În fiecare zi cu Dumnezeu (partea a II-a)
Raspunsuri - Pagina 12
oanaruth spune:
Prin tot ce fac, prin tot ce sunt,
Ajută-mă, o, Domnul meu,
In trecerea mea pe pământ,
Simtind al vesniciei gând,
Să Te iubesc mereu!
Dana si Iubirea ei, 
Oana-Ruth
oanaruth spune:
TRIUMFUL ASTEPTĂRII
Nebiruit e omul ce luptă cu credintă!
El stie că pe lume numic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda si jertfa clipei lui,
In taină, vremea tese la sfânta biruintă;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate si... trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmasa lumii ură
Intunece viata în beznă de minciuni!
Copiii Lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...
El simte cum îi creste în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naste un izvor?
De mii de ani în piatră loveste răbdător,
Strop după strop s-o spargă...
Drum greu a fost... Dar iată!
In valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vesteste: Triumful asteptării.
Alexandru Vlahută
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
Olguta spune:
Ce frumos!! Multumesc Dana!
quote:
Originally posted by oanaruth
TRIUMFUL ASTEPTĂRII
Nebiruit e omul ce luptă cu credintă!
El stie că pe lume numic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda si jertfa clipei lui,
In taină, vremea tese la sfânta biruintă;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate si... trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmasa lumii ură
Intunece viata în beznă de minciuni!
Copiii Lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...
El simte cum îi creste în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naste un izvor?
De mii de ani în piatră loveste răbdător,
Strop după strop s-o spargă...
Drum greu a fost... Dar iată!
In valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vesteste: Triumful asteptării.
Alexandru Vlahută
Dana si Iubirea ei,
oanaruth spune:
As vrea să fiu
As vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută;
Întelegând al vietii rost,
As vrea să fiu străjer în post,
si chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămân în luptă.
As vrea să fiu ce n-am fost ieri
Si nicicând înainte;
Prin lumea plină cu plăceri,
Să fiu asa cum Tu îmi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vietii sfinte.
As vrea să fiu ce altii nu-s
Si nici nu vor să fie;
Mergând în viată spre apus,
Să nu mă las de valuri dus
Ci să mă-nalt mereu mai sus,
Din timp spre vesnicie.
Aproape-as vrea să fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar si de cei căzuti din rând,
Rămasi în urmă, sângerând -
Rănitii fără nume.
As vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntr-una
Că din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai rămas
Si cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
As vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanti ce mi i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Si as mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare -
Si străbătând în lumea rea
Să duc lumina undeva,
Să încălzesc pe cineva
Si să mă-ntorc în Soare...
Petru Dugulescu
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
oanaruth spune:
Psalmul 32
1. Ferice de cel cu fărădelegea iertată, si de cel cu păcatul acoperit!
2. Ferice de omul, căruia nu-i tine în seamă Domnul nelegiuirea, si în duhul căruia nu este viclenie!
3. Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4. Căci zi si noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
5. Atunci Ti-am mărturisit păcatul meu, si nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“ Si Tu ai iertat vina păcatului meu.
6. De aceea orice om evlavios să se roage Tie la vreme potrivită! Si chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7. Tu esti ocrotirea mea, Tu mă scoti din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.
8. „Eu – zice Domnul – te voi învăta, si-ti voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, si voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
9. Nu fiti ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunesti cu un frâu si o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine. –
10. De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11. Neprihănitilor, bucurati-vă în Domnul si înveseliti-vă! Scoateti strigăte de bucurie, toti cei cu inima fără prihană!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
oanaruth spune:
Psalmul 90
1. Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2. Înainte ca să se fi născut muntii, si înainte ca să se fi făcut pământul si lumea, din vesnicie în vesnicie, Tu esti Dumnezeu!
3. Tu întorci pe oameni în tărână, si zici: „Întoarceti-vă fiii oamenilor!“
4. Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o strajă din noapte.
5. Îi mături, ca un vis: dimineata, sunt ca iarba, care încolteste iarăsi:
6. înfloreste dimineata, si creste, iar seara este tăiată si se usucă.
7. Noi suntem mistuiti de mânia Ta, si îngroziti de urgia Ta.
8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, si scoti la lumina Fetei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vietii noastre se ridică la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mândreste omul în timpul lor nu este decât trudă si durere, căci trece iute, si noi zburăm.
11. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, si la urgia Ta, asa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12. Învată-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înteleaptă!
13. Întoarce-te, Doamne! Până când zăbovesti? Ai milă de robii Tăi!
14. Satură-ne în fiecare dimineată de bunătatea Ta, si toată viata noastră ne vom bucura si ne vom înveseli.
15. Înveseleste-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâtia ani cât am văzut nenorocirea!
16. Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, si slava Ta fiilor lor!
17. Fie peste noi bunăvointa Domnului Dumnezeului nostru! Si întăreste lucrarea mâinilor noastre, da, întăreste lucrarea mâinilor noastre!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
oanaruth spune:
1. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape si mă cunosti,
2. stii când stau jos si când mă scol, si de departe îmi pătrunzi gândul.
3. Stii când umblu si când mă culc, si cunosti toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, si Tu, Doamne, îl si cunosti în totul.
5. Tu mă înconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mâna peste mine.
6. O stiintă atât de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, si unde voi fugi departe de Fata Ta?
8. Dacă mă voi sui în cer, Tu esti acolo; dacă mă voi culca în locuinta mortilor, iată-Te si acolo;
9. Dacă voi lua aripile zorilor, si mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. si acolo mâna Ta mă va călăuzi, si dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: „Cel putin întunericul mă va acoperi, – si se va face noapte lumina dimprejurul meu!“
12. Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceste ca ziua, si întunericul ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai tesut în pântecele mamei mele:
14. Te laud că sunt o făptură asa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, tesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; si în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, si cât de mare este numărul lor!
18. Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
(Psalmul 139:1-18)
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
alexxia spune:
„Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea; a facut si stelele.“
Geneza, 1:16
Imi plac stelele. Sunt incantatoare in modul cum lumineaza tacut, bland, ca niste semne pe cerul intunecat. Putine lucruri sunt mai pline de inspiratie ca cerul plin de stele - stele care se afla la milioane de kilometri, dar par asa aproape ca ai putea sa le atingi.
Intr-o noapte instelata, cu sute de ani in urma, un om numit Galileo a privit cerul printr-un telescop, un instrument pe care l-a proiectat el. Pentru prima data omenirea a putut vedea luna de aproape, cu toate craterele si muntii de pe ea. Nu era sfera rotunda, slefuita pe care au admirat-o Aristotel si altii.
In urmatoarele nopti, ori de cate ori cerul era senin, Galileo a descoperit o multime de informatii despre luna, planete, stele si univers.
Era in ianuarie 1610, o luna cu mare semnificatie stiintifica. Galileo a descoperit ca stelele si soarele nu se invart in jurul pamantului asa cum se credea pana atunci. El a emis ipoteza ca Dumnezeu tine universul impreuna prin „legi“ matematice.
Galileo a fost umil in ceea ce priveste descoperirea lui. „Simt o uimire infinita; adica, Ii aduc multumiri infinite lui Dumnezeu care a gasit placere sa ma faca pe mine sa observ primul aceste lucruri care au fost necunoscute pani acum.“
Un alt om care a avut o conceptie corecta despre stele a fost Moise. El a vorbit clar israelitilor: „Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tau, le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor“ (Deuteronomul, 4:19).
Datorita frumusetii si misterului stelelor, oamenii au inceput sa se inchine inaintea lor. Au inceput sa se inchine creatiei, nu Creatorului. Tu si eu trebuie sa vedem creatia asa cum a vazut-o Galileo si Moise. Sa-i admiram frumusetea, dar sa dam toata cinstea si gloria lui Dumnezeu.
Alexxia
alexxia spune:
El a facut pamantul prin puterea Lui.“
Ieremia, 10:12
Omul L-a creat pe Dumnezeu - cel putin aceasta ne spun cativa „experti.“ Ei cred ca, cu mult timp in urma, oamenii neinvatati, neluminati, au inventat conceptul de Dumnezeu pentru a explica problemele complexe ale vietii si mortii.
Aceasta solutie reflecta acelasi mod simplist de a gandi ca al oamenilor din vechime. Ca teoria postmoderna suna grozav, dar pune in discutie invierea lui Isus, a Carui existenta este confirmata de istorie si a Carui trup nu a fost gasit niciodata, si situatia devine mai complicata.
Cu siguranta ca se ivesc probleme cand creatura pretinde ca este Creator! Este o gandire de-a-ndoaselea. Exact asa se intampla in cultura care refuza sa recunoasca existenta lui Dumnezeu. Cei care refuza sa vada pierd cunoasterea unui Dumnezeu maret - unul mult prea maret ca sa-Si aiba originea in astfel de teorii.
Nu trebuie insa sa judecam prea repede. Exact asa cum vechiul Israel a adoptat practicile natiunilor vecine, putem adopta modul de a gandi al culturii noastre. Nu mergem atat de departe incat sa negam existenta lui Dumnezeu, dar avem o atitudine nepotrivita, una care nu preda conducerea in intregime lui Dumnezeu.
Ieremia a scris despre problema idolatriei. Idolatria culturii noastre ne poate afecta si pe noi. Cand materialismul ne orbeste, Il pierdem din vedere pe Dumnezeu si ne concentram mai mult asupra noastra. Ne uitam la Israel si ne intrebam: „Cum s-au putut intoarce de la un Dumnezeu puternic spre asa dumnezei slabi?“ D uneori raspunsul se gaseste in modul nostru de viata. „Ne inchinam“ posesiunilor materiale, ca si cum ele ar da vietii noastre sens. Nu mai este decat un mic pas mic si vom crede ca suntem stapanii micii noastre lumi.
Trebuie sa ne amintim cine pe cine a creat - si cine continua sa creeze fiecare zi, cu binecuvantari si sarcini. „Prin El [Isus Cristos] au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El“ (Coloseni, 1:16).
John Carvalho
alexxia spune:
PE ASFALTUL STRAZII
Pe asfaltul strazii
zăceau cioburile
strigatelor mele, iesite
din inima mea sfasiata
pana la sangerare.
Iar foamea disperarii
mi-a napadit sufletul.
Drumul meu
era calea mortii,
vina mea
imi impingea fiecare pas.
Insa Tu, Doamne
m-ai vazut
in toata moartea mea
acolo pe crucea de la Golgota
m-ai chemat pe nume
si m-ai mantuit
de pe toate caile mortii
si mi-ai asezat piciorul
pe pamantul vesniciei Tale
Ti-ai asezat mainile strapunse
pe sufletul meu
si l-ai vindecat
de toate ranile vinei mele.
Iar cioburile
strigatelor mele
s-au pierdut
in imensitatea harului Tau
Ai potolit foamea
sufletului meu
cu pacea prezentei Tale.