toxoplasmoza la ne-gravide

O cunostinta de-a mea a fost diagnostizata cu toxoplasmoza. A luat tratament cu antibiotice, dar nu i-a trecut, are analizele la fel de nasoale ca inainte de tratament. Nu are simptome, insa in viitor ar vrea bb. Cu ce s-ar mai putea trata? (ex. naturist, homeopat)

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
http://community.webshots.com/user/gabibarta

annaa spune:

Depinde ce a avut pozitiv ,IgM, sau IgG.
Ca daca a avut IgM inseamna ca virusul era activ in corp in momentul cand a facut analizele.
Daca a avut IgG, insemana ca a avut boala mai demult si ca acum corpul ei are anticorpi formati si deci nu mai nici un pericol nici pentru ea nici pentru sarcina.In cazul asta coneaza doar valorile (care nu trebuie sa fie foarte mari)
Depinde cu ce a facut tratament si cat timp.
Tratamente naturiste nu cred ca sunt, ca oricum are nevoie de un antibiotic tare.

Uite un articol despre

TOXOPLASMOZA

1. DEFINITIE

zoonoza, produsa de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifesta sub 2 forme: congenitala (severa prin distrugeri ale SNC, oculare si viscerale) si dobândita (ganglionara, septicemica, oculara sau inaparenta).

2. ETIOLOGIE

Toxoplasma gondii, protozoar ce face parte din clasa Sporozoare, existând sub forma de: trofozoit (forma invaziva, responsabila de manifestarile acute ale bolii), chist (responsabil de infectia persistenta si latenta), oochist (se întâlneste numai la pisica-singurul animal la care parazitul înscrie un ciclu evolutiv complet)

este sensibil la caldura (la 560C, moare în 10 minute), la frig (la -200C), e distrus de alcool, fenol, formol, acizi, baze tari.

3. MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Boala are o evolutie endemica-sporadica, fiind mai frecventa la cei care lucreaza în sectorul zootehnic.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Toxoplasmoza dobândita

de cele mai multe ori este latenta si frecvent are manifestari clinice benigne: limfadenopatie cervicala, suboccipitala, supraclaviculara, axilara, inghinala (ganglionii sunt mici, fermi sau moi, mobili, nedurerosi, nu supureaza); febra, mialgii, artralgii, cefalee, angina, exantem maculopapular, urticarie.

formele grave apar deobicei la organisme cu imunitate compromisa; ele se manifesta ca infectii severe cu febra ridicata, stare generala alterata, artralgii, eruptii cutanate, meningoencefalita, pleuropneumonie, miocardita, hepatita, corioretinita.

La bolnavii cu SIDA la care s-a produs o reactivare a toxoplasmelor din creier, pot apare leziuni focale sau sub forma de noduli microgliali diseminati, care produc o encefalita difuza, cu evolutie rapida si exitus în câteva zile.

Toxoplasmoza congenitala

În cazul în care mama se infecteaza în cursul sarcinii, infectia ajunge la nivelul placentei, difuzând în sângele fetal. În cursul primului trimestru al sarcinii, infectia fetala este rara, dar grava, producând frecvent avortul; în cel de-al treilea trimestru este frecventa, dar benigna. Daca copilul se naste viu, boala poate fi latenta, grava sau atenuata.

formele grave se manifesta prin: atingere multiviscerala, sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatie si deces rapid sau sechele neevolutive ale unei maladii fetale cu hidro sau microcefalie, calcificari intracraniene, corioretinita.

formele atenuate sunt: oculare (microftalmie izolata, strabism, corioretinita), neurologice (hipotonie, somnolenta tranzitorie), hepatice (icter la câteva saptamâni).

boala latenta în perioada neonatala se poate exprima mai târziu prin retard psihomotor din ce în ce mai manifest, convulsii, hidrocefalie.


4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Izolarea parazitului: în culturi de celule sau inoculare subcutanata sau intraperitoneala la soarece.

Izolarea toxoplasmelor din fluidele organismului, reflecta stadiul acut al bolii, în timp ce izolarea chisturilor din tesuturile obtinute prin biopsie, constituie o dovada a unei infectii mai vechi.

Imunodiagnostic:

1. Testul de culoare (Sabin-Feldman), care masoara în special IgG, fiind sensibil si specific.

2. Reactia de imunofluorescenta indirecta, masoara aceeasi anticorpi ca si testul de culoare si este larg utilizata în practica.

Anticorpii decelabili prin aceste reactii apar la 1-2 saptamâni dupa infectie, ating titruri ridicate (peste1/1000) în 6-8 saptamâni si scad treptat dupa câteva luni. Titrurile scazute (1/4-1/64), pot persista toata viata.

3. Testul RIF (Remington) care deceleaza anticorpii IgM, este folosit pentru diagnosticul infectiei acute. Anticorpii IgM apar în primele 5 zile de la infectie si dispar precoce. Reactii fals pozitive pot fi date de factorul reumatoid, de IgG anti-toxoplasma care pot bloca detectarea anticorpilor IgM. Unii bolnavi cu imunodepresie, cu toxoplasmoza acuta si majoritatea celor cu toxoplasmoza oculara activa, pot sa nu aiba anticorpi IgM, evidentiati prin RIF.

4. Metoda ELISA, care determina atât anticorpii IgM cât si IgG.

5. IDR cu toxoplasmina, evidentiaza starea de hipersensibilitate întârziata; reactia devine pozitiva la 3-4 saptamâni de la infectie si se mentine astfel toata viata.

Diagnosticul infectiei recente

cresterea titrului în doua dilutii seriale pe seruri recoltate la un interval de 3 saptamâni, sau seroconversia de la un titru negativ la unul pozitiv; un singur test pozitiv, cu orice metoda, nu dovedeste o infectie acuta;

un test de culoare sau RIF cu titru peste 1/1000, un titru RIF-IgM peste 1/80 sau ELISA IgM peste1/256 semnifica o infectie dobândita recent.

Diagnosticul infectiilor reactivate

nivelul anticorpilor IgG este scazut, sub 1/1000, iar anticorpii IgM sunt absenti.

Diagnosticul infectiilor la gravide

se efectueaza RIF-IgM sau IgM ELISA, care daca sunt pozitive indica o infectie acuta;

în absenta acestora, se face RIF IgG, care daca este peste 1/1000 se repeta la 3 saptamâni; daca ramâne stabil, rezulta ca infectia are peste 8 saptamâni si riscul pentru nou-nascut este mic;

detectarea antigenelor toxoplasmei în lichidul amniotic.

Diagnosticul infectiei la fat si nou-nascut

detectarea anticorpilor IgM si IgA în circulatia nou-nascutului (anticorpii IgA sunt sintetizati precoce la fat, fiind prezenti în titru crescut la nou-nascutul infectat);

examinarea ecografica a creierului fetal;

culturi pe fibroblasti sau inoculare la soarece a sângelui fetal sau a lichidului amniotic.

4.3 DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Rezervorul de infectie

- gazde definitive- felinele, care excreta prin fecale oochisti, care dupa 5 zile devin infectiosi, pastrându-si capacitatea infectanta mai multe luni de zile, în solul umed sau în apa;

- gazde intermediare- mamifere si pasari, în care parazitii sunt închistati în diferite tesuturi, în special în muschi si creier;

- omul bolnav, numai în cazul transmiterii transplacentare.

2. Transmiterea:

- pe cale digestiva, prin consumul carnii de porc, oaie, bovine, pasari care contine chisturi de toxoplasme, sau a altor alimente contaminate cu oochisti eliminati de pisica;

- contact cu excremente de pisici (mâini murdare), sau pe cale aeriana (aer contaminat);

- transplacentar, daca infectia survine în cursul sarcinii;

- prin sânge sau transplant de organe.

3. Receptivitate

- generala, crescuta pentru formele inaparente.

4. Imunitate

- scaderea imunitatii organismului în care infectia exista în stare de latenta, determina reactivarea acesteia si diseminarea sistemica a parazitului

Profilaxie si combatere

1. Masuri fata de izvorul de infectie uman

depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator;

izolarea cazurilor grave, obligatorie în spital;

declarare numerica, periodica.

2. Masuri fata de caile de transmitere

depistarea infectiei acute la gravide; în primele 3 luni se indica avortul terapeutic, peste 3 luni tratament si profilaxie cu sulfamide si Spiramicina, 21 de zile;

prevenirea infectiei prin prelucrarea termica a carnii, spalarea fructelor, legumelor, evitatrea contactului cu pisicile, spalarea mâinilor dupa manipularea carnii, (oochistii sunt distrusi de caldura uscata 660C sau de apa fiarta).

3. Masuri fata de receptivi

chimioprofilaxie în accidentele de laborator cu Pirimetamina 50mg de doua ori pe zi, 2 zile sau 25mg de doua ori pe zi, 4 zile, împreuna cu sulfamide 4g/24h sau Fansidar 2 comprimate/saptamâna.

5. TRATAMENT

asocierea de Pirimetamina cu Sulfadiazina, în cura de 4-6 saptamâni;

la adult doza de atac este de 100-200mg Pirimetamina, în prima zi, iar la copil 2mg/kg, în primele 2-3 zile; doza de întretinere este de 1mg/kg, maxim 25mg/zi, administrate la 3-4 zile interval.

Deoarece Pirimetamina poate provoca depresie medulara, se asociaza acid folic 6-10mg/zi.

Sulfadiazina se administreaza în doza de 50-75mg/kg/zi, în 4 doze.

Trebuie asigurata o diureza buna pentru prevenirea accidentelor renale.




Ana

martta spune:

Gabibarta: sa fie atenta la rezultate. Eu cand am primit rezultatul ultimelor analize am avut o reactie asemanatoare cu cea a prietenei tale. Am crezut ca sunt la fel de proaste ca cele din urma cu 6 luni, in ciuda tratamentului...Am intrat la medic si mi-a zis ca e o.k. pt a avea un bb. Rezultatele puneau in evidenta faptul ca in urma cu 6 luni toxoplasmoza era in stare acuta, iar valorile de acum arata ca am depasit faza acuta si sunt mai crescute valorile pt forma cronica a toxoplasmozei, care nu ar pune in pericol evolutia unei sarcini. Mi-a zis ca nu se mai impune un alt tratament.


mami de Vladut(13.06.03)