cu cat la ele se poate adauga si desconsiderarea celor din jur si autoculpabilizarea. Este un complex de stari cu care e ceva de lucrat. Nu stiu ce fel de psihoterapie ai urmat tu, dar din experienta mea, psihoterapia scurta cognitiv-comportamentala cu elemente de psihoterapie erikssoniana a fost foarte eficienta pentru cazurile de acest tip cu care am lucrat pana acum.
In plus, din studiile facute pe eficienta psihoterapiei a rezultat ca cel mai important aspect este motivatia pacientului, aceasta la nivel de 75%.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
nematics spune:
ai facut tratament cu distonocalm? Stiu ca asta se recomanda la distonie neurovegetativa, am avut si eu perioade cu simptome asemanatoare dupa ce am nascut, pina la stari de lesin, meteorodependenta samd, si am urmat un tratament recomandat de medic cu distonocalm (cam 10 zile, trei pastile pe zi), dupa care foarte rara s-a mai intimplat sa am probleme de genul acesta, stari care treceau dupa o pastila-doua de distonocalm.
ingridnen spune:
Am facut tot felul de tratamente... acum am iar o "schema" cu Calmogen (o varianta mai "moderna" a Distonocalmului) si Calciu, inca nu am inceput. Treaba e ca ma simt ceva mai bine, dupa aceea starile revin.
Principesa, eu nu cunosc un cabinet bun de Psihoterapie in Bucuresti, poate imi recomanzi ceva pe PM ?
Ingrid
cipcipcip spune:
Indridnen, tu stii mai bine, sau poate banuiesti ce iti cauzeaza starea de stres sau alte nelinisti pe care poate le ai. Sfatul meu e sa nu te duci la psiholog decit daca ai o problema specifica, altfel sint bani aruncati. Daca e vorba de stres general pe care il avem toti, ia-ti o carte din librarie care trateaza despre asa ceva si mai gasesti pe-acolo sfaturi si idei mult mai ieftin decit la un psiholog. O carte foarte buna este de ex. una de D'ale Carnegie numita "How to stop worring and start living"-traducere aproximativa "Cum sa nu-ti mai faci griji si sa incepi sa traiesti cu adevarat". D'ale Carnegie a fost publicat mult in romana, deci ai sanse sa gasesti cartea in librarii.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
roz6 spune:
quote:
Initial creeata de ingridnen
Ma enervez foarte repede, toate micile nazdravanii ale puiului ma scot efectiv din sarite, imi dau seama ca sant exagerata dar nu pot sa ma auto-calmez !
Ingrid si Cristi 2 ani si 8 luni
Straduieste-te sa nu te mai enervezi.
Priveste cu dragoste si intelegere greselile altora.
Si mie mi se inchide inima si ma doare atunci cand ma supar pe cei care mi se par prea prosti, nedrepti, sau incorecti.
Seara, cand spun Tatal Nostru ma opresc putin cand spun partea asta "si ne iarta noua greselile ... precum si noi iertam gresitilor nostri" si imi este greu sa o accept. Dar cand o accept ma simt mai bine.
Multa sanatate!
ingridnen spune:
Multumesc cipcipcip mi-am comandat chiar acum mai multe carti de Dale Carnegie !
Da, este stresul general si stres 'individual', cred ca toti il avem numai ca eu sant o fire mai emotiva si pun la suflet... mai greu sa ma schimb...
Roz ai dreptate, imi este greu sa accept si sa iert greselile altora..
Pa, trebuie sa plec la Spital la control cu puiul....
Ingrid