Despre pedepse
Raspunsuri - Pagina 3
Grace spune:
Eu nu sint de acord cu pedepsele aplicate de catre persoane straine vreunui copil. Nadina, esti sigura ce ceea ce face acel psiholg este legal? Un psiholog trebuie sa determine cauzele pt. care un copil are anumite manifestari negative si sa actioneze la nivelul mental al copilului, inducindu-i motive credibile si pe intelusul lui, ca ceea ce face nu este bine si aratindu-i o paleta larga de imagini, cum ar fi daca ar reactiona invers. Nu sint psiholog dar eu asa as face. Dar sa-l tii de miini ca sa stea nemiscat o ora? Pe un copil? O doamne pina si in timpurile stravechi exista mai multa ratiune. Nu sint de acord cu nici un fel de pedepse aplicate de vreun educator sau cadru didactic vreunui copil. Un copil nu poate vinovat de carentele lui de educatie, si poate fi indreptat folosind o gramada de metode constructive care sa ajute la formarea caracterului si care ar avea rezultate certe si pozitive decit pedepsele.
Eu cred ca atunci cind un copil are un comportament negativ iesit din tiparul obisnuit, nu este el vinovat de acest fapt si responsabilitatea nu-i revine decit propriilor parinti pt. acest comportament. Un adult poate fi pedepsit pt. greselile propriului copil dar nu invers.
Dar cred ca un parinte isi poate pedepsi copilul in limite "normale" in sensul: "du-te in dormitor" sau "iti opresc televizorul daca..." si alte asemenea care pe moment au un oaresce impact asupra copilului. Nu stiu ce inseamna un copil educat dar cu siguranta stiu ce inseamna unul obraznic. Eu cred ca totul se rezuma pina la urma la bun simt. Bun simt pe care daca parintele il are, il va transmite si copilului.
denizel spune:
Andrada, pt. ca ai pomenit de pedepse sau recompense care sa nu includa mincarea si somnul, ma simt datoare sa-ti raspund(am mentionat ceva legat de mincare si somn).
asadar, am spus ca atunci cind vrem sa-i facem o mare bucurie il lasam sa doarma cu noi in pat. asta e un lucru pe care si-l doreste f. tare. Din pacate, nu putem s-o facem zilnic, pt. ca, desi e patul destul de mare, baietelul nostru doarme numai de-a latul si da intr-una din picioare
. Dupa o noapte pe care am dormit-o integral cu el, a doua zi suntem cam chiauni...
(oricum, pe la 5 dimineata cica vrea pipi si bineinteles ca nu mai merge inapoi la el in camera.
Cit despre chips pe care refuz sa ii iau uneori, este ca stiu ca nu sunt tocmai sanatosi. Neputind sa-l conving ca ii face rau sa manince tot timpul porcariile alea, mi-am zis ca e bine sa combin utilu' cu pedeapsa/recompensa
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
denizel spune:
principesa, vis-a-vis de ce a spus Miau-Miau, m-am gindit de multe ori ca nu cumva o pedeapsa mica(ex., nu te uiti 2 zile la desene animate) sa altereze sau sa faca sa dispara bunatatea inascuta a baietelului meu. El are un sufletel tare, tare bun si este aproape incapabil sa poarte ranchiuna cuiva. Ar fi o crima sa ii stirbesc aceasta calitate.
Pe de alta parte, sunt niste limite pe care trebuie sa i le impunem. Chiar am citit ca un copil care nu are stabilite niste limite clare nu este un copil fericit. Este prea mic pentru a putea sa jongleze cu libertatea deplina si sa se bucure de ea. O libertate totala il pune in dificultate si nu va putea ca adult, sa traiasca in limitele impuse de societate. Ca sa nu mai spun ca asa-zisele limite sunt fooarte largi in ceea ce-l priveste...
Noi am exclus din start pedepsele fizice. Crezi ca ar putea sa fie frustrat de pedepsele pe care i le dam, chiar daca stie cit de mult il iubim si atunci cind il pedepsim vede ca nu o facem cu satisfactie?
am editat pt. ca am uitat sa spun ceva important: niciodata nu il pedepsim pentru o greseala facuta din nestiinta sau pt. o chestie pe care nu a putut sa o faca. In 95% din cazuri o facem pt. ca intentionat face un lucru cu care stie ca nu suntem de acord si pe care i l-am explicat inainte cu lux de amanunte de vreo 10 ori
.
Cit despre ce spunea Anamaria, da, il laudam pentru cel mai mic lucrusor pe care il face. Cred ca intr-o buna zi, am sa-l laud si pentru ca respira:))
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Principesa spune:
Denizel, asta este si scopul pedepsei: frustrarea. Si din punct de vedere neurofiziologic s-a demonstra ca frustrarea descarca in creier mediatori chimici a caror absenta poate genera comportamente hiperkinetice.
Important este ca aceasta frustrare sa fie cat mai apropiata de pragul optim si sa nu fie insotita de desconsiderare,umilire. Copilul sa inteleaga ca este sanctionat comportamentul inadecvat si nu el ca persoana este inadecvat.
Foarte importanta dupa aceasta secventa este repararea prin iertare care absolva copilul de o incarcatura de vina si rusine nedorita.
Jocelyn a dat un exemplu care largeste paleta optiunilor de reactie. Intr-adevar si pentru copilul tau este necesar sa gasesti ceva ce functioneaza. Dar repet, fara ofensare.
La fel de importante sunt exemplul personal si consecventa.
Nadina, toti copiii au nevoie de limite pentru ca sa simta ca sunt protejati, securizati si ca parintele poate oferi aceste lucruri
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
vikinga spune:
Nu stiu, eu-s cam reticenta cu privire la metode din astea de dresat. Psihologii si cartile in acest sens bombardeaza prea mult parintii cu o groaza de metode, de ajungi ca mama, care ai pretentia ca te informezi cit de cit si care doar vrei sa faci totul cit mai bine, sa te simti total dezorientata
Ba ca trebuie dresat ba ca nu trebuie sa-i stirbesti personalitatea, apoi sa stabilesti clar limite in care copilul ar fi fericit asa ca intr-un tarc virtual pt creier. Pina la urma eu am ajuns la concluzia ca am sa-mi educ copilul nu din carti si nu dupa metode psihologice, ci asa cum simt. Cum imi zice inima si constiinta ca e bine. De atitea generatii au fost educati si crescuti copii fara atitea metode de dresare si a fost ok. Eu una as fi insa foarte intersata de ceva carti, sfaturi de cum sa ajung sa am la adolescenta, la maturitate, un copil care sa ma considere inainte de toate PRIETEN . Asa cred eu ca l-as putea ajuta intr-adevar in viata, in problemele lui. Sfaturile mele poate i-ar ajunge la inima.Copil dresat? Pt ce..? la ce-i va ajuta lui in viata pe termen lung? Nu vad decit pe termen scurt ca e un copil mai cuminte sau inhibat care nu ar mai face multe obraznicii si noi am avea acum poate mai multa liniste si nu le-am simti prezenta prea des. Insa ce numim noi "obraznicii" e defapt pt ei un mod de a exploara tot ce e nou. Curiozitatea, energia..sunt calitati care nu trebuiesc limitate.Sa fii consecvent in a spune DA sau NU, in promisiuni si in rest asa cum iti spune inima ca e bine. Daca simt nevoia sa-l alint de sa-l innebunesc sa-l pup si sa-l smotocesc nu as putea sa-mi pun un val din ala a la super nanny pe fatza sa fiu aia dura. Daca a facut ceva rau si-mi vine sa strig dupa el "iti maninc kurutzul tau acum de obrazinc ce esti" asta fac si gata. Pur si simplu cred eu ca e mai bine sa-ti exteorizezi sentimentele asa cum sunt ele.Singura metoda care mi-a placut a fost aceea cu stickerele, e o treaba buna pt ei, ii motiveaza sa-si dea interesul.www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex un baietel de 10 luni e diabetic si are mare nevoie de noiVikinga& micul viking Aldo(15noi2003)
try spune:
Al invata pe copilu ltau limitele nu inseamna a-l dresa. Pana la urma, vikinga, tu prin metodele tale intuitive, tot asta faci, nu? Il "dresezi" dupa cum iti dicteaza tie inima ca trebuie sa fie si sa se comporte copilul tau.
Limitele pe care copilul tau vrei sa le respecte sunt limitele tale, adica impuse de tine. Si aceste limite pot fi total diferite de limitele pe care le impune fam. Popescu copilului lor.
Cred ca ideea esentiala aici este cum ajugem sa le fixam aceste limite, nu care sunt ele. Pentru ca daca ne intinde la discutii privind care ar trebui sa fie limitele, nu avem cum sa ajungem la consens, fiecare va considera ca limitele trebuie sa fie in alta parte decat le-a trasat celalalt forumist.
Sunt in principiu de acord cu ce spuena miau-miau despre emisiunile gen SuperNanny sau Nanny 911, insa eu incerc sa vad dincolo de teatrul jucat de acel personaj, incerc sa vad ratiunea pentru care o metoda sau alta merge, mai invat ceva despre modul cum gandesc copiii.
Ca prezentare, emisiunea nu este obiectiva, cazurile alese sunt din cele mai deosebite (parinti supercoplesiti de copii lor, copii fara reguli etc.), iar criteriile de alegere a lor de cele mai multe ori au ratiuni comerciale: ratingul emisiunii.
Dar, nu trebuie procedat identic cum se prezinta lucrurile acolo. Trebuie luat doar ce se crede a fi bun, ioar daca nu gasesti nimic bun in ele, nu e musai sa iei nimic de acolo.
Ce nu inteleg eu e reticenta asta fatza de metodele prezentate de altii (iar aici ma refer la acei psihologi, specialisti in privinta copiilor). Chiar credeti ca oamenii astia n-au alte treburi si s-au apucat sa scoata carti si sa emita pareri de dragul popularitatii? Nu zic ca n-or exista uscaturi si printre ei, insa a-i nega munca tuturor psihologilor .... hmmm... doar pentru ca pe vremea noastra asta nu era o activitate comuna sau cine stie ce alte motive or exista.
Asta e meseria lor si cu siguranta ca au mai multe raspunsuri decat noi, mamicile amatoare, insa de multe ori ne e noua greu s-o recunoastem. Ni se pare ca nimeni nu stie mai bine ca noi (pe undeva este edevarat, pt. ca exista acea legatura mama-copil)...
hai ca intrerup ca ne-au venit musafirii....
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi