Clipe din trairile sufletelor noastre ...
Raspunsuri - Pagina 5
brendamitran spune:
Anaelle,imi pare rau.....imi pare rau pt toate mamicile singure de pe pamint....si mai mult pt toti copilasii care nu au ambii parinti linga ele....
Cred ca trebuie s-o sufoci un pic cu dragostea ta,poate incet,incet,vei reusi sa inlocuiesti si lipsa tatalui.
In ce-l priveste pe el......e greu sa-ti delimitezi sentimentele,dar,odata cu trecerea timpului,vei uita si nu vei mai simti nici macar ura pt el.....nu merita nici macar atit.
Eu o sa merg cu Diana la un psiholog,dar sa vad cum fac,caci nu vrea,trebuie s-o conving.
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
micaela_ro spune:
Am una din zilele alea in care iti vine sa te urci pe pereti. Si aici e singurul loc unde pot sa-mi vars naduful. Desi Olgutza mea are doar 4 luni, tatal ei si-a gasit deja pe altcineva cu care "vrea sa ramana impreuna". Ma doare cumplit si pentru mine si pentru puiul meu drag, pentru ca de cand relatia lor a devenit stabila, respectiva instalandu-se deja la el acasa , el nu mai vine nici macar sa-si vada copilul. A trecut deja mai bine de o saptamana de cand nu a vazut-o si nu cred ca ii simte lipsa prea mult. Imi plange sufletul ca nu stiu ce sa fac. Ma tot gandesc cum ii va fii fara tata, cine o sa o care in carca si cine o sa fie modelul ei masculin in viata? Acum stau si ma intreb cat va mai dura pana cand nu o sa ne mai dea nici bani......
Ma uit la ea , e o dulceatza de fetita, frumoasa , vioaie, sanatoasa si ma intreb cum poate sta departe de asa o minune? Si cum sa fac sa o pastrez asa fericita fara el pentru toata viata? Cui o sa-i spuna tata? Oare o sa ma ierte vreodata ca nu i-am oferit o familie normala, cu mama si tata?
Eu stau acum in Bucuresti cu chirie, el tot in Bucuresti , dar are casa la curte. ai mei sunt din Moreni , Dambovita si nu prea au habar de ce se intampla. Sunt destul de batrani si de bolnavi si nu vreau sa-i incarc si mai mult si eu cu problemele mele. Astept sa-mi revin ca sa le spun dupa ce a trecut criza ca sunt o mama singura. Banuiesc ei ceva , dar nu stiu sigur nimic. Prieteni nu prea mai am, ca de cand s-a nascut bebe nu am mai avut timp de nimic altceva si deci nu prea mai am cu cine sa vorbesc.
Stau cateodata noaptea , ma uit la dulceatza mea cum doarme linistit si plang de neputinta. Cand a mancat prima oara cu lingurita sau cand a mormait prima oara mama am plans pentru ca eram singura si nu aveam cu cine impartasi toate aceste bucurii. Sunt zile cand nici de mancare nu-mi arde.
Stiu ca toate vor trece si ca va iesi soarele si pe strada noastra, dar asta nu face sa fie mai putin dureros faptul ca suntem singure.
anaelle spune:
Brenda,
multumesc pentru frumoasele cuvinte si incurajari, e greu in ziua de azi sa mai gasesti prieteni dezinteresati. Cat despre mersul la psiholog, incearca sa-i explici fetitei tale ca Tu ai de fapt o problema dar ca pentru ca acesta sa te poata ajuta trebuie sa o cunoasca si pe ea. Sunt sigura ca Dumnezeu te va lumina in acele momente si vei gasi o solutie atat pentru a o convinge cat si pentru rezolvarea adevaratei probleme. Astept vesti.
Mihaela,
E greu intradevar sa cresti un copil fara tata, cine-si imagineaza ca-i usor se inseala. Mai intai trebuie sa lasi timpul sa treaca pentru a se vindeca ranile din sufletul tau. Cat despre copil... acum e doar un ingeras, nu are cum sa simta lipsa tatalui atata timp cat are din partea ta afectiune si dragoste, mai tarziu insa vor incepe intrebarile si nu-i usor sa le faci fata si sa-i dai raspunsuri pe masura capacitatii lui de intelegere. Poate ca pana la acea varsta iti va scoate Dumnezeu in cale un barbat care sa va iubeasca pe amandoi si sa va respecte, dar oricum ar fi NICIODATA sa nu-l minti ori sa-l vorbesti de rau pe tatal biologic in prezenta copilului.
Pana una alta sa fiti sanatosi amandoi si cand te vei mai simti singura stii unde sa ne gasesti...
Va pup dulce pe toti!
Mara
brendamitran spune:
Anaelle,pt ei trebuie sa trecem peste orice,pt copiii acestia minunati dar mai ales nevinovati.Ei n-au nici o vina ca totul s-a intimplat asa cum s-a intimplat,poate noi sintem singurii vinovati....
Tocmai de aceea trebuie sa le dam tot ce avem mai bun,pt ca....oricum,ceva in viata lor va lipsi intotdeauna
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
cicuta spune:
Discutii de la mama la fiu avem aproape zilnic,eu si Dragos insa este prea moale ..Dragos este mai ceva ca o fata plange prea usor,nu are incredere in el si sincer nu stiu ce il atrage la tatl lui pt ca de catev ori Dragos a venit de la taicasu f agitat ...mi-a facut adevarate crize de isterie as putea spune...printre altele imi spunea ca mai bine tatal lui murea ,ca il uraste si dupa toate astea nu trecea 2 saptamani ca Dragos iar il cauta ..Nu mai retzin daca v-am spus ca numai Dragos il cauta pe tatal sau si nu invers...Probleme avem si cu invatzatul ,deci cu scoala ..
LUMINITA-mama Dariei si a lui Dragos
brendamitran spune:
Cicuta,nu e deloc in regula.....Nu te sperie treaba asta? Parerea mea este sa iei neaparat legatura cu un psiholog(nu trebuie sa stie Dragos neaparat despre ce e vorba)si sa pui baiatul pe picioare.
Din putinele mele cunostinte,cred ca baiatul sufera cumplit si se agata de tatal lui ca de un colac de salvare care din pacate e spart.Ceea ce pt el e o trauma.....
Nu lasa lucrurile asa,o sa regreti mai tirziu....
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
cicuta spune:
Sincer chiar ma sperie treaba asta dar nici eu nu stiu de ce tot aman mai ales ca Dragos de multe ori imi spune sa-l duc la un psiholog.De ce _Pt ca mereu ma intreaba pe mine de ce el nu poate sa-si faca prieteni,de ce este timid,si mai ales are o mare intrebare care mi-o tot repeta...de ce ma uraste tatal lui asa de mult?Cu toate ca am incercat in discutiile mele cu el sa-i dau raspuns la aceste intrebari el continua sa-si puna aceste probleme si tb sa iau cat mai repede hotararea de a merge cu el la psiholog ca deja sunt depasita de situatie.Iar la situatia in care el continua sa-si caute tatal cu toate ca mai apoi regreta imi da acelasi raspuns ...il iubesc pe tata si sunt constient ca nu e un tata bun dar...Adevarul e ca de cand ne-am despartit tatal lui mereu il atrage cu jucarii,il duce la mc donalds,si in general il atrage cu lucruri pe care eu nu am posibilitatea sa i le iau...eu in schimb mereu stau cu gura pe el sa invete,sa se poarte frumos,sa citeasca...si bineinteles ca mergem si in concedii,we-duri in diferite excursii...Caut mereu sa am discutii libere cu el ...dar cred ca refuza sa creasca pt varsta lui
LUMINITA-mama Dariei si a lui Dragos
anaelle spune:
Brenda,
ma bucur sa aflu ca deja micuta ta a inceput terapia. Doamne- ajuta ca totul sa fie bine si sa reusit a consolida legatura dintre voi.
Despre noi putem sa spunem cu bucurie ca acele ticuri au inceput sa se estompeze. Speram ca intr-o buna zi sa dispara de tot.
Cicuta,
Brenda are dreptate in legatura cu mersul la psiholog. Nu ar fi rau sa mergeti impreuna chiar...
Incearca de asemenea sa-i sugerezi actualului tau sot sa se implice mai mult in activitatile lui Dragos ( sa mearga impreuna la cumparaturi, sa vizioneze un meci de fotbal, ori ceva ce-i place lui Dragos, sa mearga impreuna la o plimbare si de ce nu la o bere si un suc, numai ei barbatii etc). Cu alte cuvinte sa petreaca mai mult timp cu el ca intre barbati.
In timp Dragos isi va da seama cine ii este cu adevarat Tata, deocamdata nu interveni in deciziile lui privitoare la relatia dintre el si tatal biologic.
brendamitran spune:
Cicuta,daca copilul este el insusi constient ca trebuie sa mearga la un psiholog,atunci nu mai amana nici o clipa,trebuie sa faci asta cit mai repede,pt binele lui.
Si......fara suparare,nu-l mai intreba de ce isi iubeste tatal,e o intrebare total nelalocul ei,nu-i mai vorbi deloc despre tatal lui,decit daca o face el si atunci,evita sa-i vb urit despre el....
Oricum,nu mai sta nici o clipa pe ginduri,mergi la psiholog....
Daca vrei,poti lua legatura si cu Principesa,aici,pe forum,la Psihologia Copilului,eu la ea merg cu Diana,poate te mai ajuta si ea cu ceva sfaturi.
Succes!
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
cicuta spune:
Draga Brenda si draga Mara,va multumesc f mult pentru sfaturi si pt incurajari!Cu toate ca navighez de ceva timp pe acest site nu am intrat si pe aceasta rubrica pt ca nu m-am considerat mamica singura in momentul actual,dar...imi pare tare bine ca am facut-o pt ca in definitiv fata de Dragos mereu am fost mama si tata si prietena singura.Va multumesc din suflet,inca o data!
LUMINITA-mama Dariei si a lui Dragos